Se numeşte îngâmfare acela care depreciază în chip nejust pe ceilalţi, şi de aceea, trebuie să definim îngâmfarea drept bucurie care se naşte din credinţa falsă prin care un om se socoteşte superior altora. Iar desconsiderarea de sine, trebuie definită drept tristeţea care se naşte din credinţa falsă prin care un om se socoteşte inferior celorlalţi. De aceea, se poate concepe uşor de ce omul îngâmfat este cu necesitate invidios şi de ce îi place să fie înconjurat numai de acei care se poartă după gustul sufletului său neputincios şi, astfel, din prost îl fac nebun. Deşi desconsiderarea de sine este contrară îngâmfării, totuşi cel umil este foarte aproape de cel îngâmfat. Căci, tristeţea lui se va alina, cu alte cuvinte se va bucura, când închipuirea lui se va desfăta privind viciile altora, şi dimpotrivă se va întrista cu atât mai mult, cu cât se va crede inferior altora.

citat celebru din Baruch Spinoza
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorinţa care se naşte din bucurie, este în aceleaşi împrejurări mai puternică decât dorinţa care se naşte din tristeţe. Dorinţa este însăşi esenţa omului adică o sforţare prin care omul năzuieşte să-şi menţina existenţa. De aceea dorinţa care se naşte din bucurie este ajutată sau sporită prin insuşi afectul bucuriei;pe când dorinţa care se naşte din tristeţe este micşorată sau înfrânta de însuşi afectul tristeţii.

Baruch Spinoza în Tratat despre îndreptarea intelectului
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu cred în cel care propovăduieşte credinţa sa altora. Credinţa nu cunoaşte cuvinte. Trebuie trăită şi abia atunci se poate răspândi de la sine. Credinţa nu înseamnă a o explica, ci a o trăi!

Camelia Opriţa în Legenda Stelei De Crăciun (2012)
Adăugat de Vika Viktoria
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu, nu trebuie iubiţi cei sănătoşi, cei siguri de sine, cei mândri, cei mulţumiţi, cei bucuroşi – ei n-au nevoie! Ei primesc dragostea cu îngâmfare şi indiferenţă, doar ca pe un omagiu care li se aduce, ca pe o obligaţie ce li se cuvine de drept. Un dar care se adaugă altora, o podoabă în păr, o brăţară la încheietura mâinii, aşa socotesc ei dăruirea totală a altuia, iar nu drept raţiunea şi esenţa întregii lor vieţi. Numai celor pe care soarta i-a persecutat, numai celor tulburaţi, celor năpăstuiţi, celor nesiguri, celor lipsiţi de frumuseţe, celor umiliţi, numai lor le poţi într-adevăr ajuta prin iubire. Cine le dăruieşte viaţa lui, acela le oferă compensaţie pentru ceea ce viaţa le-a luat. Numai ei ştiu să iubească şi să fie iubiţi aşa cum trebuie să iubim – cu recunoştinţă şi modestie.

Henry Jaeger în Disperatii
Adăugat de Bernadeta
Comentează! | Votează! | Copiază!

NU-I DERANJEAZĂ..., DIMPOTRIVĂ... (Î-L)

Pe încăpăţânaţi nu-i deranjează că alţii nu sunt încăpăţânaţi, dimpotrivă...
Pe încrezuţi nu-i deranjează modestia altora, dimpotrivă...
Pe înfumuraţi nu-i deranjează modestia altora, dimpotrivă...
Pe îngâmfaţi nu-i deranjează modestia altora, dimpotrivă...
Pe înşelători nu-i deranjează cinstea altora, dimpotrivă...
Pe josnici nu-i deranjează că alţii sunt cinstiţi, nobili, oneşti, dimpotrivă...
Pe cei care jură strâmb nu-i deranjează cei care jură drept, dimpotrivă...
Pe cei care îşi calcă jurământul nu-i deranjează cei care nu îşi calcă jurământul, dimpotrivă...
Pe laşi nu-i deranjează curajul altora, dimpotrivă...
Pe lăudăroşi nu-i deranjează modestia altora, dimpotrivă...
Pe leneşi nu-i deranjează hărnicia altora, dimpotrivă...
Pe lichele nu le deranjează că alţii nu sunt lichele, dimpotrivă...
Pe limbuţi nu-i deranjează tăcerea altora, dimpotrivă...
Pe linguşitori nu le deranjează că alţii nu sunt linguşitori, dimpotrivă...

George Budoi în Calităţile şi defectele în aforisme, epigrame, madrigale, poezii, pamflete şi satire (8 august 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numai în măsura în care oamenii trăiesc conduşi de raţiune, se potrivesc totdeauna cu necesitate prin natură. În măsura în care oamenii sunt zbuciumaţi de afecte care sunt pasiuni, ei pot fi diferitţi prin natură şi potrivnici unii altora.

Baruch Spinoza în Etica
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin bine înţeleg orice fel de bucurie;şi, mai mult, tot ce duce la bucurie;în primul rând, ceea ce satisface o nevoie, oricare ar fi ea. Prin rău înţeleg orice fel de tristeţe;şi în primul rând, ceea ce lasă nesatisfăcută o nevoie. De aceea, fiecare judecă şi apreciază, potrivit afectului său, ce este bun şi ce este rău, ce este mai bun şi ce este mai rău şi, în sfârşit, ce este foarte bun şi ce este foarte rău. Astfel, avarul crede că mulţimea banilor este ceva foarte bun şi că lipsa lor este ceva foarte rău. Ambiţiosul râvneşte mai mult decât orice gloria şi dimpotrivă, de nimic nu se teme mai mult decât de ruşine. Pentru invidios, nimic nu e mai plăcut decât nefericirea altuia şi nimic mai supărător decât fericirea altuia. Astfel, fiecare judecă, potrivit afectului său, ce lucru e bun sau rău, folositor sau nefolositor.

Baruch Spinoza în Etica
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă cineva îşi imaginează că un altul îşi apropie lucrul iubit prin aceeaşi legătură de amiciţie sau printr-una mai strânsă decât aceea prin care şi-l câştigase numai pentru el, va fi afectat de ură faţă de însuşi lucrul iubit, şi va fi invidios pe celălalt. Această ură faţă de lucrul iubit, legată de invidie se numeşte gelozie, care, de aceea, nu este decât o şovăială a sufletului născută dintr-o iubire şi, în acelaşi timp, dintr-o ură, însoţită de ideea altuia pe care îl invidiem. Apoi, această ură faţă de lucrul iubit va fi mai mare, în raport cu bucuria de care gelosul obişnuia să fie afectat de iubirea pe care i-o dădea la rândul său lucrul iubit, şi de asemenea în raport cu afectul de care era mişcat faţă de acel cu care îşi imaginează că lucrul iubit era asociat. Căci, dacă îl ura, prin chiar aceasta va urî lucrul iubit, fiindcă îşi imaginează că lucrul iubit afectează cu bucurie ceea ce el însuşi urăşte;şi de asemenea pentru că este silit să asocieze imaginea lucrului iubit cu imaginea aceluia pe care-l urăşte.

citat celebru din Baruch Spinoza
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există o falsă modestie care este deşertăciune, o falsă glorie care este nesocotinţă, o falsă măreţie care este o micime, o falsă virtute care este făţărnicie, o falsă înţelepciune care este prefăcătorie.

citat clasic din La Bruyere
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când sufletul se concepe pe sine şi puterea sa de a lucra, el se bucură; căci sufletul se contemplă pe sine cu necesitate, când concepe o idee adevărată sau adecvată. În adevăr, sufletul concepe unele idei adecvate.

Baruch Spinoza în Etica
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Exprimarea de sine este esenţială pentru cinstirea de sine. Trebuie să-ţi faci timp nu numai pentru a-ţi integra propria experienţă, ci pentru a acţiona ca răspuns la ea. Iar răspunsul este invitaţia la dialog pe care o lansezi altora. Este gestul care construieşte comunitatea.

Paul Ferrini în Liniştea inimii
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui îngâmfat

Îşi cunoaşte al său rol
Şi şi-l joacă foarte bine.
Deşi are-un suflet gol,
Totuşi, este plin de… sine.

epigramă de Grigore Drăgan din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceea ce nu se poate concepe prin altceva trebuie să fie conceput prin sine.

aforism celebru de Baruch Spinoza
Adăugat de Ioana M
Comentează! | Votează! | Copiază!

A urî pe cineva este a-şi imagina pe cineva drept cauză de tristeţe; deci cine urăşte pe cineva va năzui să-l înlăture sau să-l distrugă. Dar, dacă el se teme că rezultă de aici pentru el ceva mai trist, sau un rău mai mare şi dacă crede că se poate feri de el nefăcându-i aceluia pe care îl urăşte răul pe care îl plănuia, el va dori să se abţină de a face rău;iar aceasta cu o năzuinţă mai mare decât aceea pe care o avea de a face rău, care de aceea va birui.

citat clasic din Baruch Spinoza
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

CONDAMNĂM... (S3)

Condamnăm sodomia altora; cu a noastră ne înţelegem bine...
Condamnăm sonaţii, când e vorba de alţii, dar niciunul pe sine că e sonat...
Condamnăm sperjurii, când e vorba de alţii, dar niciunul pe sine că e sperjur...
Condamnăm stângăcia altora; cu a noastră ne înţelegem bine...
Condamnăm strâmbătatea altora; cu a noastră ne înţelegem bine...
Condamnăm stupiditatea altora; cu a noastră ne înţelegem bine...
Condamnăm subiectivitatea altora; cu a noastră ne înţelegem bine...
Condamnăm când alţii sunt subumani, dar niciunul pe sine că e subuman...
Condamnăm sudălmile altora, când le suntem victime; cu ale noastre ne înţelegem bine...
Condamnăm suferinţele pe care ni le produc alţii, dar niciunul pe cele pe care el le produce altora...
Condamnăm suficienţa altora; cu a noastră ne înţelegem bine...
Condamnăm când alţii sunt lipsiţi de suflet, dar niciunul pe sine că e lipsit de suflet...
Condamnăm supărăcioşii, când e vorba de alţii, dar niciunul pe sine că e supărăcios...
Condamnăm suspiciunile altora; cu ale noastre ne înţelegem bine...

George Budoi în Calităţile şi defectele în aforisme, epigrame, madrigale, poezii, pamflete şi satire (2 august 2008)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul care merge prea departe, care îndrăzneşte să fie şi să aibă mai mult decât i-a hărăzit soarta, inevitabil va atrage gelozia divină şi ruina. Omul sau naţiunea care este dominată de o sete nestăpânită de autoafirmare va ajunge direct la o nemăsurată încredere în sine, şi astfel la distrugere. Pasiunea oarbă generează încredere în sine, iar încrederea excesivă în sine sfârşeşte în distrugere. Depăşirea a ceea ce este drept şi firesc pentru om, aduce cu sine ruina, restabilind astfel echilibrul;prin extensie la întregul univers, guvernează legea cosmică, asigurând păstrarea unui echilibru şi prevenind haosul şi anarhia.

citat din Tucidide
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin muncă, omul este acela care se transformă mai mult decât materia. De aceea, munca trebuie înteleasă, mai înainte de toate, ca dezvoltarea armonioasă a personalităţii umane, spre realizarea solidarităţii dintre oameni, spre înţelegerea nevoilor altora, spre relaţiile şi colaborarea dintre indivizi şi naţiuni.

citat din Em. Zanini
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am fost multă vreme îndrăgostit de tristeţe, deci în stare de păcat. Căci tristeţea este un păcat împotriva speranţei. Câtă dreptate are teologia! Nu trebuie să suspinăm după ceea ce vatămă. Or, tristeţea este exact asta, vorbesc despre tristeţea pe care o iubim, pe care o cultivăm, pe care o savurăm.

Emil Cioran în Caiete II. 1966-1968
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-ţi fie frică să spui un "nu" sincer. Respingerea de care ţi-e frică este de cele mai multe ori doar un scenariu imaginar în care tu joci rolul unei victime care încearcă să mulţumească pe toată lumea, mai puţin pe sine. În schimb, există riscul să fii dezamăgit de... tine însuţi. Atunci când dai altora puterea de a te manevra după propriile interese, respectul pe care ţi-l acorzi scade considerabil şi astfel se nasc frustrările. Nu-ţi mai sacrifica liniştea interioară pentru mofturile altora!

citat din Marius Simion
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Solidaritatea este opera unui sacrificiu conştient, este ultima verigă în înălţarea morală a voinţei şi este ţinta spre care se îndreaptă cultura; solidaritatea se produce prin încordarea şi stăpânirea de sine. O societate cu suflete diferenţiate opune imitaţiei rezistenţă, iar unitatea între membrii ei nu se poate dobândi decât prin sacrificiu voit al persoanei fiecăruia. Solidaritatea este o armonie cucerită prin lupta omului cu sine însuşi, prin recunoaşterea altora, după ce fiecare s-a cunoscut pe sine.

Constantin Rădulescu-Motru în Psihologia poporului român
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Năzuinţa prin care fiecare lucru tinde să-şi menţină existenţa nu include un timp finit, ci unul nedefinit. Lucrurile singulare sunt moduri prin care atributele lui dumnezeu sunt exprimate într-un fel cert şi determinat, adică sunt lucruri care exprimă într-un fel cert şi determinat puterea lui Dumnezeu, prin care acesta există şi lucrează. Nici un lucru nu are în sine ceva prin care să poată fi distrus sau care să-i suprime existenţa, ci dimpotrivă, se opune la tot ceea ce ar putea să-i suprime existenţa;şi de aceea cât poate şi depinde de el, năzuieşte să-şi menţină existenţa.

Baruch Spinoza în Etica
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!