Poţi să te uiţi încontinuu la trei lucruri: cum curge apa, cum arde focul şi cum lucrează altcineva.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apa, focul, piatra

De multă vreme, apa urmează cursul ei.
De multă vreme, focul se-aprinde din scântei.
E de ajuns amnarul, odată să-l loveşti,
Că se aprinde jarul şi totul pârjoleşti.
Când e lovită, piatra scapără scântei.
Când e prea multă, apa părăseşte vadul ei.
Apa stinge focul, macină şi piatra,
Focul arde totul, cenuşă e vatra.
Fără ele, însă, nu poţi să trăieşti.
Cu piatra neîncinsă, poţi să construieşti.
Dacă şi apa şi focul, poţi să le-îmblânzeşti,
Ţi-ai găsit în lume locul. Meriţi să trăieşti.

poezie de Dumitru Delcă (aprilie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un copil poate oricând să-l înveţe pe un adult trei lucruri: cum să fie mulţumit fără motiv, cum să nu stea locului niciodată şi cum să ceară cu insistenţă ceea ce-şi doreşte.

Paulo Coelho în Al Cincilea Munte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oglinda

E negrul pe alb,
E luciul pe mat...
Cum răul şi dalb,
Cum sfânt şi păcat.

E chip de văzut,
E realul de-ascuns...
Cum ciuda de sfat,
Cum clar... nepătruns.

E fată... băiat,
E soţ şi soţie...
Cum prunc înfiat,
Cum dar şi hoţie.

E raza de îngheţ...
E rece ce arde!
Cum drag, în dispreţ,
Cum şişul în carne.

E materia "anti",
E spaţiul în timp,
Cum bietul, e "dandy"...
Cum iad şi Olimp.

E omul neom,
E mielul... un lup,
Cum vid, e atom,
Cum trântor e-n stup.

E luciu-n abis,
E plus în eşec...
Cum ce-ai şi e vis,
Cum vin... şi cum plec...!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (1 iulie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce?

Nu cresc copaci şi flori pe muntele de sare?
Cum iese apa din pământ?
Cum iese soarele din mare?
Ce-nseamnă "să mă credeţi pe cuvânt"?

Cum iese planta din sămânţă?
Stejarul dintr-o ghindă-atât de mică?
Când eraţi mici, vă atingea bunica?
Ce poate să-i provoace unui tată frica?

Unde-i cişmeaua de la care curge lapte?
Cum se cuprind tablourile-n ramă?
Cum zboară un elicopter?
Cum iese un copil din mama?

De ce e dudul plin de dude negre?
De ce e corcoduşul plin de spini?
Cum se imprimă vocile pe bandă?
Rechinii pui sunt pui, sau tot rechini?

Când un avion în aer explodează,
Şi arde, ce se-ntâmplă cu pilotul?
De ce pe cer sunt stele numai noaptea?
De ce copiii vor să ştie totul?

poezie celebră de Doru Davidovici din Dezminţire la Mit (1991)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum te uiţi la mine-n ochi
Cum te deochi
Cum te uiţi la mine-n gură
Te-ngălbeneşti la figură...

catren de Zaharia Stancu din Şatra
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

N-ai cum să uiţi

N-ai cum să uiţi minciunile şoptite,
Nici ploile... cu fulgere-n destin,
Privirile-n tăceri încremenite
Şi timpul, incredibil de puţin.

Vei încerca zadarnic a mă scoate
Din inimă, din suflet şi din gând,
Însă vei şti că am avut dreptate,
Că trupul niciodată nu mi-l vând.

A ignora... este cu neputinţă,
Deşi, te tot încearcă spaime reci
Şi-ai aruncat a patimei velinţă
Grăbindu-te, grăbindu-te să pleci.

N-ai cum să uiţi încinsele cuvinte,
Nici verdele... de-atâtea ori parşiv,
Nu poţi ucide-aducerile-aminte,
Deşi, poţi inventa, orice motiv.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Seară de Ajun

Vino şi aşează-te o clipă-n braţele mele,
Hai s-ascultăm colindul acesta-mpreună,
Şi viscolul rebel ce suflă afară sub stele,
Trăgând după el nori de sidef pe sub lună.

Reazămă-ţi tâmpla de umărul meu,
Ghemuieşte-te lângă mine ca o pisică,
Hai să privim focul ce arde în şemineu,
La pieptul meu, fă-te cât poţi de mică.

Priveşte în sobă cum sar zeci de scântei,
Ca nişte artificii din lemn de stejar,
Hai, soarbe-ţi tihnită din ceaiul de tei,
Şi uită-te liniştită în vatra plină cu jar.

Hai să privim în tăcere prin ramul de pin,
Cum fulgii de afară în vânt se frământă,
Sau cum focul roşcat se răsuceşte-n cămin,
Şi s-ascultăm îngerii, colinde cum cântă.

poezie de Paul Aelenei din Cristalele Iernii (2019)
Adăugat de Diana Iordachescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai sunt

Mai sunt în sara cea de aur...
Şi-ascult pe malul de nisip,
Cum lin, ca stelele pe munte,
Îţi curge liniştea pe chip;
Cum iese raza din găoace
Ciocnind al stelei limpezi ou,
Şi cum se-acoperă mut apa
De roua unui cântec nou;
Cum cineva în aer, tainic,
La buze duce marea blând,
Cântând din ea ca dintr-o frunză,
De dor tăriile umplând.

poezie celebră de Grigore Vieru
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apa

Apa nu opune rezistenţă.
Apa curge.
Când intri în apă, o simţi ca pe o mângâiere.
Apa nu este un zid solid, ea nu-ţi va opri înaintarea,
Dar apa se duce întotdeauna acolo unde doreşte
Şi nimic pe lumea asta n-o poate opri.
Apa are răbdare.
Picăturile de apă descompun pietrele.
Aminteşte-ţi mereu aceste lucruri, copile.
Aminteşte-ţi că tu eşti, jumătate, apă.
Dacă nu poţi trece peste un obstacol, ocoleşte-l.
Apa asta face.

poezie de Margaret Atwood, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum poţi să mergi

Şi cum încerci,
Cum poţi să-ncerci
Cărările pe care mergi
Dacă sunt bune
Sau sunt reci?
A şaptea spiţă
La căruţă
Poate fi bună
Şi drăguţă
De poartă flori
Pe o crenguţă.

Încearcă tu,
Încerc şi eu
Să-ntorc spre bine
Sensul rău...

Şi cum să mergi,
Cum poţi să mergi
Cărările
De nu le-ncerci?

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimic mai atroce decât această boală care roade încet şi iremediabil. Stai şi te uiţi cum se moare, fără să poţi face nimic. Stai şi te uiţi cum mori neurastenic prin simpatie. E cel mai rău dintre infernuri şi e cu siguranţă cel mai tragic.

Jeni Acterian în Jurnalul unei fete greu de mulţumit (1932-1947)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uitare de sine

Să nu uiţi că mi-ai cântat
Când frunzele cădeau
Şi pe la geam uşor
Chipul tău eu îl vedeam.
Focul lin ardea-n ogradă
Şi priveam flacăra cum arde.
Să nu te miri că azi e viu,
Dar nu îmi mai vorbeşte
Oftează, îi trist, suspină
Şi te aduce-n braţe-mi
Un dor să te mai ţină.

poezie de Daniela Pană
Adăugat de Daniela Pană
Comentează! | Votează! | Copiază!

Altcineva

E ca şi cum o frunză s-ar îneca în apa toamnei.
Pe pârâul memoriei, din marea depărtare
Orele curg. Noi stăm în faţa lor -
Executaţi de timp. Lent, tot mai lent.

Cum să aştepţi seara? Unde să întâlneşti amurgul târziu?
În memoria ta mă simt ca într-o galerie părăsită.
Fragment de peisaj, mişcând pe cineva

Chiar azi, înainte de prânz. Cine-şi mai aminteşte -
- Acea trăire bruscă - cel ce-a plecat
Sau lumina care s-a stins?

Să arzi ca un obiect de lemn. Să te cufunzi ca o frunză
Pe apă. Să te stingi, aşa cum lumina se stinge.
Credeam că am trăit cândva -
Dar, văd că altcineva a fost.

poezie de Marek Wawrzkiewicz din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Focul poate arde tot ceea ce duce apa dar apa nu poate duce tot ceea ce arde focul (m.

aforism de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Totul e curgere

Norii trec pe cer
Aşa cum zboară gândurile mele
Aşa cum trece luna printre stele
Şi-n depărtare pier.

Vântul bate lin
Aşa cum simt suflarea ta pe faţă
Aşa cum mă dezmierzi de dimineaţă
Când chipul ţi-e senin.

Valurile aleargă
Aşa cum oamenii se plictisesc
Aşa cum într-o zi se pregătesc
Şi pleacă-n lumea largă.

Timpul se grăbeşte
Aşa cum ploaia cade într-un lac
Aşa cum grâul curge dintr-un sac
Şi viaţa se sfârşeşte.

poezie de Octavian Cocoş (4 august 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cramponarea de starea de mânie este ca şi cum ai ţine în mână un cărbune aprins cu intenţia de a-l arunca în altcineva; tu eşti cel care se arde.

citat din Buddha
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amiaza arde ca focul

cum un mănunchi de raze strălucitoare
pun stăpânire pe ziua de vară
în tăcerea ei odihneam la umbră
pe ierburile coapte blând adormitoare

amiaza fără nicio boare arde ca focul
şi coace până-n inima pietrei

am alungat somnul pe apele înserării
simţindu-i trupul cum alunecă-n vânt
foşnitor prin frunze de plopi despărţiţi
cu tristeţe lăcrimată prin coaja alburie

drumul ca o purpură ţesută purta poveşti
spuse copiilor înainte de somn
şi înserarea bătea la porţile raiului
fără să intre grăbită-n ora captivă

noaptea se scufunda în adâncul întunericului
cu întâmplări rupte din viaţă
obosite de atâta lumină orbitoare

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ai grijă de tine şi fă ceva care-ţi place. Dacă nu poţi să îngrijeşti de tine, cum poţi să ajuţi pe altcineva?

citat din Mýa
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărut-o, preţuieşte-o şi iubeşte-o! Altfel, te vei uita paralizat de pe margine cum altcineva îi va oferi aceste lucruri!

aforism de Alexandru Chermeleu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu ai cum să scoţi iubire dintr-un suflet gol, aşa cum nu ai cum să scoţi apa dintr-o fântână secată.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!