Am dus o viaţă cu totul castă, mai rău - lipsită de orice ispită. Căci în fiecare noapte, vreme de mulţi ani, îi simţeam mâinile delicate şi reci atingându-mi fruntea şi mirosul de briză înfăşurându-mă ca un voal şi sarea de mare pătrunzându-mi în gură şi în nări şi râsu-i cristalin izbucnind ca un izvor dătător de viaţă pe o pajişte fericită şi multicoloră.

Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am petrecut multe nopţi gândindu-mă la asta. Mintea îmi era de obicei puternică. Nu sunt sigur că-i pot atribui o origine mai înaltă decât acel stânjenitor vagon. Este singurul lucru pe care-l regret: că, până la urmă, era prea simplă. Nu era mai mult decât un foc blând dintr-o vale colorată. Era speriată că se afla aici şi îngrozită de vagon. Abia aştepta să se întoarcă în valea aceea. Totul s-a domolit şi zorii nu mai vin. Oare am pierdut vreodată vreo luptă? Acum s-a făcut incredibil de cald aici şi simt sarea de mare în gură şi în nări.

Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ingheata-mi fruntea noapte

îngheaţă-mi fruntea noapte
căci dintr-atâta viaţă
nu mi-a fost dat să aleg
decât păcat şi moarte

îngheaţă-mi fruntea noapte
să nu mai fiu pământ
ci doar glasul ce-şi duce
dorul-n infinit

îngheaţă-mi fruntea noapte
îţi cer cu umilinţă
să mă redai uitării
ca ultimă dorinţă...!

poezie de Anca Pepelea
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucrurile se reîntorc în răstimpul acestei nopţi lungi; ştiu, de pildă, cum să descriu o conversaţie cu ea, care a fost şi cea din urmă. Se străduia să-mi explice că se afla acolo printr-un accident. Nu credea că acel accident ar fi fost chiar nefericit, dar nici fericită nu era că se petrecuse. Când vorbea, simţeam un gust desluşit de sare de mare în gură şi în nări. Nu ştiam de fapt ce voia să spună şi nici de unde venea. Dar locul acela de niciunde era scăldat într-o lumină lină. N-avea nevoie de mâncare, de apă, de nimic altceva. Făcea ceea ce făcea (dar, totuşi, ce anume făcea?) din pură libertate. Nu era niciodată stingheră, fiindcă putea oricând să se retragă în adâncurile de unde venise. Oricine putea face asta, spunea ea.

Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Supraîncărcat de cele citite mă simţeam ca un vas plin de elixir dătător de viaţă, care-i gata să se reverse.

citat din Maxim Gorki
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orice tensiune, orice durere, orice nedreptate, sunt reduse la un simplu moment al jocului, sunt justificate ca aparenţe crude sau monstruoase ale unui mare mister, aidoma asasinării copilului credul Dionysos.

Ioan Petru Culianu în Iocari serio – Ştiinţă şi artă în gândirea Renaşterii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă întreb doar de ce s-a manifestat în viaţa mea atât de timpuriu, eliberându-mă de orice dorinţă, de orice sclavie - oare nu mi-a dat astfel o dovadă de dragoste mult mai mare decât ar fi fost posesia, fie şi a unei zeiţe?

Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glasul meu cel cristalin

Glasul meu cel cristalin,
Domnului cu drag închin.
Poezii recit frumos,
Domnului Isus Hristos.

Laud, slăvesc Numele Său,
Căci e Dumnezeul meu.
Mă veghează neîncetat,
Numele-I fie lăudat.

El mă ţine-n mâna Sa,
Şi veghează asupra mea.
Mă păzeşte de orice rău,
Mă păstrează-n harul Său.

Chiar din fragedă pruncie,
Vreau să-Ţi slujesc, Doamne, Ţie.
Te rog, mare să mă creşti,
De ce-i rău, să mă păzeşti.

Eu Te laud şi Te slăvesc,
Bunătatea Ta vestesc.
Spun la toţi în jurul meu,
Căci eşti mare Dumnezeu.
Amin

poezie de Ica Drăgoi (7 august 2013)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Depăşită ori nu, lecţia cursei de şoareci a Doctorului Mayow rămâne unică atâta vreme cât destinul personal al şoarecilor sau al oamenilor e în joc. Acest mare învăţat al trecutului a pus puţină apă într-o covată, un suport în apă, o cuşcă în vârful suportului, un şoarece în cuşcă şi un clopot de sticlă peste şoarece, cuşcă şi suport (după un rezumat mai tardiv, el a dus şoarecele în ispită cu ajutorul unei bucăţi de brânză, ceea ce ar putea furniza un detaliu semnificativ întregii operaţiuni). Deoarece cantitatea de aer de sub clopot era limitată, şoarecele răsufla din greu şi în scurtă vreme murea. În acelaşi timp, nivelul apei dinăuntrul clopotului, comparat cu nivelul apei din afară, creştea, ceea ce înseamnă că şoarecele ardea oxigenul în timpul respiraţiei.

Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Liber-cugetătorii cred că "stilul Tozgrec" nu va putea funcţiona veşnic, căci oamenii vor comite crime chiar ştiind că vor fi descoperiţi, astfel că se va instala o anume indiferenţă. Vor fi atâţia criminali că justiţia va fi mai lentă în a lua măsuri împotriva lor. Aceasta va fi omenirea post-Tozgrec, în care fiecare va face ce va voi şi mulţi vor continua să facă ce nu vor voi.

Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe pajişte

Dinspre culme-adie un vânt
Legănând pădurea deasă
Zboară-alene sărutând,
Pajiştea verde, frumoasă.

Flori, miresme alintate
De-adierea lui cea lină,
Aţipesc în zori scăldate
De-a zilei blândă lumină.

Prin ierburi păşeşte-uşor
Un cerb sprinten din pădure,
Înspre cristalin izvor,
Printre tufele de mure.

Cântă mierle-n dimineaţă
Sus pe ramuri înverzite,
În acord de vis şi viaţă,
Şi de primăveri vrăjite.

poezie de Emil Utalea
Adăugat de Emil Utalea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mulţi morţi mai sunt în lumea asta

Mulţi morţi mai sunt în lumea asta
Suflete reci în carne vie
Mulţi morţi de frică să trăiască
Se nasc în ale lor sicrie

Mulţi bântuie prin întuneric
Împovăraţi şi traşi la faţă
Mai întâlnind vreun mort ce speră
Orbeşte, la o zi de viaţă

Mulţi se mai joacă de-a "trăitul"
Şi uită uneori că-s morţi
Pe când fărâma lor de viaţă
Le trage zilele la sorţi

Mulţi morţi mai sunt în lumea asta
Şi de-l găsesc pe vreunu viu
Îl mint că o să îi dea viaţă
Şi-l bagă repede-n sicriu

poezie de Gabriel Cîndea (septembrie 2019)
Adăugat de Gabriel Cîndea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Totul a început ca un joc. I s-a spus jocul de smarald. Obişnuia să privească o bucată de piatră verde translucidă şi să pătrundă în interiorul ei. La început, totul era pură fantezie. Nu i se întâmpla să întâlnească fiinţe, doar nişte forme asemănătoare reziduurilor de alte minerale care sunt cel mai adesea prezente în acea varietate de beriliu, numai că mai mari şi mai complicate. Mai târziu, a început să întrezărească înăuntru lungi, misterioase coridoare şi s-a aventurat prin câteva dintre ele, până când teama şi liniştea lumii de smarald au făcut-o să dea înapoi. Alergând cu sufletul la gură, voia să iasă de acolo şi inima-i bătea năvalnic o vreme.

Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apa

Apa este un izvor
Ce dă viaţă tuturor.
De la mic şi pân' la mare
Toate au nevoie mare
Şi de apă şi de soare.

H²O este formula care
Dimineaţa dă răcoare.
Pe pământ ea se aşează
Rouă până spre amiază.

Orice plantă cât de mică,
Ca să ajungă frumuşică,
O primeşte orice-ar fi
Dimineaţa-n zori de zi.

Chiar şi noi, de dimineaţă,
Ne spălăm cu ea pe faţă.
Iar apoi în ceai, la masă
Şi în supă, la amiază.

Deci să ştie fiecare,
Fără apă - viaţă n-are.
Deci e bine s-o păstrăm,
Curată să o avem.
Căci dacă o murdărim
Cu toţii o să murim!

poezie pentru copii de Cristi Burda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O viaţă lipsită de fericire şi bucurie este o viaţă tristă, neîmplinită şi fără sens. Este o viaţă în care faci totul mecanic (că aşa trebuie), plictisit şi fără chef.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Lidia Reste
Comentează! | Votează! | Copiază!

La mulţi ani!

Fulgii acestei ierni să te bucure
La mulţi ani fericiţi!
Soarele să îţi fie dimineaţă
Inima un fluture, ochii o pasăre zburând, lacrima un zâmbet
O mare de inimi să te îmbrăţişeze
copilaşi cu zâmbetul lor
Şi când te trezeşti să fii fericită,
Inundată de iubire şi de soare
La mulţi ani!

poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii neguţătoreau activ toate astea, căci legenda lui Tozgrec devenise cel mai important obiect de curiozitate al întregii omeniri: izvor de speranţă pentru unii, ea constituie un motiv de îngrijorare pentru toate puterile instalate, laice şi religioase, şi înainte de toate pentru poliţiile secrete din toate ţările. Pe bună dreptate Ivanovii, Smithii, Lopezii etc. se simţeau foarte îngrijoraţi de faptul că Tozgrec părea să fie cu adevărat în posesia unora din cele mai bine păzite secrete de-ale lor şi, încă mai rău, că nu şovăia să le facă publice, punând clar în primejdie interesele colective în profitul unor indivizi fără importanţă. La început, fiecare serviciu secret ar fi voit să pună mâna pe el cu titlu individual, căci omul ăsta era o mină inepuizabilă de informaţii vitale.

Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Repetiţii pentru niciodată

nu am avut niciodată curaj
să fac vreun rău ori vreun bine
am mers doar în linie dreaptă
cu grijă să nu trezesc copilăria
dintr-o jucărie pe care n-am scos-o niciodată din cutie

niciodată n-am dus dragostea până la capăt
am lăsat un cerc incomplet
o rană deschisă
cu orice senzaţie analizată catalogată anesteziată
în acest insectar unde mă trag singură-n ţeapă
cu o viaţă mereu amânată
cu fiecare clipă tăiată milimetric
totul conform planului
totul pentru iluzia certitudinii

noapte de noapte acelaşi vis
o cădere continuă cu viteză constantă
şi nu vreau decât să ating pământul odată
să mi se împrăştie creierii pe asfalt
ca în ultimul tablou al lui Pollock
dar nu sfârşesc nimic niciodată

poezie de Diana Dumitraciuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La spital, luni şi luni de zile mi-a fost peste putinţă să întreb ceva despre Miss Emeralds, căci Ted L. nu mă vizita niciodată singur. O vedeam adesea în vis, mereu blândă, tandră şi nevinovată. La trezire, simţeam în gură acel nelipsit gust de sare marină pe care l-am asociat cu prezenţa ei. Am aflat până la urmă că suplinitoarea noastră de istorie părăsise universitatea o dată cu mine, pentru că bătrânul profesor se întorsese după vacanţa de Crăciun. Fusese deja aproape uitată şi nu-şi lăsase nimănui adresa. Dar ipoteza cea mai probabilă era că se întorsese la familia ei, în Tennessee.

Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu cred că orice exilat trebuie să se identifice cu Elie Wiesel.

citat din Ioan Petru Culianu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

La mulţi ani, bunicule!

Eşti pentru mine important
Căci cât te am mă simt copil
Şi zi de zi mă rog ca ani
Să ai, bunicul meu, din plin.

Sper să zâmdeşti întotdeauna
Şi griji de-acum să nu mai ai
Căci multe-am de făcut în viaţă
Şi-n primul rând tu tre' să stai.

poezie de Marina Geanina Voinea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!