Dragostea nu gândeşte, dar dăruieşte din belşug - dă tot ce are, ca un risipitor nechibzuit, apoi tremură de teamă să nu fi făcut prea puţin.

citat din Hannah Moore
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea adevărată dăruieşte şi dăruieşte continuu şi singura ei temere este aceea de a fi dat prea puţin.

citat clasic din Hannah More
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Băiatul cu fund

de fetiţă bombat trece sur
escitat liniile de tram
vai puţin
tremură puţin tremură
el va fi p
remiat de fundaţia rotary timişoara (?!)
aşa că p
uţin tremură p
uţin are în corp o mişcare
de tremurare
de parcă
nu ar scrie şi el numai p
oezii foarte proaste
iar politic
nu ar fi un minor devastat
o fetiţă prea proastă
un prostănac de băiat

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frica ne înfăşoară corpurile în haine. Dragostea ne permite să stăm goi. Frica înhaţă şi acaparează tot ce avem, dragostea dăruieşte tot ce avem. Frica îmbrăţişează averi, dragostea îmbrăţişează pe cel iubit. Frica ţine strâns, dragostea dă drumul. Frica înveninează, dragostea mângâie. Frica atacă, dragostea iartă.

Neale Donald Walsch în Conversaţii cu Dumnezeu, volumul I (1995)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii spun uneori "Gândeşte înainte să vorbeşti". O intenţie înţeleaptă, dar noi am duce-o mai departe. Noi am sugera, "Gândeşte – apoi evaluează valoarea acelui gând observând cum îl simţi; şi fă-o des, fără îndoială, că eşti centrat – apoi vorbeşte, apoi acţionează, apoi interacţionează".

citat din Abraham – Hicks
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prietenia e un stăpân tot atât de poruncitor ca şi dragostea... E mult mai mult. pentru că dragostea e risipitoare, ia şi dă cu amândouă mâinile. Prietenia e discretă, se mulţumeşte cu puţin. dar acest puţin e tot ce e mai bun pe lume.

citat clasic din Romain Rolland
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Invidia calomniază virtutea: pe cel viteaz îl numesc nechibzuit, pe cel cumpătat nesimţitor, pe cel drept aspru, pe cel înţelept nelegiuit, pe cel mărinimos îl numesc mărunt, pe cel darnic risipitor, iar pe cel avar, din contră, îl numesc econom.

citat celebru din Sfântul Vasile cel Mare
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine gândeşte prea mult face prea puţin.

citat din Torquato Tasso
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îndrăgostiţii simt nevoia să îşi trâmbiţeze puţin dragostea, dar şi dragostea prea trâmbiţată este de calitate inferioară şi nu poate să fie durabilă.

Liviu Rebreanu în Jar
Adăugat de Alexandra Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Dumnezeu îţi dă să dai...
Tu, nu dai... de-aceia n-ai
Şi de tot ce ai, e "vai!"
Dăruieşte şi-o să ai...
Belşug peste întregu-ţi trai,
De acum şi nu numai,
Că-ţi aduni comoară-n Rai...

poezie de Ioan Hapca din Sfaturi simple împletite simplu-n rime potrivite...
Adăugat de sara
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fie-ţi fericit Crăciunul!

Fie-ţi fericit Crăciunul,
Unde-ai fi, iubit român!
Dacă ai preaplin ceaunul,
Să-l împarţi, nu fi hapsân!
Dar din dar sporeşte Raiul,
Inima îţi creşte-n piept
Şi nu ţi-oi mai pierde graiul,
C-ai făcut un lucru drept.
Dăruieşte dumicatul
Unuia ce ţi-e străin
Şi vei fi îndestulatul,
Ce a dat din prea puţin!
Fie-ţi fericit Crăciunul,
Unde-ai fi, iubit român!
Dacă ai preaplin ceaunul,
Să-l împarţi, nu fi hapsân!

poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fii cinstit, sfânt, harnic, frugal, econom, obţine tot ce poţi, apoi dăruieşte totul şi în felul acesta nu vei derapa niciodată. Câştigă cât poţi, economiseşte cât pţi, dăruieşte cât poţi.

citat din John Wesley
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Temeri

Mi-e teamă de ziua de mâine,
Mi-e teamă de tot ce-a trecut,
De tot ce se-ntoarce ca plată
Greşelilor ce le-am făcut...

Mi-e teamă de tot neştiutul,
De litera ce ne-nfierează,
Mi-e teamă de gândul - tăcutul -
Ce drumul prin viaţă ghidează;

De vântul ce-n braţe ne poartă;
Mi-e teamă, de-o şoaptă "rămâi"
Păpădii suflate de soartă...
Îmbătaţi de visul dintâi.

Mi-e teamă de lipsa iubirii,
De frigul ce inimi pătrunde...
Tomnatic ne plâng trandafirii
Când mierla nu cântă niciunde.

Mi-e teamă de noaptea ce-a tristă
Ce nu mai găseşte sclipirea,
Din steaua ce nu mai există -
Renunţând să-şi afle menirea...

Mi-e teamă de lacrimi, de mine,
De timpul ce se cerne prin noi
Clepsidre... nisip de suspine
Numărând paşi spre viaţa de-apoi...

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prohodul asimptotei temporale

Mă caut în părinţii mei
Şi văd că sunt puţin din ei,
Mă caut în copii, apoi
Şi sunt puţin în amândoi,
Mă caut mai târziu în tine
Şi sunt puţin. Puţin, dar bine.
În mine mă găsesc decât
Când voi mă căutaţi, încât
Mă voi găsi tot mai puţin
În vecii vecilor. Amin.

poezie de Marius Robu din Aproape alb
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

teamă (vezi şi frică)

Teama este o emoţie indispensabilă pentru supravieţuire.

definiţie de Hannah Arendt
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeii

I-aş dedica din suflet versul,
Aş umple cupele cu vin,
I-aş dărui şi Universul...
Dar teamă mi-e că-i prea puţin!

epigramă de Vasile Larco din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se simte greutatea unui grăunte într-un butoi, o picătură de apă ajută oceanul să crească, o scânteie de foc dă lumină lumii. Niciunul din aceste lucruri nu este prea mic, prea slab, prea sărac ca să fie folositor. Gândeşte-te la asta şi acţionează.

citat clasic din Hannah More
Adăugat de Dana Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hannah Armstrong

I-am trimis o scrisoare cerându-i ca în amintirea vremurilor de demult
Să-mi demobilizeze feciorul din armată;
Dar poate că nu a putut-o citi.
De aceea am mers în oraş şi l-am convins pe James Garber,
Care scria minunat, să-i compună o scrisoare.
Dar poate că s-a pierdut la poştă.
Aşa că am făcut tot drumul până la Washington;
Mi-a luat mai mult de o oră să găsesc Casa Albă.
Când am găsit-o, nu m-au lăsat să intru,
Ascunzându-şi zâmbetele.
Apoi m-am gândit:
"Oh, well, el nu mai este acelaşi om pe care l-am cunoscut eu
Şi care lucra împreună cu bărbatu-meu
Şi pe care toţi, acolo, în Menard, îl strigau Abe."
Ca o ultimă încercare m-am întors către gardian şi i-am spus:
"Te rog, spune-i că bătrâna matuşa Hannah Armstrong
Din Illinois a venit să-l vadă în legatură cu băiatul ei bolnav
Din armată."
Well, imediat m-au lăsat să intru!
Şi când m-a văzut a izbucnit în râs,
Şi şi-a lăsat baltă treburile de preşedinte,
Şi a scris cu mâna lui demobilizarea lui Doug,
Vorbind între timp despre zilele de demult
Şi depănând poveşti.

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşteaptă-mă o clipă

Din cerul plumbuit, a început să cearnă,
Stropi mici, prea umiliţi, de astă primăvară,
Încerc să mă grăbesc, să nu mă pierd pe sine,
Iubitul mea din vis, din noaptea mea subţire.

Pe părul meu puţin, cad picături de ploaie,
Le simt cum se preling pe şira-mi călătoare,
Am bluza mult udată, arăt, cam cum o fi,
Tot trupul îmi e apă, din mine, focuri vii.

De-ai vrea şi de-ai să poţi, aşteaptă-mă o clipă,
Iar voi promite tot, de teamă şi în pripă,
De teamă să nu pleci în mână doar c-o floare
E visul meu din nopţi, pe visul meu cu soare.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e teamă de Cel ce vorbeşte puţin

Mi-e teamă de Cel ce vorbeşte puţin -
Mi-e teamă de Omul Tăcut -
Pe Vorbăreţ - pot chiar să-l întrec -
Mă întreţin oricând c-un Limbut -

De cel ce drămuieşte Vorba
Când Alţii - vorbe risipesc -
Mi-e teamă - şi-s prevăzătoare
Este un Om Ales

poezie celebră de Emily Dickinson, traducere de Ileana Mihai-Ştefănescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nedumerire

Cinică sunt
Când nu mai pot să sufăr.

Teamă mi-e
Că de va veni primăvara
Mă va invada prea multă iarbă,
Prea multe aripi
Îmi vor devasta amiaza
Şi prea puţin
Şi mult prea rar
Voi reuşi să cobor între
Anotimpurile triste!

poezie de Virginia Radu Gavrilă (1978)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!