Eminescu
Simt genunchii grei în univers,
Ochii au podoabe de cristale,
Pe pământ însămânțez cuvinte
Lipite pe-a statuilor petale.
Miroase noaptea a țărână crudă,
Ziua aburește-n Dumnezeu,
Simt genunchii grei de nemurire
Și mă închid profund în crezul meu.
Până când voi răstigni în vene
Greierii uitați pe flori de sânge,
Până ce lapte cald din sân
Pe crucea mântuirilor va curge,
Până atunci voi scruta universul
Cu ochii răsăriți din noi izvoare,
Pe-o rază de Luceafăr poezia
O voi purta în univers nemuritoare!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Clepsidra vartejului negru" de Marin Moscu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Citate similare
Desenând clipa iubirii finale
Am primenit timpul în flori și izvoare,
Am pus luna să viseze cu ochii la soare,
Am pus iezii cu buzele crude-n gurguie,
Am privit la fluturi cum spre îngeri suie.
Am îmbrățișat întruna dureri și fericire,
Am săpat profund în univers uimire
Când în mine au picurat lacrimile tale
Desenând dureros clepsidra iubirii finale!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Izvoare noi vom încerca
Lucirea mea se stinge-n ochii tăi,
Mă înclin sub pleoapele de dor,
În limpezimea lor pătrund profund
S-ajung în inima-ți izvor.
Acolo-i locu-mi de cuvinte,
Chiar pot să strig că te iubesc,
O, nimeni, nimeni, nu m-aude
Cum rimele le șlefuiesc.
Doar tu simți gestu-mi ca miracol
Pe granița de împlinire,
La noapte ies ca să-ți aduc
Din taina noastră fericire.
Atunci lucirea mea s-aprinde
Lângă lucirea ta de stea,
Îngenuncheați în nemurire
Izvoare noi vom încerca!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
destul gol
de întuneric până la cuvânt.
neîntâmplător îmi adun genunchii
la gură
cu fiecare foșnet al umbrelor
până la hotar
întotdeauna aceeași mână
peste timpanul
tăcerii
prefăcută doar clipa
cu ochii îngropați în pământ
înainte de semn...
semnul din urmă
poezie de Florina Vulpoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poeții mei frumoși
Poeții mei frumoși, sub fluturi de lumină,
Puneți poezia pe-a inimii regină
Și trageți cu miere și polen în nori
Până omenirea se va schimba în flori.
Buchete să se-așeze în armonii celeste
Cu rădăcini în vetrele rupestre,
Cu vârfurile dulci prelinse-n soare
Sub crucea păcii: vis și sărbătoare.
Poeții mei frumoși, țara ni-i sfântă,
Ascultați când inima cuvântă,
Trageți cu miere și polen în nori
Și lăsați reginei coroane dulci de flori!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te simt și te am...
Te simt în lacrima ce curge din iubire,
În liniștea copacilor, ce stau triști pe-alei.
Te simt în ploaia, ce plânge în mine,
Și în pământul gârbovit, de durerea anilor grei.
Te simt pe cerul de dor, fericit că ești bine,
În zile de toamnă, ce cad peste noi,
Te simt că, de-a pururi, vei fi doar în mine,
Te simt... și te am, căci de-acum suntem doi.
poezie de Lusiana Drăgușin (7 octombrie 2010)
Adăugat de Lusiana Drăgușin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ploile cântă afară
Plânge noaptea într-o catedrală
prin întunericul putred
ploile umezesc ochii sfinților.
Piața-i goală, doar statuile oarbe
nu se simt în singurătate
trec dincolo de timp.
Mi-am mărturisit
cum am crezut într-o femeie
că-mi va purta sufletul în mâinile ei,
îl frământă până se naște suferința
și o să-i simt mirosul în trup
cum se răspândește prin sânge.
Se furișează noaptea într-o perdea
ploile cântă afară,
eu caut femeia cu degetele prin așternuturi.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (17 martie 2011)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Până când stelele vor apărea
Ține-mă în brațele tale
Înconjoară-mă cu iubirea ta
Mai rămâi cu mine o vreme
Până când stelele vor apărea.
Lasă luna să se oglindească
În ochii tăi iubitori și onești
Căci noaptea asta eu am nevoie
Să simt cât de mult mă iubești.
poezie de Philipa James, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dor
Aripă de dor
Coborând ușor,
De la cer cu stele
În toate ale mele.
Cald și trist fior
Cu el mă-nfășor,
De la cap la gât
Până la pământ;
Ca o pânză deasă
Ochii imi apasă.
Dor pus peste dor,
Rănile mă dor,
Inima mă lasă,
Simt că pot să mor
Ucisă de dor.
poezie de Angelina Nădejde (18 august 2012)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 3 comentarii până acum.O clipă de-mbrățișare
O clipă de-mbrățișare
Îmi aduce-n suflet soare
Și-mi adaugă la viață
Ochii tăi de dimineață,
Tandri și plini de lumină,
Trup din icoană divină,
Simt că anii se măresc
De când, floare, te iubesc
Și mai simt ca-mbrățișare
Dorul tău din depărtare
Așadar fii fericită,
Poezia mea iubită!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nuferi albi
Așa ușor tu azi renunți
La ce a fost odată
Nu pot să cred că nu mai simți
Iubirea cea curată
Văd nuferi albi în ochii tăi
Iubirea nu dispare
În suflet simt norii cei grei
Cu ploaia călătoare
Încă mai sper că mâine e
O zi mult mai senină
Cu raze noi pe cer senin
Din zori de zi să vină
Și nuferii din ochii tăi
Să se desfacă-n grabă
Iar ploaia din norii cei grei
Pe loc să se retragă
poezie de Loredana Visovan
Adăugat de Loredana Visovan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Știu doar atât, că inima-ți fur
Stele de lapte țâșnesc din ochii tăi,
Iezii din flori le sug pe apucate,
Miroase cerul sângele iubirilor curate,
Ne ascundem taina în știutele văi.
Visul este-atins de iarba crudă,
Pământul încolțește vechea ispită,
Veșnicia-n suflet arde, mă incită
Trilul ciocârliei din lumina surdă.
Cântă și umbra ei, în inimi se revarsă
Aripi de zbor peste povestea noastră,
Poveste deschisă în zarea-albastră
Punând fericirea în fundă de rază.
Ne-atinge primăvara cu verdele pur
Pe frunți, pe coapse-n mișcare,
Nu știm dacă-n noi e vis sau e soare,
Știu doar atât, că inima-ți fur!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeia cuvânt
poate că mi-ai scrie poeme
prefăcându-te că îți pasă
poate că mi-ai modela degetele
să te pot mângâia și în somn
poate că m-ai învăța să iubesc până la sânge
cărțile prăfuite
poate că m-ai scrie
pe colile ce așteaptă în sertar
poate că tu chiar ești pregătit să mă vinzi
pe o cupă de vin
poate că tu chiar mă privești pe ascuns
și zâmbești uneori
poate că tu chiar mă vrei
ca pe orice femeie și....
poate într-o zi chiar voi sta
pe genunchii tăi de sare
și îți voi arăta
că lumea e altfel
când femeia de lângă tine
e mai mult decât o coală mâzgălită
poate că vreau să mă scrii
pe genunchii tăi
și să îți pese
că iubesc toate cărțile până la sânge
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Este pământ
Este pământ până sus în cer,
Atmosfera e de pământ
Pentru că e a pământului,
Pe burlanele gravitației
Plouă-napoi pământul,
Icari și Meșteri-Manole de pământ
Cad de pe acoperișul pământului,
Gravitația e pământ.
Noi trăim în pământ.
Cu timpul devenim mai grei
Și fruntea ne intră mai jos
În pământ.
Și nu există moarte
Pentru că nu contează dacă ești
Mai în nori sau mai în uitare
În pământ.
poezie celebră de Marin Sorescu din Tinerețea lui Don Quijote
Adăugat de Eva
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Cartea "Trei dinti din fata" de Marin Sorescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Ziua cu ochii ei mari
În ploaia
Ce-mi bate la geam
mi-am ascuns privirea
și-not
pe geana aceasta de ploaie
până
în dosul ochilor tăi
uimită ziua
mă privește cu ochii ei mari
înfășurându-mi degetele
în surâsul apei
ce-ți umple
și ochii
și umbra
mers pe hârtie
până în marginea serii
26-09-2019 cluj
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu ochii închiși, cu pumnii strânși, cu genunchii la gură, într-o bună zi voi privi lumea, o voi atinge mirat, o voi străbate până departe!
Traian T. Coșovei în Anotimp secetos
Adăugat de Eli Gîlcescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "La formarea ideilor" de Traian T. Coșovei este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Retrăire
Un dor ce a murit demult,
Aș da orice să îl mai simt,
Dar stând mai mult și cugetând,
Pot spune că greșesc profund.
Căci atunci când e vorba de tine,
Îmi amintesc că nu mi-a fost deloc bine,
Și-a trebuit să îndur iadul și focul,
Și să aflu că îmi joacă feste norocul.
Și am căzut în marele abis,
Sperând că-i doar un îngrozitor vis,
Și am murit de multe ori,
Până să simt o rază de soare ieșind din nori.
poezie de Cazacu Roxana Maria
Adăugat de roxanamariaj
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu ochii inimii...
Valuri de verdeață, învăluie
Ca o mantie regească munții,
Ici colo, curg lacrimi cărăruie
Izvoare limpezi, din ridurile frunții.
O rază de soare timidă
Străbate, obosită norii grei, emulsii
Lucesc în falduri, cosițe de zăpadă
Pe crestele munților, convulsii.
Prin sita norilor, se cern
Lacrimile reci ale ploii...
Aripile frânte, în cânt etern
Se zbuciumă brazii, te-apucă fiorii.
Mohorât și trist, e suflul munților
Misterul nopții, se lasă peste stânci
Perdeaua deasă, taină a amintirilor,
Cu ochii inimii, simt dorurile adânci.
poezie de Amelia Magori
Adăugat de AMIKA
Comentează! | Votează! | Copiază!
S-a îmbolnăvit poezia
S-a îmbolnăvit poezia omenirii,
Respiră greoi,
Are spută în litere,
Tușește pe buzele cititorului,
Spatele îi este cocoșat de silabe...
Abia o mai țin aripile-n zbor,
Picioarele metrice cad în neant.
Mi-e milă de ochii plecați în lumină,
Așa că adun poezia omenirii
În ranița ciuruită a cerului
Și merg în genunchi
La vraciul universal.
Îi ascult cuvintele ritmate,
Curăț izvodul încercărilor,
Adun flori de tei din pletele Escului,
Le macin în disperarea timpului
Ștrangulat de raze de Luceafăr,
Fac prișniță din colb poetic
Și o tămăduiesc ușor
Cu epitete și metafore,
Apoi,
Pentru împlinirea zilei de mâine
Împerechez rime femeiești
Cu rime bărbătești
Și după o prelungă respirație
Gură la gură,
Urechile și ochii se deschid,
Inima revine în poezia omenirii
Ca un prunc gângurind
La donița cu lapte
Din Constelația
Cocoșată de imaginație!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Exerciții de lectură
Număr exercițiile de lectură,
Citesc, recitesc și constat
Că mai am un univers...
Merg prin oraș,
Străbat străzile
Și tot mai am
De străbătut...
Dumnezeu interoghează
Cu precipitații,
Tunete,
Fulgere,
Trăsnete...
Mai am de citit,
Mai am de umblat,
Crezul mi-i
Numărătoarea sensibilă
În sacrificiul
Neputinței
De a face
Din scame
Munți,
Din flori
Ochi de lumină!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În coada lucrurilor...
În coada lucrurilor
Crapă respirația,
Trupul miroase
A balsam
Până la Dumnezeu.
Inima pândită
Iubește îngustimea unghiilor
Care aprind
Sfinții degetelor
Pictați în ochii
Bărbaților.
Femeile ies
În ușa bisericii
Unde tonalitatea
Indexează
Sânii sterilizați
De gingiile îngerilor.
Pe o pânză neagră
Trec umbrele
Desenate într-un subsol.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!