Visul ca o pradă

Las visul pradă nopţii,
În care-ai apărut,
Şi ochilor adînci -
Să-ascundă-al tău sărut.

Ce mi l-ai dat în vis
Şi mi-ai cerut dovezi,
Să jur că-i paradis,
Să cred că mă mai vezi.

Las visul pradă vremii,
Cînd noaptea mă-nfioară,
Şi vreau să ştiu, aevea,
Ce gînduri te-mpresoară.

Las visul pradă zilei,
În care-mi reapari,
În umbre de scîntei
Mă retopesc, dispari.

Şi nu te mai aprind
Cu focul meu, uşor,
E ziuă şi mi-e teamă
Să pot să mor de dor.

poezie de Lilia Manole
Adăugat de Lilia Manole
Comentează! | Votează! | Copiază!

La vremi târzii...

De-acum, la vârsta senectuţii,
Când a privi (gândeşti că pot?!)
Să mă las pradă virtuţii,
Eu vă las, iubiţii mei, un ciot...

epigramă de Rodica Nicoleta Ion din La braţ cu crocodilul, printre catrene şi epigrame
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Candela din vis

Las liber locul meu in Paradis
In sentimente nu mai vreau
Sa fiu inchisa,
Las dragostea pictata pe un vis,
Sa nu mai ai nimic in jurul tau
Nici dorul meu
Ascuns dupa o usa care a fost
deschisa.
Durere-am sa las ascunsa-ntr-un
nor,
Sa nu mai cada
Peste nici un muritor,
Iar pe cararile de la apus
Cand sufletele se aduna sa
il vada,
Las pasii mei sa-mi duca
gandul,
Pe unde gandurile s-au dus
Pe unde cerurile saruta
s-acum pamantul.
Las pasii mei sa-mi duca sufletul
deschis
In Paradis,
Las vietii mele o candela
si-un vis.

poezie de Amelia Florentina Glava
Adăugat de AMelia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bună dimineaţa, iarnă

Bună dimineaţa, iarnă,
Ai sosit în viaţa mea...
Mi-este tot mai frig în suflet,
Cum nu am visat cândva.

Părul mi-ai împodobit cu albul
Anii mei i-ai drămuit,
Ai purtat cu tine visul...
Ce-l aveam, spre infinit.

Mi-ai dat frig, mi-ai dat tristeţe,
Mi-ai dat lacrimi pe obraji.
Mi-ai luat în grabă totul
Şi puţinul ce-l aveam.

Ninge azi la mine-n suflet
Visul meu e tot pustiu,
Tot ce am pierdut în viaţa...
Ingropat-am, nici nu ştiu...

Tu, de mine stai departe,
Lasă-mi doar un colţisor.
Viaţă dă-mi un strop de soare,
Nu vreau astăzi nici un nor.

Îmi las lacrima să cadă,
Peste iernile trecute...
Port în suflet doruri multe
Peste amintiri, mai plâng.

Viaţa un calvar îmi este
Visul îngropat în noapte.
Amintirea, mi-e pustie,
Doar în piept, inima bate.

poezie de Maria Nedelcu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Las totul...

Las timpului uitarea
şi toată durerea mea...
Las visului chemarea
şi fericirea ce o caut...
Las totul în mâinile
iubirii şi a dorinţelor
pe care trupul meu
le caută...
Femeia din mine te
strigă şi las infinitului
căutărilor mele rebele
şi curcubeului bucuria
existenţei...
Las toamnei hainele
ude de lacrimi...
şi dragostei culoarea
albastrului de Voroneţ!

Las totul pentru iubirea,
pe care mi-ai dăruit-o,
iubite, de vis!...

poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

fiecare om are visul său
visul meu este să
călătoresc printre stele
de aceea ştiu că visul meu
se va împlini doar în vis

gogyohka de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singura diferenţă între politicienii mioritici şi animalele de pradă este că animalele de pradă pradă mai puţin.

aforism de George Budoi din Politică şi politicieni (15 aprilie 2018)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vă las cântecele mele (cântec pentru prieteni)

Va las toate ce-au fost bune,
Dar si cele ce n-au fost,
Va las tot ce nu pot spune,
Nu mai are nici un rost.

Va las dragostea pierduta
Si tot chinul de apoi,
Gura mea nu mai saruta,
Va las dorul meu de voi.

Dar va las si bucuria
Si tot cerul meu de stele,
Va las singura avere,
Va las cantecele mele.

Va las drumul catre luna
Si copacii mei stingheri,
Va las lupta mea nebuna
Pentru viata, pana ieri.

Va las lacrima cu care
Am dormit la capatai,
Va las noptile amare
Si lumina mea dintai.

Dar va las si bucuria
Si tot cerul meu de stele,
Va las singura avere,
Va las cantecele mele.

Va las gandul de pe urma
Sa va apere mereu,
Va las iarba, cerul, marea
Va las tot ce am fost eu.

Va las sufletul in palme
Azvarliti-l printre fragi
Si iertati-mi voi povara
Toti cei care mi-ati fost dragi.

cântec, versuri de Tatiana Stepa
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vise îngemănate

Un vânt uşor
al nopţii trecute
mi-a atins pleoapele
cu un sărut.
Şi un vis ce-l prinzi
doar în poveste
s-a unduit ca frunza
şi a căzut,
apoi m-a lăsat
în abisuri de vis
că mai sunt încă
nebuni ca şi mine
ce în noapte
se apucă de scris
gânduri,
despre tine minune.
Şti, visul meu?
Este visul tău,
să fim
din nou
ca o fiinţă,
două aripi
peste al vieţii hău,
să ne jurăm
din nou...
credinţă

poezie de Dorel Lazăr
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngerul meu din paradis

O, tu, înger care în vis îmi apari,
Aş vrea ca niciodată să nu dispari,
Să-mi spui că mă iubeşti,
Tu, frumoasa mea din poveşti.

Aş vrea să nu mă mai trezesc
Din visul acesta plăcut
Lângă tine să fiu
Şi de mii de ori trupul să ţi-l sărut!

Dar aceasta e doar un vis,
Şi tu eşti departe de mine,
Îngerul meu din paradis.

poezie de Vladimir Potlog
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirii nu-i pun lacăt

Norii negri greu apasă, cerul meu a obosit,
Răvăşesc răzleţe gânduri, visul nu-mi este tihnit,
Noaptea-mi spune adevărul despre stele căzătoare,
Zace învelită-n spuză o dorinţă ce nu moare.

Încă mai mocneşte focul vremii dulcilor chemări,
Prin unghere tot mai arde vreasc de dor, de alinări,
Viaţa ce mi-e hărăzită în restrişte n-am s-o las,
În realitatea tristă doar iubirea mi-a rămas.

De a vieţii frumuseţe n-am să mă despart uşor,
Cu aripa mai domoală îmi continui al meu zbor,
Pe al drumului destin îmi duc paşii pân* la capăt,
De mă-mpiedic mă ridic dar iubirii nu-i pun lacăt.

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mă lăsa pradă dezordinii

După toate legile naturale şi sociale
ce ştiu e prea puţin faţă de ce nu ştiu,
sunt cât mai aproape de mine şi mai departe de lume,
un sprit infim care doreşte mai mult
şi neantul mă învăluie.

Învaţă-mă tu cu vocea calmă
cum să mă zidesc prin cuvinte şi fapte
încât să depăşesc neştiutul,
să văd şi să simt tot ce mi-e dat
cu foamea şi setea care-mi revin în fiecare zi.

Nu mă lăsa pradă dezordinii
pune-mă-n echilibru cu ordinea lucrurilor
şi mă înfăşoară cu frânghia cunoaşterii
fă-mi noduri la fiecare greşală
şi dezleagă-le în ajutor.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îţi las pe buza nopţii, cuvintele... Tu, mai lasă-mi visul... Aşa te pot vedea la nesfârşit. Te pot simţi aproape, aşa cum păsările îşi simt aripile lipite de cer.

Lavinia Elena Niculicea
Adăugat de Lavinia Elena Niculicea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamne, n-am cerut nimic

Doamne, n-am cerut nimic,
Cum am putut, am trăit,
Mi-ai dat să port răni adânci,
Nu mi-ai spus că dor atât,
Nici cum pot ca să le duc.

Când m-aşez pe iarba crudă,
Roua îmi păre a fi cucută,
Sufletul mi-e Doamne plin,
De amar ca de pelin,
Zilele îmi sunt un chin.

Privesc cerul înstelat,
Cânt, că doar cântul mi l-ai dat,
Lacrimile-mi sunt de foc,
În jurul meu arde tot,
Pe pământ nu-mi găsesc loc.

Niciodată n-am să-ţi cer,
Nici nu mă opreşti să pier,
Mă duc când îmi vine rândul,
Dar îmi las în urmă cântul,
Trec mai repede ca vântul.

Mihail Coandă

cântec, versuri de Mihail Coandă (31 ianuarie 2020)
Adăugat de Mihail Coandă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e teamă

Mi-e teamă că mă uită timpul,
ce curge lin şi plin de dor
Sub mărul verde de astă vară,
Trec clipele cu tine uşor!

O viată avem şi nu ştim bine
Ce facem mâine printre nori,
Mă cheamă gândul despărţirii
Şi-l las să plece printre noi!

Frumoasă eşti ca zâna nopţii
Iubire pleci şi tu din nou,
Rămâi cu mine nu fi crudă
Ca amintirile ce dor!

De mor aş vrea să fiu mireasă
În câmpuri verzi cu maci ce dorm,
Să mă priveşti mereu în fată
Şi lacrimi să-ţi curgă uşor!

poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu

Ei cred, încă mai cred
Că n-am să mai zbor
Ei cred că îmi pot lua chiar tot
Dar eu ştiu... nu pot

Acum,
Când visul e de partea mea
Iar tu
M-ai primit în lumea ta

Tu
Mi-ai arătat
Şi m-ai ridicat
Şi m-ai învăţat
Doar tu
M-ai mângâiat
Iubire mi-ai dat
Cu-adevărat

Să mă ţii în braţe
Aş vrea
Acum, când visul e de partea mea
Iar tu m-ai primit în lumea ta

Doar tu
M-ai mângâiat
Iubire mi-ai dat
Doar tu
Mi-ai arătat
Şi m-ai ridicat
Şi m-ai învăţat
Doar tu
M-ai mângâiat
Iubire mi-ai dat
Cu-adevărat
Doar tu

cântec interpretat de Dana Nălbaru, versuri de Dana Nălbaru din Parfum (iulie 2008)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca o pasăre

Un dor nebun m-apasă
Gândul nu-mi dă pace
Mă tem să ies din casă
Închisă într -o carapace

Vreau să urc iarăşi la nor
Inimă din iubire subjugată
Gândul liber să pot să zbor
Liniştea de iubire mi-e furată

Mi-ai furat liniştea în zori
Ca o pasăre mă voi ridica
Hainele în vesele culori
Las în urmă dorul durerea

De atunci somn nu mai am
La ivirea zorilor visul a pierit
Am uitat şi cum rădeam
Să iubesc nu m-am ferit

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răzbunare

Vreau să cred că te-am uitat, că te-am scos din visul meu
În gânduri te-am aşteptat cu ce-a fost mai bun sau rău
Vreau să uit privirea ta şi zâmbetul tău anost
Să te-alung din viaţa mea ca şi când nici n-ai fi fost
Vreau să te iubesc în taină ca apoi să te urăsc
Şi când glasul tău mă cheamă, eu zâmbind să te rănesc
Vreau să te cuprind în braţe şi la pieptul tău să plâng
Să-ţi ofer iluzii false şi apoi să te alung
Vreau să-ţi las acolo-n suflet o parte din viaţa mea
Să te lupţi cu al tău cuget cum făceam şi eu cândva
Vreau să-ţi dau o lume-ntreagă, să te mângâi cu tandreţe
Şi să joc un teatru fals cu atâtea mii de feţe
Doar când ochii ţi se-nchid, vreau să te gândeşti la mine
Şi când lacrimi te aprind, eu să nu fiu lângă tine
Vreau să cred că mă aştepţi şi cu tine să mă joc
Tu să strigi în urma mea, eu să nu mă mai întorc
Vreau să te răpesc cu mine într-un viitor bizar
Şi apoi te părăsesc, te las pe un drum neclar
Vreau să cred din nou în tine şi să te doresc aproape
Să te-apropii-ncet de mine... şi apoi să plec departe
Vreau să-ţi fiu acolo-n gânduri într-o lacrimă sărată
Ca o amintire veche ce nu poate fi uitată

După-atâta suferinţă, vreau să simt dragostea ta
Ca un foc ce te doboară răcind în urma mea
Vreau să-mpart acum în doi înc-o seacă apăsare
Şi să rămână din noi... doar o dulce Răzbunare...

poezie de Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te las

Te las... să-ţi fie dor de mine
Să vezi când dimineata vine
Că-i întuneric şi e gol
În casă singur dai ocol

Nu ai ştiut ca sa te bucuri
De ochii mei ca flori de nuferi
De limpezimea apei reci
Şi de umbritele poteci

Din râsul meu nevinovat
Nu ai ştiut sa faci palat
Şi candelabru de lumina
Din bucuria mea deplină

Te las... să-ţi fie dor de mine
S-aud în urma mea suspine
Şi dacă nu va fi asa...
Nu- i locul meu în viaţa ta.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Polen de crin

Cum să te las, si cum să plec?
Tu esti frumoasa amăgire,
Esti visul meu in poezie,
Tu esti perfect!

Zâmbesc amar, e in zadar,
Realul a pătruns prin geam,
O zi cu frig si cer senin,
Doar e gerar.

Si totuşi printre amintiri,
Pari cupa albă de la crini,
Polenul galben m-a atras
Nu pot să plec si să te las.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plec şi te las

O să plec şi-o să te las,
Deşi inima mi-e grea;
Vreau să-mi iau doar bun rămas
Şi să merg pe calea mea.

Nu-mi cere să mă opresc
Ăsta e destinul meu,
Nu e chip să-l ocolesc,
Că mi-e dat de Dumnezeu.

La ce bun să mă mai cerţi,
Să mai plângi, să mai suspini?
Ştiu că nu o să mă ierţi
Şi-o să fim ca doi străini.

Însă până când vom fi
Tu bătrână, eu bătrân,
Chiar de nu ne vom vorbi
Amintirile rămân.

Şi poate într-o altă viaţă
Ce cu mine-ai s-o petreci
Îmi vei spune verde-n faţă
Că e rândul tău să pleci.

poezie de Octavian Cocoş (8 septembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!