Lui nea Iancu Caragiale
Păi... care națiune mai e pe astă lume,
Pe dește dac-ar fi, nici nu mai socotesc,
Din orișice necaz, belea, scornește glume,
Mai bine și mai mult ca neamul românesc?!
Si, ce popor măreț mai are-un scriitor
Stilat cum altul nu-i, ca Iancu Caragiale,
Un om la locul lui, cu-ambiț, stăruitor,
Și-atât de serios, fiind din... Haimanale!?
Ce-a scris la vremea sa, nu mai repet, știm toți,
Despre năravuri, hibe și vicii românești,
De ipocriți sadea, corupți, mișei, netoți,
Ce-n patru zări de cați, nu-i țară să găsești,
De-aceea, cât am fi și-acum de păcătoși,
Popor cu datini vechi, și-apoi... tradițional,
Suntem ca niciodat' și mândri, și făloși,
Că tot ce-a scris cândva și azi e actual!
poezie satirică de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre România
- poezii despre umor
- poezii despre tradiții
- poezii despre scriitori
- poezii despre prezent
- poezii despre națiuni
- poezii despre mândrie
- poezii despre fățărnicie
- poezii despre corupție
Citate similare
Lui nea Iancu Caragiale
Chiar dacă anii trec agale
Și-n raiuri ochii și-a deschis,
La fel și azi, prin ce a scris,
E viu nea Iancu Caragiale;
Îl regăsim în mod burlesc,
Cu-același zâmbet ceas de ceas,
"La Moși","La poștă", la taifas,
Unde-i "Boborul" românesc,
În vreo "Fifină", "Marghioală",
Sau în vreun Rică, Pristanda,
La vreo "Pastramă trufanda"
De pe "La hanul lui Mânjeoală",
În cei de-și vând, simandicoși,
Un Farfuridi, orator,
Un Dandanache, luptător,
"Parlamentarele gogoși",
În "mizerabili", "moftangii",
"Bampiri, corupți, bibici, mișei"
Împiedicându-ne de ei
Aproape-n fiecare zi...
Și-apoi, "rezon!", aproape toți
Ce-avem "famelie" o știm,
Un "Domnul Goe"-l regăsim
Printre copii, printre nepoți,
Iar când vedem, nu e bizar,
Ca-n Franța, Anglia, faliți
Cu vile, bani și... nemunciți,
C-ar fi ceva..."curat murdar"!...
Dar venerabilu-i etern
Și "admirabil" și "sublim",
Cu-o vorbă ce-o tot auzim:
De unde bani? De la guvern!...
Și chiar de a umblat haihui,
La Haimanale fi'nd născut!
Jupânu' Iancu, din trecut,
A fost și e la locul lui,
Că de-aia azi mă-ntreb și-oftez,
Privind ce fac "mișeii"-n stat,
Și nu-s... nici vorbă, turmentat!
Cu cine oare-am să votez?!
poezie satirică de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zâmbet
- poezii despre votare
- poezii despre timp
- poezii despre rai
- poezii despre poștă
- poezii despre parlament
- poezii despre ochi
- poezii despre naștere
Lui nea Iancu Caragiale
Chiar dacă anii trec agale
Și-n raiuri ochii și-a deschis,
La fel și azi, prin ce a scris,
E viu nea Iancu Caragiale ;
Îl regăsim în mod burlesc,
Cu-același zâmbet ceas de ceas,
"La Moși", "La poștă", la taifas,
Unde-i "Boborul" românesc,
În vreo "Fifină", "Marghioală",
Sau în vreun Rică, Pristanda,
La vreo "Pastramă trufanda"
De pe "La hanul lui Mânjeoală",
În cei de-și vând, simandicoși,
Un Farfuridi, orator,
Un Dandanache, luptător,
"Parlamentarele gogoși",
În "mizerabili", "moftangii",
"Bampiri, corupți, bibici, mișei"
Împiedicându-ne de ei
Aproape-n fiecare zi...
Și-apoi, "rezon!", aproape toți
Ce-avem "famelie" o știm,
Un "Domnul Goe"-l regăsim
Printre copii, printre nepoți!
Iar când vedem, nu e bizar,
Ca-n Franța, Anglia, faliți
Cu vile, bani și... nemunciți,
C-ar fi ceva..."curat murdar"!...
Dar venerabilu-i etern
Și "admirabil" și "sublim",
Cu-o vorbă ce-o tot auzim:
De unde bani? De la guvern!...
Și chiar de a umblat haihui,
La Haimanale fi'nd născut!
Jupânu' Iancu, din trecut,
A fost și e la locul lui,
Că de-aia azi mă-ntreb și-oftez,
Privind ce fac "mișeii"-n stat,
Și nu-s... nici vorbă, turmentat!
Cu cine oare-am să votez?!
poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Binecuvântare divină
Când vedem ce-i azi prin lume, gloanțe, bombe și omor,
Cui, papucii mei, de glume îi mai arde, sau umor?!
Ca și-acum, îmi amintesc ce mult sânge a vărsat
Neamul nostru românesc, când cu turcii a luptat,
Iar, de n-aveam un Ștefan, sau un Mircea, un Mihai,
Purtam toți și azi turban, pe al nostru mândru plai...
Mai aveam noi datini, oare, ca români adevărați,
Cu năravuri milenare, buni creștini și botezați?!
Căci, mă-ntreb, dacă eram cuceriți de-atunci de ei,
De sarmale mai știam, mămăligă sau mujdei?!
Mai știam de șpriț, rachiu, cârciumă, sau bar, vreodat'?
Mai vedeam noi vr'un chefliu tăvălit spre casă beat?!
Nici nu ne dădea prin minți să-njurăm ca pe ogor,
De Cristos, de cruci, de sfinți, aveam noi așa folclor?!
Sau, ceva cu mult mai trist, auzeam noi de-un bărbat
C-ar fi fost el, familist, la vreo fufă noaptea-n sat?...
Nu tu țeapă, nu tu șmen, nu puteam ciordi un ac,
Nici pe blat să mergi pe tren, vai de-al nostru cozonac!
Iară hoții, evident, votau liber, nu forțați,
Doar cu-o mână-n parlament, de cealaltă fi'nd scurtați,
Și apoi, cu-a mea belea, Doamneee, ce amar și chin!
Mă gândesc, român sadea, să nu fi fost eu creștin...
Iarnă, vară, noapte, zi, ce terorizat eram!...
Aveam io șapte soții, dar și șapte soacre-aveam!
poezie satirică de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre creștinism, poezii despre căsătorie, poezii despre usturoi, poezii despre tristețe, poezii despre trenuri, poezii despre teroare, poezii despre sânge sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Trecut în viitor
E-o pagină din cele ce vor fi
Și nu pot, ce-i acolo, să citesc.
Tu poți citi? E scris că te iubesc?
Nu poți vedea nici peste, doar, o zi?
Ei, lasă, nu-i nimic, citim ce-a fost!
Vezi? E frumos, e-al nostru, bine scris,
Și e adevărat, nu e un vis
Cu întâmplări ce-n viață nu-și au rost.
Am o idee: ce ar fi ca noi,
Din ce s-a scris, din tot ce am trăit,
Să ne alegem doar ce ne-a unit?
Vom retrăi ce-a fost și... mai apoi!
Iubita mea, să scriem, amândoi,
În viitor, trecutul cu noi doi.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre lectură, poezii despre viață, poezii despre trecut, poezii despre iubire, poezii despre visare, poezii despre viitor, poezii despre frumusețe, poezii despre declarații de dragoste sau poezii despre adevăr
Unde suntem azi, spre ce ne îndreptăm? Omul se naște o singură dată, o țară de mai multe ori. O țară se naște prin fiii săi. De nu vom asculta glasul Evangheliei lui Hristos vom rămâne un popor nenăscut și o țară care se stinge. În ultimii ani putem vorbi de un popor nenăscut și o țară nenăscută. De câte ori a murit această țară în ultimele trei decenii? Doamne, ne-am rărit. Rogu-te, nu ne mai rări! Doamne, oprește rărirea neamului nostru românesc! Doamne, nu îngădui ca neamul nostru să naufragieze în istorie.
citat din Ioan Selejan
Adăugat de andreea93
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre creștinism, citate despre vorbire, citate despre timp, citate despre prezent, citate despre naștere, citate despre istorie, citate despre România, citate despre Noul Testament sau citate despre Iisus Hristos
N-am întâlnit în viața mea un popor așa ușor de dus în eroare. Noi nu mai avem puterea de a discerne pentru că suntem stăpâniți. Am văzut ce spune Rusia despre noi: "România a devenit colonie". Păi, dacă spune Putin treaba asta, ăla nu e nici nebun, nici idiot, nici tembel. Conduce cea mai întinsă țară de pe pământ. Oriunde întorci Globul, tot vezi Rusia. Eu, când am venit în 1990 din exil, am văzut pe Aeroportul Otopeni scris "Welcome to Romania", "Go here". M-am întrebat: "Păi, unde sunt eu, mă, în România sau în SUA?".
Gheorghe Zamfir în ziarul Adevărul (2 noiembrie 2013)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre viață, citate despre superlative, citate despre nebunie, citate despre greșeli, citate despre devenire sau citate despre Rusia
De-a râsu'-plânsu'!
De când se-nvârte-această lume,
N-a existat un alt popor,
Din orișice să facă glume,
Sau caterincă, sau umor:
Când e falit, la ananghie,
De are patimă, necaz,
De când e el, de-o veșnicie,
Românul nostru face haz,
Și de prunari, și de vădane,
De centuriste, de berbanți,
Și-n special, de milioane,
Despre săracii guvernanți,
Care, de ani... și să tot fie,
Aleși de noi, prin vot, stăpâni,
Sunt șifonați de bășcălie,
De parcă nici n-ar fi români,
Și-aud că vor să dea o lege,
Să interzică tuturor,
Poporului, care e rege,
Să facă haz pe seama lor!...
Acum, de mă gândesc, pe bune,
Cât ar fi ei de amuzanți,
Situația nu chiar impune
Să râdem noi de guvernanți,
Căci, știm cu toți, dosare, stresuri,
Pe câți mascații i-au tot strâns,
Cum calcă-n străchini cu "succesuri",
Nu sunt de râs, ci... sunt de plâns!
poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre râs, poezii despre succes, poezii despre stres, poezii despre plâns sau poezii despre perle lingvistice
Constatare (dedicată fetelor mele Eleonora și Mirela)
Îmi amintesc de anii-n care,
Să-l ierte bunul Dumnezeu!...
Tata avea, la supărare,
Fiind pe-atunci copil și eu,
O vorbuliță,-atât de mare,
De o aud și-acum, mereu:
Când mai făceam, deh! nebunii
Și auzea de pe la lume,
Păi, începea a sudui
Și mă soma uitând de glume:
Când vei avea și tu copii,
Ai să-nțelegi atuncea cum e!
Apoi, la școală cât am fost
Nu era zi să fiu cuminte,
Că mă-ncingea, chiar și în post,
Rostind aceleași vechi cuvinte:
Când ai să ai copii și-un rost,
Vei ști ce simte un părinte!
Iar mai târziu, neînsurat,
Mă aștepta... eu, la rachie (!)
Să vin acas', în zori, din sat,
Că-l văd și-acum plin de mânie:
Când ți-o da Domnul un baiat,
Atunci să vezi cum o să-ți fie!
Însă... cum anii au trecut,
Am constat, dar n-am regrete,
Când tata era abătut
Și mă lua pe sus din ghete,
Că niciodat' nu a știut,
Ce-nseamnă,-n viață, să ai fete.
poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre școală, poezii despre tată, poezii despre supărare, poezii despre sat sau poezii despre religie
Constatare părintească
dedicată fetelor mele Eleonora și Mirela
Îmi amintesc de anii-n care,
Să-l ierte bunul Dumnezeu!...
Tata avea, la supărare,
Fiind pe-atunci copil și eu,
O vorbuliță,-atât de mare,
De o aud și-acum, mereu:
Când mai făceam, deh! nebunii
Și auzea de pe la lume,
Păi, începea a sudui
Și mă soma uitând de glume:
Când vei avea și tu copii,
Ai să-nțelegi atuncea cum e!
Apoi, la școală cât am fost
Nu era zi să fiu cuminte,
Că mă-ncingea, chiar și în post,
Rostind aceleași vechi cuvinte:
Când ai să ai copii și-un rost,
Vei ști ce simte un părinte!
Iar mai târziu, neînsurat,
Mă aștepta... eu, la rachie(!)
Să vin acas', în zori, din sat,
Că-l văd și-acum plin de mânie:
Când ți-o da Domnul un băiat,
Atunci să vezi cum o să-ți fie!
Însă... cum anii au trecut,
Am constat, dar n-am regrete,
Când tata era abătut
Și mă lua pe sus din ghete,
Că niciodat' nu a știut
Ce-nseamnă,-n viață, să ai fete!
poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iancu la Țebea
Ce vești mai aveți voi români despre Iancu
Să spună ce știu toți acei care știu,
Ce vești să avem, suntem oastea lui Iancu
La Țebea, la Țebea, eroul e viu.
Eroul ne cheamă, ne cheamă la Țebea
Al nostru frumos, pătimit crăișor,
Aici ne rugăm pentru Iancu, la Țebea,
Roș, galben, albastru altar tricolor.
Popor românesc, nu uita niciodată
Că nu ești urmaș de fricoși și bastarzi,
La tine acasă cât faci ochii roată
De dragul eroilor veșnic să arzi.
La Țebea foșnesc românește gorunii
Și-ntreg calendarul se-aude pe drum
Și clopote fierb untdelemnul furtunii
La Țebea, la Țebea, la Țebea acum.
Și nu e român omul care în viață
O dată măcar, într-un ceas minunat,
Pe sine privindu-se parcă în față
Lui Iancu Avram nu i s-a închinat.
Tu, Iancule sfânt, ne-ai purtat idealul
La Țebea venim, fiii tăi te cinstesc,
Lui Iancu-nchinare, trăiască Ardealul,
Trăiască întregul popor românesc.
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre eroism, poezii despre stejari, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre idealuri sau poezii despre galben
Poveste de la etajul IX
Nu pot crede, să mă bați,
Cât ar fi lumea de rea,
Tocmai io, dintre bărbați,
Să pățesc așa ceva...!
Lângă mine-am o vecină,
Stau la nouă, am balcon,
Singurică, fără vină,
Să îmi iasă azi un zvon,
Cum că eu, sorb din cafea
Dimineața, matinal,
Și cu ea, să vezi belea,
Mă-ntrețin foarte-amical
Pe balcon, aer curat,
C-amăndoi mai și pipăm,
Unde-n mod detailat
Despre sex să discutăm!...
Păi... de socotim nițel,
Cum e dânsa, nu v-am spus,
Pensionară, tot la fel,
Dar... cu șapte ani în plus,
Oameni serioși, de fapt
Pe-așa trai, nici că gândim,
Chiar de eu sunt încă apt,
Despre sex să mai vorbim!...
Dar ce-i drept, ne încălzim
Și ne-ncingem foarte des,
Iar ca să ne răcorim,
Zicem vorbe în exces,
Fi'nd normal, la banii mei,
Și ai dânșii, de-o-ntrebăm,
Cum papucii mei, și-ai ei,
Să nu ne înfierbântăm!?
Că, de la prima cafea,
În balcoane, evident,
Încep eu, dup-aia ea,
Cu toți de-s în parlament,
Și când eu am terminat,
(Parcă mi-a citit un gând!)
Îi ia dânsa, din senat,
După nume, rând pe rând,
Și le "fî-mî-n-cî" la toți,
Vreo trei ore cu nesaț,
De bandiți și de netoți,
Până jos de tot, la zaț!....
De-am ajuns, s-aud, perplex,
Lumea cum mă critică...!
Ce vorbim... nu-i despre sex...
Facem doar... politică!
poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire, poezii despre vinovăție, poezii despre vecini, poezii despre sfârșit, poezii despre sex sau poezii despre politică
Paradox românesc
Nu știu dacă mai găsim,
Cu-o "dietă" românească,
Vr'un popor ce vrea "regim"
Care să îl mai slăbească (!?)
epigramă de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre România sau epigrame despre paradox
Referendum
De când mama m-a făcut,
Pân-acum, pensionat,
Niciodat' nu am văzut,
Panică mai mare-n sat:
S-a tot dat, mălai, ulei,
De la dom' primar din stoc,
Zăhărel de câțiva lei,
Chiar și lemne pentru foc,
Ȋncât, după cum ne-a spus
Chiar și popa, democrat,
Tot mereu un deșt am pus
Și cu-ai noștri am votat,
Numai că, se-aude-acum,
Cât ar fi la noi, cum zic,
Societate de consum,
Că nu se mai dă nimic,
De-am ajuns să ne-ntrebăm,
Fir-ar ea, azi, de belea!
Cu cine-o să mai votăm,
Dacă nu se dă ceva?!
poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre pensie, poezii despre panică, poezii despre mamă, poezii despre lemn sau poezii despre foc
Sonetul 32
Dacă vei mai trăi și după ziua grea
Când moartea cu țărână mă va fi învelit
Și dacă-ntâmplător poate vei revedea
Aceste biete stihuri scrise de-al tău iubit,
Atunci să le compari cu altele târzii
Și dacă sunt condeie ce-n timp le-au întrecut
Valoarea lor nu-i rima, ci-amorul ce îl știi,
Deși cu mult mai bine a scris cel priceput.
O! Dă-mi și mie gândul acesta de iubire:
"C-al meu amic o muză mai bună dac-avea
Atunci iubitul lui i-ar fi adus mărire
Și-acum în rândul celor mai înzestrați stătea.
Și sunt poeți cu stil, mult mai dibaci din fire,
Dar el, chiar dacă-i mort, a scris doar din iubire".
poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre moarte, poezii despre versuri, poezii despre valoare, poezii despre prietenie sau poezii despre gânduri
Nimic despre iubire
Iubirea este interzisă
De cele mai nescrise legi,
La rândul ei fiind nescrisă;
Oricât citești, n-ai s-o-nțelegi.
Iubirea, când este decisă
Nu-i niciun scrib să consemneze
Nici până când va fi permisă,
Nici felul cum o să-nceteze.
Când vei citi mai sus ce scrie,
Te rog să-l iei în râs pe cel
Ce-a scris această poezie
Și să nu faci la fel ca el!
poezie de Marius Robu din Aproape alb (14 decembrie 2012)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Marius Robu despre iubire, poezii despre superlative, citate de Marius Robu despre poezie, poezii despre legi sau poezii despre interdicții
Ce-i viața ta?
Ce-i viața ta? E o peniță
cu care scrii mereu pe-un drum.
Și-apoi la ultima portiță
tot ce-ai scris tu ca pe-o tăbliță,
nu se mai șterge nicidecum.
Și vorbe-n vînt și fapte rele
rămîn pe veci ca-ntr-un album.
Păzit e scrisul tău de stele.
De-ai pune mări întregi să-l spele,
nu se mai șterge nicidecum.
Să nu te minți că-n veșnicie
trecutul se preface-n scrum.
Căci Dumnezeu stă mărturie
că-n fața Lui tot ce se scrie
nu se mai șterge nicidecum.
În ceasul greu de judecată
îți vei citi întregul drum.
Și vei zbucni în plîns deodată.
Dar nici o slovă-nlăcrimată
nu se mai șterge nicidecum.
N-o poate șterge decît sînge,
dar sînge sfînt și nu oricum.
Ce înger trupul său va frînge?
Și-astfel, ce-ai scris, oricît ai plînge,
nu se mai șterge nicidecum.
Isus cel drag veni din zare
ca tu să scapi din foc și fum!
Prin El trecutul tău dispare.
Dar dacă azi nu-i ceri iertare,
nu se mai șterge nicidecum.
Isus pe lemn rabdă arșița.
Isus e prețul tău acum.
Prin El ești alb ca lămîița.
Și tot ce-a scris cîndva penița
nu se mai șterge nicidecum...
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre stele sau poezii despre minciună
Noi suntem
Noi suntem toți așa precum e zis
În stânci de piatră și pe vechi izvoade:
Avem strămoși, o limbă și un scris
Și un trecut de viitor ne leagă.
Să ne cunoaștem drumul înainte -
Pe urme de istorie pășim,
Prin tainicele șiruri de cuvinte
Cu drag de Țară și popor trăim.
Noi suntem ai istoriei copii,
Purtăm cu toții românescul nume,
Așternem clipe dragi pentru vecii
Și-un vis ne ține demni pe astă lume.
poezie de Crina Popescu din Gânduri din gânduri
Adăugat de Amurg
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre istorie, poezii despre stânci, poezii despre cuvinte sau poezii despre cunoaștere
* * *
Azi, te iubesc! Te vei mira: "Și azi?"
- iar eu te voi privi cu bucurie-
"Cu tot ce-a fost? Cu tot ce va să fie?"
-Aș vrea ca, din ce-a fost, acum să scazi
tot ce-a fost rău. Renunță la trufie,
oprește-ți pașii singuri și nomazi!
Ce va mai fi? Doar eu și tu vom ști,
în viitorul nostru împreună
în viața ce-ar putea fi mult mai bună
atunci când vom fi doi și vom gândi
că Soarele nu va să mai apună
cât timp lumina noastră va zâmbi.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină sau poezii despre Soare
Odă României - România, lângă soare
Țara mea cu ape line și cu foșnet de izvor,
Țara mea cu munți de aur și cu cântece de dor,
Toți românii azi te-aclamă cu iubire în privire
Îmbrăcați în ii și fote dăruind la toți iubire.
Satele vuiesc în hore chiar și-n sfânta mânăstire,
Nu e inimă mai mare ca a noastră Românie
Popii cântă în altare, la oraș se-adună-n piețe
Pentru-această sărbătoare mână-n mână prinți, altețe.
Doamne câtă frumusețe în cătunul de la sat
Unde se adună moșii și cu tinerii la sfat...
Azi și-au pus la pălărie un trifoi cu patru foi
Pentru zilele de mâine... câte datini sunt la noi?!
Dăscălii se-adună-n școli să-i învețe sfânta taină
Pe copiii doritori, de tradiție, cânt, haină...
Și-n cămăși de borangic deapănă trecutul sfânt
Ce-a rămas eternitate scris cu lacrimă-n cuvânt.
Nu e țară mai bogată, mai frumoasă sau mai vie
Cum e țara noastră dragă, cum e sfânta Românie.
-Hai române, ieși din casă, pune vinul în ulcior
Și-apoi joacă hora mare colo-n vale la izvor!
Nu e fată mai frumoasă cum e fata de la țară
Îmbrăcată în catrință și în iie-n primăvară...
Bat străinii azi la poartă să ne cumpere pământul
Și se prind cu noi în horă legănându-se ca vântul.
Se adună azi la porți tot românul de cu zori
Cu mănunchi de crizanteme și cu alte multe flori,
Depănând povești din viața României iubitoare
Au uitat de-orice necaz, azi e zi de sărbătoare.
Caii tropăie-n grădini cu flăcăi frumoși călare
Asta-i sfânta Românie, țară dulce, roditoare,
Steagul flutură în vânt glorios.- Privește-n zare!
Cerul scrie un poem... România lângă soare.
poezie de Ana Podaru (1 decembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre muzică, poezii despre învățătură sau poezii despre zile
Atâta timp...
Atâta timp cât mai avem o țară
Și știm că locul nostru e aici,
Chiar dacă soarta-i crudă și amară
Pe-acest Pământ nu suntem venetici.
Atâta timp cât mai avem o viață,
Bună sau rea, așa cum este ea,
Putem să stăm cu moartea față-n față
Nu să ne-ascundem după o perdea.
Atâta timp cât mai avem onoare
Așa cum am avut de când ne știm
Chiar dacă umilința rău ne doare
Putem pe toți în ochi să îi privim.
Atâta timp cât mai avem un suflet
Și o iubire-n noi de oferit,
Cât ne păstrăm curat al nostru cuget
Suntem măreți chiar dac-am suferit.
Atâta timp cât nu uităm trecutul
Și cât ne pasă de acest popor,
Cât ale noastre piepturi îi sunt scutul
Putem avea în față un viitor.
Atâta timp cât mai avem speranțe
C-această lume rai va deveni
Indiferent de vremi și circumstanțe,
După eșecuri ne vom reveni.
Atâta timp cât mai avem o șansă
De a scăpa de-acest destin sever,
Să căutăm cărarea luminoasă
Și să urcăm pe ea până la cer.
poezie de Octavian Cocoș (11 septembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suflet sau poezii despre onoare