Dacă în campionatul acesta echipa mea nu se va clasa măcar pe locurile 3-4, vă jur că nu voi mai apărea la televizor sau în presă timp de doi ani, mă ascund de tot, nu mai dau declaraţii.

perlă de Adrian Mititelu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fluturaşii din stomacul femeilor cam în 3-4 ani se transformă în omizi şi dacă nu se face o deparazitare la timp şi corectă, omizile vor distruge tot copacul şi fructele iubirii acesteia. Vinovat de toate acesta va fi chiar obiectul iubirii ei - bărbatul. Chiar este vinovat că nu a înlăturat iluziile la timp.

citat din Anatol Basarab (26 martie 2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acţiunea lui Adrian Mititelu

Bătăiosul Mititelu
Vrea s-arate că-i în stare,
Îndrăzneţ cum îi e felul
Lângă "U" să crească mare!

epigramă de Constantin Iordache din Buchet de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Joe Gillis: Da, acesta e Bulevardul Amurgului, Los Angeles, California. E aproape cinci dimineaţa. Aceasta e echipa de omucideri, cu detectivi şi presă şi tot tacâmul.

replică din filmul artistic Bulevardul amurgului (10 august 1950)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Declaraţii

Dau, acei de la putere,
Declaraţii de avere,
Iar ţăranii, cum se ştie,
... de sărăcie.

epigramă de Eugen Pop din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot ce pot să fac mai bine

Voi încerca să te protejez
Dacă nu sunt prea speriat
Nu te voi neglija niciodată
Dacă îmi împărtăşeşti sentimentele
Voi fi chiar în spatele tău
Dacă nu te mişti prea repede
Şi voi încerca să-ţi aduc aminte
Că unele lucruri pot să dureze
Te voi iubi mereu
Sau cel puţin pentru mulţi ani
Dacă ştii că niciodată nu voi putea
Să-ţi alung toate temerile
Şi nu mă voi rătăci niciodată
Decât dacă trebuie
Însă mă voi întoarce mereu
Asta e tot ce pot să fac mai bine
E tot ce pot să fac mai bine

cântec interpretat de Joe Jackson
Adăugat de Oana- Manuela Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-mi place să dau interviuri. Sunt şi eu om de presă şi ştiu cât de uşor pot fi distorsionate cuvintele cuiva. Dar dacă tot sunteţi aici, vă voi răspunde la câteva întrebări atât timp cât se înţelege că îmi prezint propriile păreri. Regulile partidului meu interzic declaraţiile dacă nu sunt aprobate de consiliul nostru intern.

Adolf Hitler în The Jewish Criterion, interviu realizat de Max Fraenkel (23 ianuarie 1931)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întotdeauna e loc de mai mult într-o viaţă de om. Pentru că, până la locul ăla cu doi metri sub pământ, ai de făcut măcar ăia doi metri şi tot sunt un drum, puiul tatii. Totdeauna mai este timp. De fapt, totdeauna trebuie să crezi că mai poate să fie timp.

Mircea Albulescu în revista "Q Magazine" (octombrie 2009)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am început flmările de la vârsta de 14 ani, acum am aproape 17 şi pot spune că mi s-a părut că ar fi trecut mai mult de doi ani din viaţa mea. Am păstrat o mulţime de lucruri pe care n-am avut încă timp pentru a le înţelege. Viaţa mea este diferită acum: mi-e dor de casă şi de ţara mea, dar reacţia fanilor este atât de frumoasă, încât merită efortul de a continua. Am crescut dintr-o dată, dar încerc să fiu normală, să-mi petrec cât mai mult timp cu prietenii şi cu familia. Apoi, îmi voi respecta întotdeauna părinţii şi încerc să păstrez totul cât mai normal posibil în viaţa mea.

citat din Martina Stoessel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Secundă, zi sau ani (Timpul te învaţă)

rănită, o noapte fragmentat coboară,
efervescente dialoguri între noi...
ne loviră monologurile-n doi
nedescifrate-n timp... paralel pe ritm
nasc pentru tine dragoste stelară...
tu nu simţi, dar eu simt... ah, a câta oară!
mă fragmentam în episoade-n parte
răpind cuprinsul trist şi lăcrimat
unde noi doi scriserăm o carte,
tu dat-ai uitării sensul... dar eu, nu l-am uitat...
din noapte până-n zi se vopseşte-n alb
ce-a fost nu va mai fi... timpul nostru fad...
pe bolta mea umbrită, în noapte: frig şi cald,
alţii doi suntem: bogaţi, dar şi sărmani,
timpul te învaţă tot ce poţi să ai:
secundă, zi, sau ani...

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Să ai ce să pierzi... (2007)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

In porumb stau strâmb
Şi mă tot întreb
Încotro să mă îndrept???
Să nu rătăcesc nătâng

Eu cu braţul stâng mă orientez
Şi cu cel drept mă ghidez
După vânt mă informez
Pe ce cale să urmez

Căci dacă cutez să privesc
Către cele care strălucesc
Se prea poate să greşesc
Şi nu voi să mă rănesc

Mă hrănesc cu iubire
Îmi stă în a mea fire
Să ascult ale păsărelelor trile
Prin toate locurile

Şi chiar dacă plouă
Ce ne pasă nouă??
Mergem pe o cărare nouă
Poate dau de una sau două

Păşesc atent cu efect
Şi nu ştiu să dau eject
Celor lucruri care mi par suspect
Eu aştept,, aşa i corect
Nu există perfect
Decât un singur sentiment
Care uneşte precum un ciment
Perfect cu imperfect
La urmă, rezultă o operă perfect
Acest aspect voi să l reflect....

poezie de Florin Găman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paradoxul este acesta: cât timp nu ne atacă, trebuie să opunem Rusiei – dacă putem, bineînţeles – armata altora, armata Europei întregi. Dacă aceasta nu se poate, dacă Europa va fi divizată ca în 1914-1918, noi trebuie să stăm deoparte. Altfel, suntem distruşi... Noi trebuie să ne ferim ca de foc să irităm pe ruşi, întâi, fiindcă suntem prea aproape de ei, şi, al doilea, fiindcă ruşii sunt ca elefanţii: nu uită niciodată. Oricum, trebuie precizat, prin declaraţii oficiale şi prin presă, că n-avem nimic cu poporul rusesc, că ceea ce avem este cu regimul bolşevic, care ne ameninţă liniştea şi siguranţa internă.

paradox celebru de Nicolae Iorga în conversaţie cu jurnalistul I. Joldea Rădulescu (1936)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Propria mea mică regulă este doi pentru unul. Dacă unul dintre colegii mei de echipă este doborât, apoi eu lovesc doi din echipa adversă.

citat din Don Drysdale
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Calculatorul este o unealtă, ca stiloul, ca maşina de scris, ca telefonul, ca automobilul. Îl întrebuinţezi de câte ori ai nevoie. Calculatoarele din universitate sunt cele mai rentabile economic: dau oameni pricepuţi. Cât costă un calculator? Foarte mult, dacă nu ştii să umbli cu el. Mai mult decât un Rolls-Royce. Dar dacă ştii lucra cu el, îşi scoate preţul în doi ani. Care este investiţia de capital care se amortizează în doi ani?

aforism celebru de Grigore Moisil din Ştiinţa şi Umanism (1979)
Adăugat de Marin Vlada
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noaptea poeziei

Să ştiţi voi de la mine...
dacă poeţii din zilele noastre
nu îşi mai adorm pe cuptor fereastra
aia mică cu vederi largi
se duce caimaicul de pe poezie.
Peste zece ani poezia o să fie o lampă de televizor
prin anticare
purtată de un difuzor
Îmi este ruşine să mai citesc poezii
cu tipar hollywoodian.
Unde e Akira Tarkovschi
sau David Jackson
spielberând
bicicliştii lipsiţi de pedale?
Să ştiţi voi
de la mine...
Trunchiul a început să se tărască spre aşchie!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă te iubesc, poţi obţine orice de la mine: timpul meu, dragostea mea, fundul meu, banii mei, familia mea, câinele meu, banii câinelui meu, timpul câinelui meu, totul. Dacă te iubesc, voi îndura eu durerea ta, îţi voi plăti eu datoriile (în toate felurile posibile), te voi proteja de temerile tale, voi proiecta asupra ta tot felul de calităţi pe care de fapt nu le ai şi voi cumpăra cadouri de Crăciun întregii tale familii. Am să-ţi dau soarele şi ploaia şi, dacă ele nu sunt disponibile imediat, am să stau la rând pt ele. Am să-ţi dau toate astea şi chiar mai mult, până când am să ajung atât de extenuată şi de golită, încât singurul mod de a-mi recăpăta energia va fi să mă îndrăgostesc de altcineva.

Elizabeth Gilbert în Mănâncă, roagă-te, iubeşte (2006)
Adăugat de Cezara
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tristeţea mea de joi seara

tristeţea mea de joi seara
mi-a intrat adânc
în măduva oaselor
de prea mult timp -
o simt în fiecare dimineaţă
când mă trezesc
şi apoi în fiecare seară
când mă chinui să adorm

tristeţea mea de joi seara
nu este nici măcar
a mea

este tristeţea omului
postmodern
de pretutindeni
pe care o aud
o simt
şi o miros
în orice atom de materie
şi particulă de praf
oriunde fug prin lume
încercând să tot scap de ea

atât de plictisit
din cauza rutinei
a alergăturii
şi al inutilului instalat implacabil
în cele mai mărunte
lucruri pe care le fac
şi chinuit să ţin pasul
cu ritmul tot mai rapid
al acestui secol minune
în care unii zic
că sunt norocos să exist
sunt nevoit să mă întorc
zi de zi
la nenorocita mea de tristeţe
de joi seara
care nici măcar nu este a mea

poezie de Adrian Creţu
Adăugat de cretumadrian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jurământ pentru mama

Jur că peste ani cândva
Eu voi fi lumina ta
Şi îţi voi şterge lacrima

Mă rog bunului Dumnezeu
Să legene pe faţa mea
Lumina chipului tău
Şi tu priveşte mamă dimineaţa
în oglindă ochii verzi
ai tăi sau pe ai mei
din depărtări
îi vezi? lacrima de bucurie a ta
de dor şi de durere a mea

poezie de Gabriela Ana Balan din Labirintul de cristal (2014)
Adăugat de Gabriela Ana Balan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lia: Luci, te rog... Aş dori să... Să plec acum.
Lucian: Tremuri... De ce? Chiar îţi este frică de mine? Încă îţi mai este? Şi ţie?!
Lia: Nu, nu chiar... Nu de tine.
Lucian: Nu de mine?! Atunci, de cine? Sau de ce? Off... Aş vrea să te cunosc mai bine, să-ţi descifrez secretele... Aş vrea să te pot înţelege, dar nu voi reuşi. Nu atâta timp cât nu eşti foarte sinceră cu mine, pentru că simt că îmi ascunzi ceva. Doar că nu-mi dau seama ce... Dacă aş şti, poate ar fi mai bine. Oricum, aşa cum sunt, bun sau rău, prost sau nu, indulgent sau exigent, modest sau lăudăros, arogant, tâmpit, idiot, indisciplinat, sau oricum ai considera tu că aş fi, sunt totuşi îndrăgostit de tine. Asta-i sigur! Sunt îndrăgostit nebuneşte de tine! Şi nu de acum, nici de ieri, sau de curând. Ci de ani şi ani, de când te-am cunoscut. Te iubesc. Şi chiar dacă nici acum nu mi-ai acceptat prietenia, m-ai refuzat din nou, nu contează! Eu n-am să renunţ! Nu voi ceda! Am să fac tot posibilul să te cuceresc, odată şi odată. Nu ca pe un trofeu, evident, ci să-ţi cuceresc doar inima, dragostea ta. Deocamdată, mă bucur că ţi-am spus şi că ştii... Că te iubesc! E totuşi un început. Iar pe moment, mă mulţumesc şi cu atât.

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin poezie şi prin fapte

În spatele chipului nobil,
Că asta-i tot ce mi-a rămas,
Mi-ascund eu sufletul labil,
Sub ochelarii de pe nas.

În mine eu ascund torente,
Poeme, crize... sunt simţiri,
Sub inundaţii permanente,
Ascund zâmbind dezamăgiri.

Ascund în mine şi titanii...
Şi câteodată un rege blând,
Ascund şi timpul, ascund anii,
Prin versul simplu şi profund.

Ascund copilăria-n mine
Şi pe bunica ce-a murit,
Mă tem de mine şi de tine,
De asta voi nu m-aţi zărit.

Cândva voi fi ascuns de noapte,
Dar ca o stea, voi străluci,
Prin poezie şi prin fapte,
Etern şi tragic... voi trăi.

poezie de Dumitru-Cristian Ştefănescu (30 octombrie 2015)
Adăugat de bombanici
Comentează! | Votează! | Copiază!

N-am să tac

Tu spui că sunt o enigmă vie...
Că pot cu gândul mereu scrie.
Că sufletul îl am prea apăsat,
Că nu prea cred să fiu salvat.

E drept ai uneori dreptate,
Nu pot să tac, vorbesc de moarte.
Dar oare tot ce ne înconjoară...
E adevăr... sau apă chioară?

Cum pot să tac... când tot e strâmb?
Când n-avem loc pe acest pământ.
Că fără milă îl călcăm,
Nimic nu vrem ca să salvăm.

Noi suntem nişte trădători.
Pământul ne-a primit cu flori
Cei care mâine vor veni
Pe ce pământ vor mai trăi?

Ei unde oare vor pleca
Dacă pămînt n-o exista?
Gândiţi şi daţi-mi un răspuns
O viaţă aveţi... şi nu-i deajuns.

Sunt cred... cel mai înverşunat,
Dau foc la tot ce e stricat.
Sunt chiar furtună în deşert,
Şi vreau pământ fertil nu sterp.

Îmi spui să cred că voi răzbi...
Şi dragoste voi întâlni...
Speranţa mea... un vis pierdut
Cum să o iau dela'nceput?

Probabil s-o schimba ceva...
Când eu... nu voi mai exista.
Nu pot să tac e prea târziu,
Mi-e teamă de ce pot să scriu.

Mi-e teamă... chiar şi să vorbesc
Pot multe inimi să rănesc.
Aşa că tac şi mă ascund
În jur e Răul până-n fund.

E seară... v-am cam pluctisit,
Am spus doar ce eu am gândit.
Vă mulţumesc anticipat
Nu tac... dar totuşi am plecat!

poezie de Ioan Cojocariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!