Suferinţele pe care omul interior le îndură ca urmare a îndepărtării de sursa binelui şi a centrării exclusive pe binele propriu descriu chipul maltratat pe care omenirea şi-l ascunde sau nici nu şi-l mai cunoaşte de-a lungul unui traseu ce conduce la o totală exteriorizare. Drama părăsirii pecabile a proximităţii divine constă într-o convertire treptată a interiorităţii în exterioritate, convertire care devastează şi ucide. Viciile, aceste forme ale îndepărtării, sunt emisarii violenţi ai morţii, al cărei preludiu îl constituie tocmai suferinţa omului interior. Maladia înstrăinării se manifestă ca un parcurs viclean şi chinuitor spre pierderea de sine. În primă instanţă, omul îşi trăieşte pierzania la un nivel de interioritate încă nepericlitat explicit. Gestul inaugural constă într-o reorientare a privirii, într-o alegere care distinge aparent sursa binelui şi bine. Opţiunea vizează binele desprins de propria lui origine şi exprimă de fapt preferinţa pentru centrarea pe sine însuşi. Gestul iniţial al detaşării, deturnarea privirii sau deruta voinţei, îşi dezvăluie viclenia când orgoliul, prima treaptă a exteriorizării, face să iasă la iveală insuficienţa.

citat din Hugo de Saint-Victor
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În mine sălăşluieşte ceva care vrea binele. Numai dintr-o neînţelegere cred că-mi doresc mie binele. Dorinţa binelui, care sălăşluieşte în mine, nu poate să-mi dorească binele numai mie. Dorinţa binelui este glasul lui Dumnezeu, care doreşte binele tuturor.

Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu şi om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul nu trăieşte numai pentru sine. El trebuie să lupte pentru binele altora, tot atât de mult ca pentru binele propriu.

citat din S. Smiles
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am petrecut o seară întreagă discutând cu el îndemnul care constă în a-i iubi pe ceilalţi ca pe sine însuşi; acest îndemn este prea contrar naturii umane pentru a fi urmat cu sinceritate de omul de rând, care nu va iubi niciodată pe nimeni decât pe sine însuşi şi în niciun caz nu se potriveşte celui înţelept, care nu se iubeşte în mod deosebit pe el însuşi.

Marguerite Yourcenar în Memoriile lui Adrian
Adăugat de Doina Maria Tudor
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă tu faci compromisuri sau te sacrifici pentru nevoile altcuiva, nu îţi este bine ţie. Dacă cineva îţi cere să îi satisfaci nevoile, înseamnă că acea persoană nu este ok cu ea însăşi şi vrea să obţină de la tine ceea ce nu-şi asumă să facă de una singură. În plus, omul care îţi cere să faci compromisuri nu te respectă, ci se pune pe sine şi nevoile sale în prim plan - desconsiderare + egoism. Nici omul care face compromisuri şi nici cel care le cere nu este ok cu el însuşi. Şi nici nu va fi la fel atât timp cât va fi prins în acest schimb disfuncţional în care unul dă ceva ce nu şi-ar dori să dea, iar celălalt cere să i se satisfacă nevoile egoiste. Amândoi vor fi mereu pe minus, chiar dacă cel care primeşte pe moment se va simţi satisfăcut. Însă golul său interior nu va fi umplut în acest fel. Un om care se preţuieşte pe sine nu face compromisuri de dragul altcuiva. Un om autonom şi vertical nu le cere altora să facă compromisuri pentru că îi respectă pe alţii în aceeaşi măsură în care se respectă pe sine. Binele individual şi cel comun nu se construiesc pe compromisuri, ci pe un schimb de valori în care fiecare oferă ceea ce-şi doreşte să dea şi primeşte ceea ce un altul este dispus să ofere din prea-plinul său.

citat din Ursula Yvonne Sandner
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uitarea de proiecte este un fenomen a cărui interpretare nu prezintă nici o dificultate şi aşa cum am văzut, nu este contestată nici chiar de profani. Tendinţa care perturbă proiectul constă întotdeauna într-o intenţie contrară, într-o nonvrere, despre care rămâne să aflăm pentru ce nu se exprimă în alt mod şi într-o manieră mai puţin disimulată. Dar existenţa acestei voinţe contrare este incontestabilă. Uneori izbutim să aflăm câte ceva despre motivele care obligă la disimularea acestei contra-voinţe; disimulându-se, aceasta îşi atinge întodeauna scopul, pe care şi-l realizează în actul ratat, în timp ce ar fi sigură de respingere dacă s-ar prezenta ca o contradicţie făţişă.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiecare trebuie să lucreze pentru propria sa dezvoltare, cu condiţia să nu o facă numai pentru sine însuşi, ci pentru binele colectivităţii. În acel moment, colectivitatea devine o fraternitate. O fraternitate este o colectivitate în care domneşte o adevărată coeziune, fiindcă lucrând pentru sine însuşi, fiecare individ lucrează totodată conştient pentru binele tuturor.

citat clasic din Omraam Mikhael Aivanhov
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Conştiinţa Pură nu este Forţa prin care se manifestă Conştiinţa, pentru că, odată ce manifestarea începe, există un proces de creaţie, care duce automat la existenţa vibraţiei, iar Conştiinţa Pură nu are vibraţie, ci este Sursa vibraţiei. Aşadar, Esenţa nu este energie, ci Sursa energiei, pentru că energia este o creaţie. Esenţa este Sursa oricărei creaţii. Iar când Esenţa se manifestă, devine creaţie, iar creaţia este purtătoare de vibraţie. Deci, niciun sunet nu poate susţine existenţa Esenţei în Sine, pentru că orice formă de sunet există în lumea relativă, în timp ce Esenţa în Sine există în mod Absolut, fiind Liniştea Absolută în Sine.

Cătălin Manea în Întoarcerea la Linişte, Conştiinţa pură
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Taina vieţii noastre, esenţa ei, se află în transferul conştiinţei de sine ca fiinţă separată spre conştiinţa de sine ca Întreg, fiinţă indivizibilă, unica, liberă, atotputernică, Dumnezeu. Viaţa ni se pare o eliberare treptată a conştiinţei divine în noi. Viaţa e asta, numai asta. Cei care încă mai cred în vechiul concept al lui Dumnezeu, pot spune că Dumnezeu a dat oamenilor binele de a-L cunoaşte în sinea lor. Dar e o ipoteza arbitrară. Există şi este corect numai faptul că viaţa omului este eliberare în sine (a principiului imaterial, imobil, nonspaţial şi atemporal) din starea de delimitare şi condiţiile ei ineluctabile. Condiţiile delimitării sunt materia în spaţiu şi mişcarea în timp.

Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu şi om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de Gabrine94
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu este bine să tindem cu nerăbdare spre cele care nu sunt făcute şi nici nu este bine să ne dezgustăm prosteşte de care sunt făcute. Cel care doreşte mereu ceea ce nu face şi dispreţuieşte ceea ce face, nici nu se bucură de cele prezente, nici nu se mulţumeşte cu viitorul. Căci el abandonează înainte de a desăvârşi ceea ce începe şi înfăptuieşte înainte de vreme ceea ce trebuie început. Aşadar, este bine să fii mulţumit de binele propriu şi să sporeşti bunurile prezente cu cele ce vor urma, iar nu să le îndepărtezi în vederea celor viitoare. Căci schimbarea bunurilor este uşurătate, dar practicarea lor este virtute, şi căile celor care resping bunurile cele vechi în vederea celor noi şi ale celor care urcă de la bunurile inferioare la cele superioare sunt foarte diferite. Căci cine caută schimbarea este greu de mulţumit, aşa cum cine vrea să înainteze este plin de zel. Astfel, avansează în chipul cel mai drept cel plin de zel în vederea a ceea ce este optim, fără a fi dezgustat de ceea ce este doar bine, şi cine îndură mai întâi ca să ajungă apoi unde vrea la timpul său.

Hugo de Saint-Victor în Meditaţii spirituale
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sculptura în general pune în evidenţă minunea care constă în faptul că spiritul se încorporează în ceea ce este cu totul material, prelucrând această exterioritate în aşa fel, încât el îşi devine prezent lui însuşi în ea şi îşi recunoaşte în ea figura adecvată propriului său interior.

Hegel în Despre artă şi poezie, Sculptura (1979)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul modern preferă virtualul, pentru că realul e sursa angoaselor etern umane pe care speră să le abolească: nu ştiu totuşi să fi dispărut agonia terifiantă, frica de moarte, dar nici maladia, suferinţa sufletească a înstrăinării, apăsarea singurătăţii, eşecul profesional sau nedreptatea, primită ca o izbitură de măciucă în moalele capului. Oricâte miracole operează sau promite progresul ştiinţific, nu ne-am modificat soarta de muritori, marcată de confruntarea cu limitele noastre biologice, sociale, mentale, afective.

citat din Teodor Baconski
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cei siguri pe ei, care tocmai de aceea sunt oameni de nimic, se impun mereu în faţa celor modeşti, şi care de aceea sunt demni, deştepţi, morali, tocmai fiindcă omul modest, judecând după sine, nu-şi poate închipui cum omul rău s-ar respecta într-atât şi ar vorbi cu atâta încredere în sine despre ce nu cunoaşte.

Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu şi om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel ce vede Nevăzutul, atunci când priveşte văzutul, se vede pe Sine. Căci privitorul este Una cu ceea ce priveşte, iar ceea ce vede atunci când priveşte, îi arată privitorului locul din care priveşte. Privirea din spatele privirii devine activă odată cu Întoarcerea la Linişte, pentru că Liniştea trezeşte cele mai profunde taine ale fiinţei. Locurile interioare, care n-au fost vizitate niciodată, ies la suprafaţă prin intermediul Liniştii, deoarece, în Linişte, tot sunetul se aude mai clar. Şi, la nivelul său de bază, întreaga creaţie este sunet. De aceea, cel ce se scufundă conştient în Oceanul de Linişte, va cunoaşte cu adevărat aspectele cele mai fine ale sunetelor întâlnite. Liniştea nu e o stare, o emoţie, sau un sentiment. Liniştea este dincolo de orice simţ, în spatele oricărei creaţii. Liniştea nu e o vibraţie sau o energie, ci este sursa vibraţiei - sursa undei - sursa sunetului. Iar când te întorci la sursa realităţii tale, conţinutul realităţii tale va îmbrăca straiele Liniştii din care provine, deoarece, înainte de sunet, a fost Linişte. Şi este în continuare, căci Liniştea nu dispare atunci când e acoperită de sunet, iar sunetul care devine conştient de Liniştea din care a răsărit, devine conştient de Sine - de faptul că este Una cu Liniştea.

Cătălin Manea în Întoarcerea la Linişte, Introducere
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doresc cu patimă un singur lucru: să-i implor pe oameni, de la Nicolae al II-lea până la ultimul tâlhar, să se cruţe pe sine, să uite tot, toate cugetările despre Dumnezeu, despre viaţa viitoare, nu mai vorbesc de stat, familie, propriul trup, şi să-şi îndrepte toată atenţia, toate puterile asupura unui singur lucru, singurul care este fără de tăgada, viaţa lor, şi să n-o dea nici pentru patrie, nici pentru glorie, nici pentru bogăţie, nici pentru Dumnezeu, ci să trăiască pentru sine, pentru binele lor, să se folosească de binele vieţii care e în puterea noastră. Binele ăsta care nu ni se poate lua, care atârnă mai greu decât orice altceva, care distruge tot ce poate fi greu în viaţa noastră. Binele ăsta e iubirea, iubirea faţă de tot ce e însufleţit, şi chiar neînsufleţit, ba chiar şi iubirea faţă de sine, faţă de sufletul nostru. E starea aceea a duhului în care totul e bine. Mă chinuie, mă aţâţă, mă torturează, mă bat, iar mie mi-e milă de cei care fac asta, îi iubesc şi mă simt cu atât mai bine cu cât ei sunt mai răi cu mine. Sădeşte în suflet sentimentul ăsta, căci e cu putinţă, şi totul va fi bine, tot ce e considerat nenorocire, inclusiv moartea, totul se va transforma în bine.

Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu şi om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

E un talent să vorbeşti despre nimic în cuvinte mari şi să le provoci doamnelor o anumită satisfacţie, de a cărei cauză să nu-şi poată da seama. Că această aleasă curtoazie nu se poate manifesta prin linguşiri de prost gust, se-nţelege de la sine, nici chiar într-o discuţie interesantă care sună ca un imn adresat adoratei, fiind o totală consimţire a gândurilor ei cele mai intime, astfel încât fiinţa-i să ţi se dezvăluie şi să se oglindească, încântată, în reflexul eului tău propriu.

E.T.A. Hoffmann în Elixirele Diavolului (2005)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dintre omul normal care-l închide pe omul sadic într-un impas şi cel sadic care transformă acest impas într-o ieşire, ultimul cunoaşte cel mai bine adevărul şi logica propriei sale situaţii şi le înţelege cel mai profund, ajungând chiar să-l poată ajuta şi pe omul normal să se înţeleagă pe sine însuşi, ajutându-l să modifice condiţiile înţelegerii în general.

citat clasic din Maurice Blanchot
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lauda de sine se manifestă de zor ca urmare a unui gol interior.

aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răul în sine nu există cu titlul cu care Binele există în sine. Răul nu e decât o rea folosire a binelui, înţelegând prin aceasta a ceea ce există.

Denis de Rougemont în Partea Diavolului
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiecare crede că trăieşte pentru sine, dar când colo, omul trăieşte pe pământ ca să facă viaţa îndeobşte mai bună, iar pentru binele omenirii face să trăieşti o sută de ani, ba şi mai mult.

citat din Maxim Gorki
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai întâi, pe om îl fascinează stabilitatea descoperirii sale: de fiecare dată când creează aceleaşi condiţii îi e dată aceeaşi trăire. Mediul său, bine cunoscut lui, nestatornic, nu-i înlesneşte asemenea trăiri. A înţeles cât de efemeră este lume sa înconjurătoare şi tot ce se poate afla în ea. Chiar şi tonul care vibrează constant este efemer. El întruchipează însă, de-a lungul dăinuirii sale, o identitate neîntreruptă, care revine continuu – cumva este mereu acolo. Prin această descoperire se naşte o nouă bucurie, care nu este altceva decât trăirea de sine însuşi. Se produce o egalizare, la nivel emoţional, cu fenomenul sunetului dezvăluit. Pentru că până şi în omul în sine – acest chip atât de asemnănător imaginii divine – există ceva ce este constant. Acea forţă propriu-zisă ce se înnoieşte şi se pune în mişcare pe sine, cea care îl lasă să zăbovească în continuare asupra descoperirii sale, este noua stare de bine. Iar aşa ceva nu s-a mai întâlnit până acum.

Sergiu Celibidache în Despre fenomenologia muzicală
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!