Mama

Mamă iubitoare, de copii dătătoare,
greul vieţii purtate, în neaua tâmplelor
şi-n ridurile feţei sculptate,
în mâini de muncă înroşite;
în vise neîmplinite,
în pierderi ce viaţa nu întoarce,
în haine tot mai posace,
încearcă cu înţelepciune,
să te bucuri de viaţă şi mâine,
chiar dacă este mai aspră,
preţuieşte-ţi viaţa, că-i a ta, nu-i a noastră.
bătrâneţea, deţi bate la uşă,
să nu-ţi fie urâtă, ca o căpuşe,
primeşte-o duioasă şi blândă,
căci iubirea din tine învinge orice osândă,
nepoţii ţinând-o de mână.

poezie de Valeria Mahok (23 iulie 1997)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Preţuieşte secunda, trăieşte viaţa!

Preţuieşte secunda, trăieşte-ţi viaţa,
Mai mult decât orice pe pământ!
Căci mâine, tu nu vei şti de vei mai fi,
Preţuieşte secunda, şi vei trăi!

Preţuieşte secunda, trăieşte-ţi viaţa,
De ziua de mâine se leagă speranţa!
Dar astăzi este ziua ta,
Trăieşte-ţi clipa, nu uita!

Preţuieşte secunda, trăieşte-ţi viaţa,
Şi alege azi, moartea ori nemurirea ta!
Căci ziua de mâine nu este a ta,
Trăieşte-ţi secunda, nu uita!

Preţuieşte secunda, trăieşte-ţi viaţa,
Iar astăzi dacă auzi cuvântul,
Vino! La Isus şi fă legământul!
Şi fericirea o vei avea!

Preţuieşte secunda, trăieşte-ţi viaţa,
Şi laudă pe Dumnezeu!
Căci viaţa de la El o ai,
Şi pace, tot de la El primesti!

Preţuieşte-ţi aproapele, cât timp este în viaţă,
Şi fi fericit, alături de el!
Căci voia Domnului, este în aceasta,
Şi atunci împlinit, tu vei fi mereu!

poezie de Ovidiu Kerekes (20 mai 2006)
Adăugat de Ovidiu Kerekes
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orice...

Orice lucru e frumos,
Când îl faci cu mult folos,
Ca pe cei dragi să-i alinţi,
Iar pe ceilalţi, să-i încânţi.
#
Nici Raiul nu era Rai,
Dacă Iadul nu-l vedeai...
Ca să ştii să preţuieşti
Tot ce ai, nu ce doreşti.
#
Orice iubire îi frumoasă,
Dacă este sănătoasă.
Adulată reciproc,
E noroc, în plin noroc.
#
Nicio femeie nu-i urâtă,
Când zâmbeşte şi-i discretă,
Harnică şi înţeleaptă,
Iubitoare şi deşteaptă.
#
Orice mamă e frumoasă,
Luminoasă şi sfătoasă,
Cu copii pe lângă masă
Şi un bărbat harnic acasă.
#
Orice gând este frumos,
Când eşti bine sănătos
Şi n-ai nicio datorie,
Vieţii să îi pună frâie.
#
Nicio boală nu e boală,
Dacă noaptea nu te scoală,
Ziua să-i găseşti remediul,
Dar să stai bine cu CEC-ul.

poezie de Valeria Mahok
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea noastră-i mai frumoasă

Iubirea noastră-i mai frumoasă,
ca orice dragoste sub cer.
Căci toate dragostele pier,
a noastră nici de iad nu-i pasă!
Iubirea noastră-i mai curată
ca orice fir de mărgărint.
Căci toate dragostele mint,
a noastră însă niciodată!

Iubirea noastră-i mai înaltă
ca orice templu din vreun plai.
Căci piatra cea de sus e-n rai,
iar pietrele de jos sub daltă.

Iubirea noastră-i mai duioasă
ca orice plîns de-ndrăgostit.
Căci nici un mire n-a plătit
un preţ mai scump pentru-o mireasă.

Iubirea noastră e mai vie
ca apa vie din Elim.
Căci orice clipă cînd iubim
e un fior din veşnicie.

Iubirea noastră-i mai măiastră
ca cerul ce clipeşte-oricui.
Dar stelele-s iubirea Lui
iar cerul gol, iubirea noastră.

poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vrei să te bucuri de viaţă, nu-i aşa? Dacă la locul de muncă lucrezi rapid şi munca ta este distractiveă, asta e bine, nu-i aşa? Acesta este scopul vieţii, în parte. Viaţa ta este mai bună.

citat din Yukihiro Matsumoto
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fericire dorită

A căzut tăcerea stelelor peste oraşul meu,
Şi noaptea-mi pare atât de lungă fără tine,
Aş vrea să zbor ca şoimul ager printre nori,
Să te găsesc flămândă de vise noi, ca luna plină.

Ce caut eu la tine fericire?
Tu hamul cel mai greu de strâns în mâini,
Mierea vieţii, sarea în bucate şi înţelepciunea,
De-a nu-mi lăsa aripa prinsă între micimi.

Şi încă cred în nemurirea ta,
Ca şi-n capriciul tău misterios,
În armonii extreme mi-e greu să mai trăiesc,
Râzi, că încă nu te stăpânesc?

Cum viaţa în astral nu-i cât o zi de primăvară,
Şi ieri e mâine, cât clipesc din ochi,
De ce pe creanga vieţii să nu fim flori şi fructe?
Ca-n pomul raiului cu îngeri omeneşti.

poezie de Valeria Mahok (15 septembrie 2006)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caut lumina...

Caut lumina divină,
Sufletul să mi-l inunde,
Ca apa curată, făptura omenească,
Şi ca văzduhul, suflarea păsărească.
Caut iubirea adevărată,
Să-mi răsfăţ inima flămândă,
Ca noaptea, de stele înfometată,
Şi ca viaţa, de iubirea lumii toată.
Caut raiul pământesc şi frumuseţea lui,
Căci fără de ele, chiar n-are rost să trăiesc.

Dar, unde-i lumina divină?
La câţi ani, lumină?
Şi iubirea visată...
La ce distanţă-i de lume, de mine?
Noroc cu raiul naturii altruiste,
Căci, încă mai rezistă şi are vise.

Şi, ce este lumina, iubirea, frumosul?
După care orbecăim cu toţii până la moarte,
Decât, Sfânta înţelepciune,
Sau pacea şi armonia oamenilor,
În lume şi-n toate.

poezie de Valeria Mahok (30 noiembrie 2016)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plouă şi ninge...

Plouă şi ninge,
Timpul întotdeauna învinge,
Rămân în viaţă
Doar spiritele care se înalţă.

Plouă şi ninge,
Iubirea se naşte, înfloreşte,
Apoi se prelinge în nemurire,
Dacă învinge.

Plouă şi ninge,
Jocul vieţii e ca o minge
Rostogolită sau înălţată,
Păcatele ei plătesc scump, apoi se iartă.

Plouă şi ninge,
Viaţa tuturor se prelinge,
Amintirile tezaur sufletesc se împletesc,
Batrâneţile înţelepţesc.

Plouă şi ninge,
Timpul hulpav orice învinge,
Iar nemurirea, dulce ca mierea,
Sfântă alegere, stelele atinge.

poezie de Valeria Mahok (8 ianuarie 2021)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-ţi renega iubirea

Nu mă îndurera,
în mine ca şi-n tine
trăieşte Dumnezeu,
coroană de iubire.
Ca El noi pătimim
căci poate e firesc,
aşa mai mult să ştim
iubirea, din pocale de cristal, să o sorbim.
Nu-ţi renega iubirea,
nu o închide în cămări obscure
căci sufletul rămâne
inert fără de hrana din prescure.
Că nu mai poţi iubi,
să spui, e nedreptate,
eşti însăşi tu iubirea,
acum şi peste moarte.
El e mereu în tine
n-ai dreptul a-l nega,
trăieşti căci El e si va exista
neancetat în inima ta.
Dezamăgiţi,
de lacrimi şi dureri înfrânţi,
acolo unde iubire nu e
ci doar raţiune probăm,
în imaginar ne refugiem.
Dezleagă iubirea,
primeşte-o, împarte-o,
nu uita că şi El
pe cruce iertarea noastră a dat,
pe bolta cerului lumină a purtat
căci doar iubirea,
destinul lumii a salvat.

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Foaie verde foi de nuc

Foaie verde foi de nuc
Timpule, unde mă duc?
Că multe m-au părăsit,
De când am îmbătrânit
Şi m-am lăsat de iubit,
Obrajii mi sau lăsat,
Mă privesc doar cu oftat.

Că dragostea-i floare sfântă,
Când o ai nu-i preţuită,
Iar când ea te părăseşte
Vezi cum viaţa se ofileşte
Şi urâtul te-nveleşte,
Dragostea nepreţuită
Este o viaţă pierdută.

Dă Doamne, la om mult bine,
Suferinţe mai puţine,
Dă-i minte şi sănătate,
Dragoste şi bunătate,
Averea cei bună în toate,
Că viaţa este prea scurtă
Fă, să nu-i fie urâtă.

Foaie verde foi de nuc,
Toate vin şi-aşa se duc,
Dar omul ce are minte
Preţuieşte dinainte
Şi nu lasă la întâmplare
Dragostea cei lucru mare,
Căci viaţa fără ea
Îi urâtă ca moartea.

poezie de Valeria Mahok (11 februarie 2016)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bătrâneţe

Bătrâneţe,
Voinţă fără putinţă,
Haine pătate
Nevăzute de cataracte,
Purtate târâş
Printre păianjenii
Din locuinţă.

Bătrâneţe,
Praf gros de vise pierdute,
Printre rafturi
Cu bibelouri ciobite,
Viaţa amintirilor trecute,
Pătate de lacrimi curgând,
Printre riduri adânci
Şi dorinţe neîmplinite.

Bătrâneţe,
La ce-ţi folosesc?
Carul anilor de trudă,
Când te asemeni
Cu epava Titanicului
Până la urmă.
Glorie şi moarte,
Între răsărit şi apus
Plecări şi reveniri,
Amintiri ciobite,
Drumuri deşarte.

poezie de Valeria Mahok (18 aprilie 2005)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

În sine, viaţa nu este nici urâtă, nici frumoasă. Pentru că, spre deosebire de lume, viaţa nu este obiectivă, ci este a noastră. Este viaţa mea pe care aleg să o ratez sau să o împlinesc. Urâţenia sau frumuseţea ei depinde numai de mine. Altfel spus, întrebarea dacă viaţa merită să fie trăită nu are un răspuns prestabilit. Răspunsul la această întrebare despre viaţă este chiar viaţa noastră. Este suma de alegeri, proiecte, ezitări, aspiraţii şi abandonuri prin care noi ne constituim ca persoane.

Daniel Nica în Pastila roşie. Eseu despre moralitate şi fericire
Adăugat de Georgiana Estera
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-i aşa?

Nu-i aşa,
că de mi-aş pune sufletul în palma ta
ca să-i citeşti holograma,
aşa cum ai pune o monedă în palma unui sărac
ai înnebuni de fericire
şi darurile cerului ai binecuvânta?
în coşul vieţii noastre,
bucurii fără număr ai aduna,
inima mi-ai săruta, în fiecare zi,
ca pe o icoană, m-ai săruta...
dar cândva, din capricii imature ale firii, ai plecat,
ca o frunză în calea furtunii m-ai lăsat,
vrerea plecării ţi-am anticipat
şi înapoi nu te-am mai strigat.

Dacă ţi-aş spune cât de mult te-am iubit
şi ce vise surpriză pentru tine am făurit,
nu-i aşa, că plângând acum,
nu ai mai privi în oglinda trecutului niciodat*
de frica mustrările de conştiinţă
ce te-ar durea ca un preinfarct?

Nu-i aşa, că frumuseţea amintirilor,
iubirea trecutului, în iubire scăldat...
ce în urmă cândva, copilăros l-ai lăsat,
il rechemi in visul neterminat,
să nu-ţi fie blestem sau păcat?
iar golul ochilor mei plin de durere
nu-l poţi privi, de frică, că te-ar răni,
privaţi de aţâtea bucurii...
ce s-au pierdut în neant.

Dacă ai putea întoarce trecutul
ca roata unei fântâni,
nu-i aşa, că vei fi acelaşi, ca întotdeauna?
bărbatul niciodată sătul de plin...
dar mă împac cu gândul
că destinul firii nu de noi e prescris...
iar viaţa are un scop precis
şi întotdeauna calea îşi va urma,
nu-i vina mea sau a ta,
este o lecţie de viaţă,
din care amândoi vom învăţa,
iar trecerea noastră prin lume
versurile o vor amprenta.

poezie de Valeria Mahok (3 iulie 2014)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa... Vise, muncă, fiori, râuri de lacrimi şi dor.

Valeria Mahok (octombrie 2011)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă şi niciodată dacă...

dacă greşeşti îţi prelungeşti viaţa cu o părere de rău
dacă eşti trist îţi prelungeşti viaţa cu o lacrimă
dacă întâlneşti un străin pe stradă
îţi prelungeşti viaţa cu un surâs
dacă îţi mai aduci aminte
de lucrurile frumoase din trecut
îţi prelungeşti viaţa cu o visare
dacă ai încredere în oameni
îţi prelungeşti viaţa renunţând la orele fixe
dacă ţii la prieteni
îţi prelungeşti viaţa cu o strângere de mână
şi o vorbă spusă din suflet
dacă ai speranţă îţi prelungeşti viaţa cu o posibilitate
dacă eşti conştient că totul este posibil
îţi prelungeşti viaţa cu o alegere bună
dacă eşti credincios îţi prelungeşti viaţa
cu un crez şi o rugăciune
dacă ai căzut îţi prelungeşti viaţa
ridicându-te din nou
dacă te loveşti de un zid
îţi prelungeşti viaţa imaginîndu-ţi o uşă
imaginându-ţi un zbor
dacă iubeşti îţi prelungeşti viaţa
cu o altă viaţă
dacă eşti poet îţi prelungeşti viaţa
cu fiecare cuvânt
dacă şi niciodată dacă...

poezie de Ionuţ Caragea din Suflet zilier (23 decembrie 2010)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Decaloguri comparative...

Nici o floare nu e floare, dacă n-are admiratoare.
Nici o pasăre nu-i rară, fără de cuvântul vară.
Nici vântul nu este vânt, dacă bate doar în gând.
Nici izvorul nu-i izvor, dacă nu-i dorit de dor...
Nici o mare nu e mare, fără valuri vorbitoare.
Nici o noapte nu-i frumoasă, dacă luna nu-i mireasă.
Nici un om nu este om, dacă n-a sădit un pom.
Nici o zi nu e aleasă, fără de iubire în casă.
Nici o casă nu-i frumoasă, fără de copii la masă.
Nici o vorbă nu e vorbă, fără tâlcul scos din tolbă.
Nici o prietenie mare, nu e fără cumpătare.
Nici un gând nu-i măreţie, fără a lui împărăţie.
Nici un drum cu ocoliş, nu e fără ascunziş...
Nici o fală nu e fală, dacă n-ajunge de-ocară.
Nici o iubire nu-i mare, de nu trece de hotare.
Nici durerea nu-i durere, de nu cere mângâiere.
Nici o dărnicie în lume, nu rămâne fără nume.
Nici credinţa nu-i credinţă, dacă n-are stăruinţă.
Nici o soartă nu e soartă, când bate din poartă în poartă.
Nici viaţa nu e viaţă, de nu, îţi zâmbeşte în faţă.

poezie de Valeria Mahok
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adunaţi în pumni, copii...

Adunaţi în pumni, copii,
Pentru viitorul vostru,
Iarba verde de acasă,
Nu lăsaţi străinii lumii
Verdele să il cosească.

Adunaţi în pumni, copii,
Pentru traiul de neam mare,
Grânele crescute în soare,
Nu lasaţi prostia lumii
Să vă arunce în nepăsare.

Adunaţi în pumni, copii,
Aurul verde râvnit,
Copacii munţilor noştri,
Nu-i lasaţi tăiaţi prea cruzi,
De lăcomia fără margini.

Adunaţi în pumni, copii,
Bogăţia fără preţ,
Ţărăna veche, străbună,
N-o trădaţi şi nu o vindeţi,
Căci pământul se răzbună.

Adunaţi în pumni, copii,
Comorile din vechi adâncuri,
Ce vă-aşteaptă de milenii,
Cu ele, refaceţi Ţara!
Educaţi poporul, neamul.

Că-i bolnav, e în agonie,
Alintat doar de speraţe,
Căci molima lăcomiei,
Mai a dracului ca ciuma,
A trădat Tricolorul românesc,
Chiar şi pe-a lui bună mamă.

Adunaţi în pumni, copii,
Faptele înţelepciunii,
Ridicaţi crucea ei sfântă,
Pentru a noastră naţiune,
Deşteptaţi-vă copii!
Puneţi preţ, pe lucruri bune,
Viitorului zâmbiţi
Şi slăviţi-i a lui nume!

poezie de Valeria Mahok (18 octombrie 2017)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea nu-i doar floare

Iubirea nu-i doar floare de muşcată
Pe care-o pui la geam ca să se vadă,
Să ştie lumea cât de mândru eşti
Că ai ajuns şi tu ca să iubeşti.
Iubirea nu-i coroană, nici blazon,
Şi nici măcar un lucru de bonton,
Iubirea nu-i trofeul că iubeşti
Şi nici un film pe care-l tot priveşti,
Şi nu-i nici marfă generos dosită,
Ce duce omul sigur în ispită.
Dar, uneori, iubirea-i un secret,
Pe care-nveţi să îl trăieşti discret
Când este pasiune şi ocară,
Ce-ţi face viaţa aspră şi amară,
O iei aşa cum e şi cum ţi-apare,
Ca floarea care creşte prin ponoare.
Iubirea nu-i un antidot la ură,
Nici adorarea celui ce te fură,
De-ar fi aşa, am tot fura cu toţii
Şi-am pune-n poarta vieţii noastre hoţii.
Iubirea nu-i nici floare altruistă,
Pe care o ţii la altul în batistă,
Ca fericirea lui să fie soare,
Iar viaţa ta coşmarul care doare.
Iubirea nu-i nimic şi-i tot ce este,
Un mod de-a fi, o magică poveste,
Este-un copac ce creşte din pământ
Chiar dacă frunza lui se risipeşte-n vânt...
Dar asta o-înţelegi foarte târziu
Când viaţa ta a devenit pustiu,
Pustiu de gând, de şanse şi de lume,
Pe care-l iei ca drog de-nţelepciune.

poezie de Gheorghe Văduva
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odă Mariei,

Draga mea Marie,
Draga mea soţie,
Pentru mine
Eşti o încântare,
Esti o fericire!

Fără tine
N-aş şti ce-i iubirea,
N-aş şti ce e viaţa,
N-aş şti bucuria.

Făra tine
N-aş şti ce-i lumina,
N-aş şti ce-i iubirea,
N-aş şti alinarea.

Fără tine
Lumea mea dispare,
Gândul meu se surpă,
Totu-i nemişcare.

Fără tine
Aş umbla bezmetic,
Căutând în van
Sensul vieţii mele,
Sens ce-acum îl am.

N-ai fost doar soţie,
Ci şi mamă bună,
Ai crescut odrasle,
Cu mult chin şi râvnă.

Ţi-ai iubit copiii,
Des i-ai strâns la piept,
Le-ai dat roua vieţii,
I-ai vegheat discret,
Somnul să îl aibă
Dulce şi uşor,
Să nu simtă rece,
Şi nici musca-n zbor.
Totul să le fie
Ca o desfătare,
Să nu ştie lipsă,
Şi nici tulburare.

Te-ai rugat în gând
La cer implorând,
Soarta să le fie
De un bun augur,
Şi să aibă parte
De ce e mai bun.

Primii paşi în lume
Tu i-ai îndrumat.
I-ai ferit de rele
Şi poveşti le-ai dat,
Să-şi urmeze drumul
Cu tot ce-au învăţat.
Să-şi câştige pâinea
Cu cinste şi dreptate.
Să fie în viaţă
O pildă în toate.

N-ai avut odihna
Zilelor ce-au fost,
Până ce copiii
Şi-au făcut un rost.

Şi acum bunică,
Nu te-nvredniceşti
Să mai stai o clipă,
Să te odihneşti?

Să-ţi bucuri nepoţii
Gândul te apasă,
Să le dai din suflet
Iubirea aleasă.

Atunci, mă-ntreb neîncetat,
De unde atâta putere?
Ce izvor nesecat ascunde
Sufletul tău bun şi curat?

Ai crescut copii,
Acum creşti nepoţi,
Dar nu te-ai plâns vreodata
Cum că nu mai poţi.
N-ai pus preţ pe tine,
Şi nici n-ai realizat,
Că anii ce i-ai dus
Te-au încovoiat.

Fiinţă altruistă,
Fiintă iubitoare,
Te-aşez în viaţa asta
La loc de cinste mare!
Iar pentru a ta cinstire
Meriti şi slăvire!
Scumpă trinitate,
Draga mea soţie!

poezie de Gheorghe Alionte (15 august 2020)
Adăugat de Gheorghe Alionte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea...

Iubirea-i tema veşnic vie,
Ce a schimbat mentalităţi.
Au încercat mulţi s-o rescrie,
Trecând peste prejudecăţi.

Un dar divin primit de om
În zorii dimineţii,
Ce l-a făcut nemuritor
În marea dramă a vieţii.

Nu poţi trăi fără iubire
În lumea noastră zbuciumată,
Căutând veşnic o ieşire,
Alta, decât ţi-a fost dată.

Iubirea este trup plăpând,
Încorsetat de vină,
Având la bază doar un gând,
O simplă rădăcină.

Ea poate creşte, sau pieri,
Influenţând o soartă,
Făcând din noi nişte copii,
Sau doar o masă moartă.

Iubirea înseamnă transformare,
Un aliaj de sentimente,
Întotdeauna vindecare
Şi cele mai de preţ momente.

Iubirea este planta vieţii,
Ce trebuie intens udată,
Nu doar în anii tinereţii,
Ci până-n ultima etapă.

Iar dacă planta nu înfloreşte,
Oricât de mult tu ţi-ai dori,
E semn că ceva nu-ţi prieşte,
Dar viaţa nu ţi-o irosi!

Şi ce se-ntâmplă când iubim?
Ce mecanism se declanşează?
Pe orice gând scrie "sublim",
Iar răul chiar nu mai contează.

Dar cât trăim să nu uităm,
Să credem în iubire,
Căci tot ce-n viaţă învăţăm,
E despre fericire...

poezie de Lucian Santa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa îi o mirare...

În lumea în care m-am născut,
Nicicum din întâmplare,
Zburdă destinele în timp...
Căci viaţa îi o mirare!

Ocean de visuri,
Sub gene lungi de soare,
Veşnice căutări spre noi lămuriri,
Miracole cu semne de întrebare,
Mii de chemări spre înălţare,
Neastâmpărul în veci nu-ţi moare!
Căci viaţa îi o mirare!

poezie de Valeria Mahok (3 iunie 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!