Toate trec, doar nimicul rămâne.

Marinel Leulescu (20 ianuarie 2014)
Adăugat de Marinel Leulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimicul ne învaţă ce suntem, cine suntem şi care este rolul nostru în existenţă.

citat din Marinel Leulescu (23 februarie 2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acceptarea realităţii este pentru noi toţi o metodă tribală şi brutală de iniţiere în tainele universului.

Marinel Leulescu (27 martie 2014)
Adăugat de Marinel Leulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lasă Kundalini în pace şi chakre şi toate celelalte noţiuni ale minţii spiritualizate. Lasă totul deoparte şi vezi ce rămâne după ce toate astea nu mai au parte de atenţia ta. Nimicul care întotdeauna rămâne când ai curajul să renunţi la absolut tot, acela nu dispare niciodată. Iar ceea ce nu dispare niciodată, doar acela merită toată atenţia, pentru că doar acela e real.

citat din Marius Creţu
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Credinţă

Toate trec pe lumea asta,
Durerea, gândul şi năpasta!
Şi toate trec şi iar revin.
Timpul presează, ca un spin!

Şi toate trec cu-alaiul lor.
Mie de Tine-mi este dor!
Şi toate trec, când nu gândeşti
Şi nu ştiu de mă mai iubeşti!

Şi toate trec, fără să vrei
Şi de priveşti în ochii mei,
Acolo, totul e la fel.
Acolo, o să-l vezi pe EL!

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvenţe în alb şi negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Totul e în toate şi deci nimicul în nimica, căci nimicul nu e unde este totul.

aforism celebru de Michel de Montaigne
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mormântul

Te-ai gândit vreodată?
Existenţa-i noastră-i
Doar un epilog la veşnicie...
Sufletul ne poartă-n lume inexistente
Unde-am curs ca limpezi ape,
Clipele copilăriei...
Zâmbet? Lacrimi de tristeţe?
Toate-n valuri au pierit
Căci în lumea noastră, toate, început au şi sfârşit
Mai apoi, adolescenţa, dulce vis a apărut
Nu credeam ca soarta noastră
Să mai aibă-un început.
-ntr-un trecut-au anii şi se apropie de noi
Bătrâneţea, haine grele cu necazuri şi nevoi
Împânzim amnezici lumea,
Şi la tâmple argintii
Aşteptăm o nouă lume...
Dar aceasta va mai fi?
Ne rămâne doar speranţa, amintirea şi trecutul
Toate trec în lumea asta
Şi rămâne doar mormântul.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeţii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

vara şi toamna
iarna şi primăvara –
toate doar trec trec

haiku de Vlad Flavius
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bune, rele, toate trec; omul rămâne prin amintire.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de adrina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rămâi atât de tăcut până ajungi să fii tăcerea tăcerii. Doar atunci nu mai există nici un "eu" care să rămână tăcut. Când tu te dizolvi în tăcere, doar Nimicul Totului etern prea fericit mai rămâne.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

nimicul lumii

ne-am privit, iubite
prin zăbrelele gândului
tu ai văzut în noroi
un şarpe lung de foc
eu am văzut stelele toate
scăpărând în enigmaticul joc
am rămas singuri, doar noi
şi sufletul nostru miraculos
şi fluviul verde maiestos
mestecenii reflectă în apus
doar irizări de suflet şi ceaţă
şi ne iubim şi scriem poeme
cu sânge pe suflet şi buze
ne atingem trupurile flori de gheaţă
împarfumatul prier ne tot răsfaţă
şi trandafirul a înflorit timid
în carnea roză de meduze.
ne dăruim lumina zălog pe buze
şi valul nu ne mai spulberă
nici inimi, nici ochii în larg
şi peste toate domneşte, iubite
nimicul lumii pribeag.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trec anii iute,
cum trec banii...
şi amintirile rămân,
respectaţi înţelepciunea,
că tot ce-i sfânt
rămâne sfânt.

Valeria Mahok (12 ianuarie 2020)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trec anii iute, cum trec banii
Şi amintirile rămân,
Respectaţi înţelepciunea,
Că tot ce-i sfânt, rămâne sfânt.

catren de Valeria Mahok (12 ianuarie 2020)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caierul vieţii

Într-un nor
ca-ntr-un fuior...
cuib îşi are ciocârlia.
Puiul,
liei-ciocârliei
soarbe aurul câmpiei
de rămâne norul sec.
Pe pământ doar umbre trec
însoţind un tril-febril.
Vai, ce iute mai trec anii
când bat câmpii ciocârlanii
şi se-nşiruie în an,
lunile,
ca mărgelele-n mărgean
şi se scurg anii din viaţă...
ca mărgelele din aţă!

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Economie: nimicul în nimic se transformă şi tot nimic... rămâne!

aforism de Costel Zăgan din Inventeme
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toate vin şi toate pleacă,
Ca orele spre mormânt,
Nimeni nu rămâne în loc,
Doar lăsăm în urmă o pată...
De trecători pe pământ,
Cu reveniri poate odată.

Valeria Mahok (5 septembrie 2020)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bunicul

- Copiii – zise cu blândeţe -
Îmi trec adesea pragul,
Dar sprijinul la bătrâneţe
Rămâne doar toiagul.

epigramă de Victor Macarevici din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trec anii

Trec anii şi se schimbă toate priorităţile
Când eram mici... grija era rezolvarea temelor.
Trec anii, cunoaştem treptat greutăţile
Şi căutăm zilnic rezolvare problemelor.

poezie de Alina-Georgiana Drosu (8 iunie 2018)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trec orele

Trec orele ca nişte note
Din simfoniile durerei,
În urma lor rămân eterne
Melancoliile tăcerei...

Tot ce-ai crezut odinioară,
Tot ce-ai visat, tot ce-a fost sfânt
Te turbură cu nesfârşitul
Şi tristul gol că nu mai sunt...

Ca cerul unei seri de toamnă
Se-ntunecă pierduta minte:
Nimicul îşi întinde noaptea
Pe calea ducerei-nainte...
(...)

poezie celebră de Traian Demetrescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Salvată de salvamar

Rămânând cu burta mare
A vrut să se-nece-n mare
Însă unul, Marinel
A salvat-o c-un inel.

epigramă de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elogiu scriitorilor

Trecătoare-s toate pe acest pământ,
Tot ce are viaţă va avea mormânt.
Virusuri, bacterii, alge, fungi şi plante ‒
Care ne dau hrana, sau flori elegante ‒,

Oameni, animale, fără doar şi poate,
Fără osebire, un sfârşit au toate.
Asta-i legea firii, legea existenţei,
Cunoscută însă doar inteligenţei.

Pier pe rând cu toate, iarba, floarea, pomul,
Dar rămâne scrisul, deşi moare omul.
Piere într-o clipă la trezire visul,
Au pierit oraşe, va pieri Parisul.

De când este lumea, peste ce trăieşte,
Peste toţi şi toate, Moartea stăpâneşte.
Tot ce are viaţă-l va-nghiţi-abisul,
Moare scriitorul, dar rămâne scrisul.

poezie de George Budoi din Scrisul şi scriitorii în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (15 ianuarie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!