Bucheţel de sufleţel

Se desprimăvărează pământul, se topesc
Zăpezile uitării, gheţarii nesfârşirii;
Sub încălziri globale, globule se urnesc
Din amorţirea morţii, prin venele iubirii.

Se desprimăvărează pământul, draga mea,
Să răsărim o floare să semene cu noi,
Un ghiocel ca neaua, de cer, o viorea,
Să ne culeagă-n mâna sa mică pe-amândoi!

poezie de Marius Robu din Suflet la troc (25 februarie 2014)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrimi din Lună

cad din lună lacrimi pe pământ
se topesc gheţarii de la Polul Nord
vremea se complică eu mă frământ
des îmi ascult suspinele din cord.

pun multă pasiune pe cuvânt
lucrând la fişierele din word
cad din lună lacrimi pe pământ
se topesc gheţarii de la Polul Nord.

viruşii în lume sunt purtaţi de vânt
moartea-i pretutindeni bate un record
pământul oftează după un alint
zeii sunt ameţiţi cu whisky la bord.

cad din lună lacrimi pe pământ
se topesc gheţarii de la Polul Nord.

hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înconjurată eşti
Cum e Pământul de cer
De dragostea mea

haiku de Marius Robu din Hai ku noi
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inima mea bate ca vântul
Din cer să fac aş vrea catarg
Să pot împinge tot pământul
Pe marea visului, în larg.

catren de Marius Robu din Carte de bucăţi (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răsăritul Pământului

Timpul nu trece.
Trec limbile ceasurilor,
De la un semn la altul,
De la o cifră la alta;
Trec oamenii,
De la unul la altul,
De la una la alta.
Timpul: spaţiul fix în care se mişcă totul.

Soarele nu răsare,
Nu ştie să răsară.
Pământul ştie să răsară
Florile, pădurea, grâul.
Pământul: timpul potrivit al încolţirii universului.

Dragostea mea,
Nu trebuie să mergem pe soare
Pentru a privi răsăritul pământului.
Hai să ne culcăm aici, pe creştetul său,
Şi-n zori
Să răsărim împreună,
Sub ochii tăi însărcinaţi de vise!

Bună dimineaţa!

poezie de Marius Robu din Aproape alb (22 septembrie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pământul, ce alb sângerează!

Afară e iarnă şi nin,
Pământul e, parcă, o ţin,
Iar cerul e arcul încor
Ce tace, nu scoate o vor.

Săgeţile-s fulgii ce zboa,
Din tolbe de nori când coboa.
Pământul, ce alb sângerea!
Războiul, o iarnă durea.

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prima floare

Răsăriţi de sub nămeţi
Sărutând pământul rece
Gingăşie si iubire voi cereţi
Pregătită iarna stă să plece

Raza caldă de la soare
Sub căldură ei iubite ghiocel
Tu apari esti prima floare
Înfrunţi gerul cel misel

Tu esti prinţ în toiul iernii
Ca pe un suflet te iubesc
Creşti din rădăcina ierbii
De te ţin în mână mă topesc

Capul aplecat până n pămînt
Sufletul ţi-l dai să-l încălzeşti
Iubire mi apare primul cuvânt
Eu mă uit la tine tu-mi zâmbeşti

Te culeg cu tremurul în suflet
Îmi simt inima ca un întreg
Tot în mine este un urlet
Ochii-n lacrimi si eu merg

Merg în timp cobor în ani
Mâna ce mi întindea un ghiocel
Stol târziu de cormorani
Scapă din buchet un firicel

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E primăvară

Cer senin, căldură blândă,
Soarele toarnă lumină,
Ghiocel - floare plăpândă,
scoate capul în grădină.
O rază de soare
sărută pământul,
Zâmbet şi floare
le mângâie vântul.
E primăvară!

poezie de Dumitru Delcă (3 martie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sus e cerul, jos pământul

Sus e cerul, jos pământul,
din cer ne priveşte Sfântul.
Dumnezeu ne ocroteşte,
iar pământul ne hrăneşte.
Cerul ne este lumina,
pământul ne e grădina.
Cerul, sufletul ne-adapă,
pământul de boli ne scapă.
Din cer am primit fiinţa,
tot din cer avem credinţa.
Noi ştim de unde venim,
ştim şi unde vieţuim.
Bun e cerul, bun pământul,
bine-i că rostim cuvântul.
Totuşi,
ceva rămâne un mister.
De ce urcăm scara la cer?
Ne cheamă oare, începutul?
De-aceea revenim la Sfântul?
La astfel de întrebare
răspunsul îl poate da,
doar timpul în derulare
şi-n eternitatea sa.
Şi cerul, dar şi pământul
sunt părţi ale vieţii noastre.
Când ne vine la toţi rândul
călătorim printre astre.

poezie de Dumitru Delcă (18 iulie 2021)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cenuşa din urmă

Dimineaţa iubirii mele
Se-nalţă pe aripi de curcubeu,
Se ascunde în inima ta
Să aibă vibraţii mereu.

Amiaza iubirii se-nalţă în cer
Pe raze ce-atârnă din soare,
Tu-mi aduni umbra în roua
Ochilor descântaţi de o floare.

Acum, înserarea iubirii
Şterge luna din elipsa nocturnă,
Tu vrei dimineţi şi amiezi,...
Cenuşă-s din toate-ntr-o urmă!

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Au feţele întunecate şi toamna când plouă, şi primăvara când se topesc şi după ce se topesc zăpezile şi iarba zbucneşte din adâncuri, scoţând colţi verzi pe acolo pe unde pământul fusese negru smoală. Rămân încruntaţi, întunecaţi şi atunci când se coace grâul pe câmpuri şi când de la o margine a zării la alta, o mare galbenă, dungată cu verde, primeşte din zori până în amurg, ploaia luminii.

Zaharia Stancu în romanul Desculţ, Rumânii din satul Omida
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trilogie

azi scriu cu raze un poem de suflet
lumini jucăuşe se-ntind pe coala albă
atâtea splendori am strâns prin umblet
le arăt lumii înşirate în salbă.

un zbor de fluturi am tatuat pe cord
emoţii curcubeice alunecă în glezne
culorile iubirii topesc hain fiord
umplu cu frumuseţe abisuri şi bezne.

nu mă cert cu norii nu mă cert cu vântul
răcoresc pământul când arşiţa e mare
eu m-am legat de cer şi îi ofer cuvântul
diamant de spirit factor de alinare.

mi-am dat inima iubirii bate în magic ritm
Cronos îmi este prieten cu sacru algoritm.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Verde

verde
pământul e brun
verde
pământul e scump
verde
pământul e moale
verde
pământul e greu
verde
pământul e ieftin
verde
pământul e gol
verde
pământul e praf
pământu-i noroi
verde
pământul
verde
pământul

poezie de Alexandru Vlad
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

(Ne)firesc

Bate vântul, frunza pică,
E firesc, la o adică,
Şi la fel e de firesc
Faptul că îmbătrânesc.

Nefiresc din cale-afară,
E că timpul nostru zboară
Ca o frunză tremurând
În al toamnei vânt, oricând,

Nu doar toamna, ca frunzişul,
Ci şi când e secerişul,
Când zăpezile, firesc,
Se pornesc sau se topesc...

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi primăvara vine

Ni se topesc zăpezile din suflet
Şi tandri ghiocei... ne ispitesc,
Înspre cărările, fără de umblet,
Când bate ceasu-acela nebunesc.

Vor înverzi poienile... şi dealul,
Înmuguresc copacii, ca un gând,
Speranţele-mi sfidează... irealul
Şi primăvara vine fremătând.

Pierdută-i neaua ultimei clipite,
Au înflorit... nostalgici vestitori,
Tăcerile-s prin crânguri rătăcite
Şi-n dulcea simfonie de culori.

E soarele-mpărat peste destine,
Zăpezile se duc... înspre soroc
Se pare că nimic nu le reţine
Şi primăvara vine... ca un foc.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Seara nu cade
Ci noaptea se ridică
Umbrind pământul

haiku de Marius Robu din Hai ku noi
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dă-mi mâna

Dă-mi mâna iubito prin valurile reci
Să naufragiem alături spre ţărmul anonim;
Nici eu nu ştiu, nici tu nu înţelegi,
Unde-i rămasă lumea din care noi venim.

Avântă-ţi trupul ud în bezna vieşii mele
Însufleţind speranţa ce stă să se stingă,
Cu-n pătimaş sărut sub căzătoare stele
Lăsându-le mirific să ne ningă.

Sprijină-ţi fruntea pe umărul meu
Şi lasă şoapta iubirii să se strecoare,
În obositu-mi suflet plebeu
Ce ţi se-nchină smerit, la picioare.

Dă-mi mâna iubito prin furtună,
Urgia să ne poarte pe-amândoi
Într-un Paradis cu vegetaţie nocturnă,
Şi-o altă lume să-nceapă cu noi...

poezie de Cristian Neagu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ghiocel...

Ghiocel, floare plăpândă
Ce răsari de sub zăpadă,
Tu faci creanga tremurândă
Să tresară... în livadă!

Ai în chipul tău firav
Nestemată gingăşie,
În parfumuri ceva grav,
O mireasmă mereu vie...

Ai venit, şi-a ta prezenţă
Ne vesteşte primăvara,
Care sveltă, corpolentă,
Va înmiresma iar ţara.

Ghiocel, floare plăpândă
Ce răsari, gingaşă floare,
Te aştept şi a mea pândă
Îţi vine-n întâmpinare...

poezie de Constantin Enescu (10 martie 1992)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Floarea mea, frumoasă floare

Floarea mea, frumoasă floare,
Cu nume de sărbătoare
Ai pământul sub picioare,
Fruntea în stele şi-n soare.

Ai gura dulce izvor
Din adâncul munţilor,
Sub veşnicul tricolor,
Simbol sfânt pentru popor.

Nu laşi viaţa pusă-n sponci,
Scoţi rubinele din scoici,
Te întreci cu mii de doici
Ca să faci statui din roci.

Floarea mea, floare cu rouă,
Să-mpărţim viaţa-n două,
S-o lăsăm curată vouă,
Urmaşilor sub stea nouă...

Noi suntem în curtea ţării,
Din Ceahlău în largul mării,
Lărgim trecerea cărării
De cu zori în pragul serii...

Nu uita floare frumoasă
Că eşti visul de mireasă,
Eşti lumina de acasă
Când m-aştepţi la pusă masă.

Vreau să te privesc profund,
Să-ţi cinstesc gândul rotund,
Să îţi spun ce-am spus demult
Eşti înger crescut din lut...

Floarea mea, frumoasă floare,
Cu nume de sărbătoare
Ai pământul sub picioare,
Gura dulce-n sărutare!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Draga mea, când te privesc,
N-am curajul să clipesc,
Să nu-mi fie-ntr-o clipită,
Frumuseţea ta răpită.

catren de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acorduri sentimentale

melancolia mea devine tot mai pură
o graţie voluptoasă a nesfârşirii
o fântână de lacrimi în adâncuri susură
cu dulci reverii pe culmea iubirii.

sclipiri fermecătoare din izvor nesecat
împrumută chipul în zile cu soare
zbor deasupra lumii cu visul minunat
ca un curcubeu zămislit din culoare.

melancolia mea devine creatoare
avânturi suave spre cer se îndreaptă
cu poezia inimii copleşitoare
învăluită în lumina înţeleaptă.

în suflet fuzionează romantismul roz
cu acorduri vibrante de nai virtuoz.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!