Scrisoare într-un tablou
Așa voiam să simt fiorul cel mai moale,
Cum dragostea timid simțeam că dă târcoale,
Voiam să pot avea zâmbet curat,
Să fiu iubită angelic, venerat.
Aș fi dorit să simt valuri stelare,
Atunci când inimi dansează cu ardoare;
Să pot să dăruiesc atât cât am,
Să fi primit ce eu nu mai aveam.
Așa voiam să simt viața într-o privire!
Să am curajul să-mi lepăd a mea fire,
Să fiu o alta pe care s-o iubești
Să-ți satur setea, să nu te plictisești.
Aș fi dorit să pot să mă imprim în mintea ta,
Să fi rămas la infinit doar eu în ea...
Să fiu comoara după care alergi,
Să mă descoperi și să nu mă negi...
Așa voiam ca ploaia să vină să mă ude,
Atunci când lacrima în zâmbet se ascunde...!
Să fiu visul atunci când tu adormi,
Și razele de soare jucându-se prin pomi.
Aș fi dorit să-nvăț fericirea pe care o scriam,
Să fi uitat durerea, atunci când îți zâmbeam;
Dar iată, am aflat prin tine să trăiesc din nou...
Pictând a mea viață într-un alt tablou.
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Să ai ce să pierzi... (2007)
Adăugat de Cornelia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Am dorit atât de mult să fiu ceea ce eram atunci când voiam să fiu cel care am devenit!
citat din Marlon Brando
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te voiam
te voiam și atunci
când ploaia biciuia în arterele pline cu albastru,
când frunzele căzute își răsturnau umbra în vânt,
durerile crispate dansau haotic până la lună.
primul zâmbet s-a prelins ca o mâhnire întârziată
pe-o aripă de fluture.
infinitul lui l-am strâns atunci în palmă,
în brațe am adunat un spațiul gol
din care plecase curcubeul.
te voiam împotriva lui "tu", împotriva lui "eu",
împotriva dreptului de verde,
a neacordării simfoniei greierului cu noaptea albă.
o contopire între mine și strălucirea himerică de luceafăr
mi-a dus călătoria la ultima poartă,
în locul unde nu există fântâni,
ci tălpi însetate.
cu fiecare clipă stelele împrăștiate construiesc un univers straniu
cu sentimente incolore,
cu tine transparent pân" la epuizare,
cu ruperea mea din lume
într-o după aceea, unde nimic nu rămâne.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să învăț despre mine
Să-nvăț uitând să număr zilele ce trec,
Inima s-opresc din ploi, atunci când sec
Lângă o ființă la care-aș vrea să stau
În inimă și suflet, să dau și nu să iau!
Să-nvăț să uit să scriu ce aș citi mereu,
Să scriu ce aș vorbi despre Dumnezeu,
O piatră de suflare mi-ar fi un vânt nebun
Pe care l-aș închide într-un vechi album.
Să-nvăț să nu mai lupt atunci când nu-i ușor
Să mă eliberez prin boală și să zbor,
Unde o ploaie rece m-așteaptă trâmbițat
Să mă trezească sumbru din visul de păcat.
Să-nvăț să simt când doare o faptă virtuoasă,
O Dunăre sărată, răsplată tenebroasă,
Pe lacrima ce curge din trup neîmpăcat...
Eu nu pot să mă iert, mai mult de am iertat.
Să-nvăț să văd o lume care nu mă vede
Și să percep un lanț în câmpul cel mai verde,
O piedică de viață oprindu-mă din mers
Răpește tinerețea, dar strălucește-n vers...
Să-nvăț să mă ascult când alții îmi vorbesc,
S-aud ce îmi ascund atunci când îmi șoptesc,
Lângă un pian și-o lumânare aprinsă
Îmi cânt durerea arsă și nicicând nestinsă.
Să-nvăț să te ascult, când taci tot mai mereu,
Ar fi dorința ta, dar n-ar fi felul meu,
Cum soarele străbate pe fața ta zâmbind,
Așa aș vrea să-ți fiu, tăcerea risipind.
Să-nvăț să te iubesc când te retragi sfios,
Să-nvăț să nu se nască orgoliul păcătos,
Însă iubirea-ți curge prin trupul adormit...
De ce noi am opri-o dintr-un bun sfârșit?...
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Să ai ce să pierzi... (2007)
Adăugat de Adina-Cristinela Ghinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Audioteca Citatepedia
Recită: Adina-Cristinela Ghinescu
Voiam
Voiam să-ți spun că ninge și te invit afară,
Afară din cetate către păduri, oriunde,
Să facem carnea noastră bolnavă să tresară
De ceea ce într-însa curat se mai ascunde.
Un mărunțiș din norii pământului, ninsoarea,
Clinchetitor și tandru, dar cine să mai știe
Și viscolele sterpe incendiază marea,
Aș vrea să-ți fiu Ovidiu în Getia pustie.
... Și mai voiam să-ți dărui un vechi cojoc de oaie,
Și mai voiam să-ți dărui un drum până la munte
Și niște flori de toamnă, ținute-ntr-o odaie,
Dar nu știu câtă vreme avem de amănunte.
Te-am deranjat degeaba, probabil ai probleme,
Când eu, cu ochii-n lacrimi privesc ninsori de sânge,
Voiam să-ți spun că-i bine și n-ai de ce te teme,
Voiam să-ți spun adio. Voiam să-ți spun că ninge...
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vorbesc cu cerul... (întru toate)
Atunci când scriu, sau când oftez...
Adun poveri despre iubire;
Și mă trezesc că-ți desenez
Profilul tău... ca pe un mire.
Atunci când dorm, visez la tine...
Nu reușesc să mă desprind;
Nici chiar în vis nu pleci din mine,
Îmi domini viața doar fiind.
Atunci când nu mai știu de tine...
Vorbesc cu cerul și îl rog,
Să-mi dea curând veștile pline,
Ca din suspine să-mi abrog.
Când nu te am cât mai aproape,
Simt că sunt doar pe jumătate...
Mă scald în întrebări de ape,
Când ești cu mine... sunt întru toate.
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lama
... atașat de tine pân-la nebunie
mă simțeam într-una fericit
și voiam din fericirea asta ție
să-ți ofer o lamă de cuțit
dar veni o zi - cu discreție
mi-ai șoptit că ești și tu iubită
și voiam ca fericirea ta să ție
cât e lama lui de infinită...
poezie de Iurie Osoianu (21 noiembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am sosit la șapte și jumătate. De atunci, stau într-un fotoliu ca un nebun. Nu pot face nimic. Nu aud nimic altceva decât vocea ta. Simt că o iau razna când te aud spunându-mi "Dragă." Astăzi am ofensat doi oameni părăsindu-i cu răceală. Voiam să aud vocea ta, nu a lor. Când sunt împreună cu tine îmi dau deoparte natura disprețuitoare, suspicioasă. Aș vrea să simt capul tău pe umărul meu.
citat din James Joyce
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Voiam
Voiam să-mi fii mai mult decât un vers din poezie,
Voiam ca pașii mei cu-ai tăi să se-ntâlnească într-o zi!
Dar nu a fost...! Nu! Nu a fost să fie
Și poate niciodată nu va fi!
Voiam să te cuprind, să nu te dau la nimeni!
Cu toate că,, în gânduri "... mai erai al meu!
Visam să te-ntâlnesc prin mii și mii de oameni,
Dar nu s-a îndreptat spre mine pasul tău!
Și starea mea de-acum se-neacă-n nostalgie,
Și zilele se-mbracă în nuanțe gri.
Rămâi în viața mea - un vers din poezie,
Iar eu în viața ta... așa și nu voi ști!
poezie de Daniela Barbacari din Apusul din brațele ei
Adăugat de Daniela Barbacari
Comentează! | Votează! | Copiază!
Știam că nu mă iubeai când m-am însurat cu tine. Dar smintit cum eram, credeam ca te pot face să ții la mine. Poți să râzi, dacă vrei, dar mă gândeam să am grijă de tine, să te răsfăț, să-ți dau tot ce voiai. Voiam să mă căsătoresc cu tine și să te ocrotesc, să te las să faci tot ce poftești ca să fii fericită. Trecuseși prin atâtea. Nimeni nu știa mai bine ca mine prin câte ai trecut, și voiam să lupt eu în locul tău. Voiam să te joci ca un copil, un copil curajos, încăpățânat și neînțelegător.
citat clasic din romanul Pe aripile vântului de Margaret Mitchell
Adăugat de CRISTEA GEORGIANA
Comentează! | Votează! | Copiază!
Despre soartă
Tristețe mă apasă atunci când uit de tine,
Privire infinită și apusă...
A ta iubire doare, dar mă las pătrunsă,
Și tot atunci o simt c-ar vrea să mă aline.
E tot ce știu... și tot ce știu voi tace...
N-am să ajung o stâncă fără sânge!
Chiar de vânt puternic astăzi mă înfrânge,
Tăcerea mea va tulbura suflete sărace.
Despărțirea vine în ceasul cel mai dulce,
Rămas bun spune vântul prin culori...
Și ploaia cu safire, pădurea ce adori,
Cu ele și iubirea și însăți a ta cruce.
O altă viață așteaptă să înceapă acum,
Altundeva departe, unde-i doar dreptate...
O viață cu o lume perfectă întru toate,
Unde-i numai ziuă, noapte nicidecum!
Mă doare gândul meu ce vrea a sta la tine,
Cu cât clipe scurgând trăirea pe pământ,
Așa de mult iubesc tăcerea din cuvânt
Ce-l voi rosti în toamna regină în suspine.
Și aș zbura spre răsărit să afli și tu despre zbor...
Ce soartă duse-ntru sfârșit dorința cea mai mare
Și puse semnătură peste a mea ardoare?...
Să fiu și să fii, prinzându-mă în dor!
Nepotolit se-aruncă înspre mine înverșunat,
Cel care m-a dorit cândva o sclavă...
Dar privesc la el... față lăcrimată cu privire gravă,
Și cu zbucium rece pe chipu-i însetat.
Rostesc o rugăciune să alin durerea-i
Și apele-mi sărate, pe-obraz răsar neașteptat...
Ah, fericire... vină tu la mine s-aduci ce am sperat,
Iar tu, ducând cu tine și purtând averea-i.
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Să ai ce să pierzi... (2007)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Voiam
voiam să rămân în aprilie
și să ne iubim pe malul mării
sorbindu-ne săruturile
pe cenușa poemelor arse
voiam să rămân în aprilie
și să mă păcălesc de la început
că încă n-ai plecat
cu pletele negre-n șoapte
voiam să rămân în aprilie
pentru că în mai mă îndrăgostesc
de fiecare dată la primul zâmbet rujat
cu fața ascunsă în florile de cireș
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Voiam să rămân în septembrie
Voiam să rămân în septembrie
pe plaja pustie și palidă,
voiam să mă-ncarc de cenușa
cocorilor mei nestatornici
și vântul greoi să-mi adoarmă
în plete cu apă năvoade;
voiam să-mi aprind într-o noapte
țigara mai albă ca luna,
și-n jurul meu nimeni, doar marea
cu forța-i ascunsa și gravă;
voiam să rămân în septembrie,
prezentă la trecerea timpului,
cu-o mână în arbori, cu alta-n
nisipul cărunt și să lunec
odată cu vara în toamnă...
Dar mie îmi sunt sorocite,
pesemne, plecări mai dramatice.
Mi-e dat să mă smulg din priveliști
cu sufletul nepregătit,
cum dat mi-e să plec din iubire
când încă mai am de iubit...
poezie de Nina Cassian
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
El nu mă știe...
Prin valuri de amintiri ce tot revin,
Am reușit cumva să înțeleg DE CE...
Atunci cânt țipete și urlete de vin,
Mă declanșau în bucurii... De ce?
Am fost lipsită de iubirea ta,
Atât de multă vreme, c-am uitat...
Din anii ce s-au scurs și viața grea,
Că m-ai iubit când nici n-am existat.
Cu cât tu peste mine vii ardent,
Cu-atât se înfiripă o iubire...
"De ce?" mă-ntreb abia acum, strident,
Când mă puteai avea cu o privire...
Pe notele de timp care s-au dus...
Prin rânduri care ți le-am dedicat doar ție,
Am înțeles DE CE nu mi-ai adus
Acea iubire ce mi-o păstrai doar mie.
El nu mă știe că eu am știut!
El nu cunoaște iubirea ce-o să vină...
Doar dragoste mi-a dat și am avut,
Acea iubire ce doream... divină!
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Serenitate
când mă simt floare când mă simt pom
petale și frunze sunt gândurile mele
s-au trezit sentimente cu esențe de rom
emoții solare circulă sub piele.
zilele-s decorate cu corole de lumină
vise curcubeice prind ritmuri și culoare
romantismul verde mă menține senină
prietenii solare vreau să mă înconjoare.
mă poartă în extaz aripi de anvergură
splendori din univers strâng cu ardoare
iubiri fără păcate vibrează în nervură
surprizele nopții sunt mângâieri stelare.
am primit de la viață tot ce mi-am dorit
visul de afirmare plutește-n infinit.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Atunci când te doare...
Să spun atunci când peste oameni este frig și plouă,
Că EL te-ascultă și te vede...
Și ți-ar fi dat comoara în Viața cea nouă
De-ai fi avut un suflet care se încrede.
Să spun și-atunci când peste oameni este ger și ninge,
Că poți iertarea să o ai...
Iar trupul tău zdrobit nu se va stinge
Purtându-ți sufletul acasă, în Rai.
Să spun și-acum când peste oameni este soare,
Avem lumină în inimi și în case...
Dureri și lacrimi aduc așa splendoare
Ca noi să facem temple luminoase.
Dar să mai spun și-atunci când tu suspini și doare...
Te afli pe o cale, într-un ceas... și sună;
El sună a binecuvântare
Căci negreșit te-așteaptă o Cunună.
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Să ai ce să pierzi... (2007)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Audioteca Citatepedia
Recită: Adina-Cristinela Ghinescu
Răbdare
Te-aștept cum un deșert așteaptă ploaia,
sau o vioară mângâieri pe coarde,
te-aștept să-mi stingi, din suflet, vâlvătaia
căci dorul ce îl simt în mine, arde.
Cu gânduri ce se-nvârt pe o spirală
în jurul tău, atrase ca-ntr-o vrajă
în sarabandă caldă, rituală,
aștept ca trupul tău să-mi fie strajă,
Să liniștească flăcările care
îmi fac privirile să strălucească
aidoma cu razele de soare
atunci când zorii-ncep să se ivească,
Dau buzelor, o tremurare fină
ca într-o rugă de-a-ntâlni plăcerea
în clipele când dragostea deplină
le cere să-și continue tăcerea.
Te-aștept în timpul care nu contează
când, sigur, știu că vii, și nici nu doare
singurătatea care mai oftează
atunci când dorului îi spun: "Răbdare!".
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La 10 ani voiam să fiu mai mare, Doamne,
cu mult mai mare
poate cu 10 ani
sau cu 20 de ani
îți ceream să mă înveți să cresc
cât ai bate din palme
uite așa
să pun vis peste vis
și să rodească
la 20 de ani voiam să mai păstrez din copilărie
să dorm mai mult
să nu mă înec în plâns din pricina iubirilor nereușite
să fiu cu 5 sau cu 10 ani mai mică
deja îmi era teamă de ziduri
voiam să rămân
cu pumnul meu de țărână
nelucrat
pus într-o parte a lumii
la 30 de ani voiam să opresc timpul
cu inima îmblânzită
ca un arc de cerc
și obrajii mângâiați de începutul firesc
al poeziei
la 40 de ani voiam să nu intru în panică
să văd totul atât de clar
nu mai pot avea 10 ani
nici 20
nici 30
și așa voi spune și despre 40
au devenit niște cifre
pe un segment
aparent neliniștit
numit...
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să aud, să simt
Iubesc să aud râsetele&plânsetele
Femeilor pământii ce se poartă
Ca o bucată mare de sare
Reîncarnată într-un orb
Să simt cum strigând-o pe Patricia
Strig coada unui motan gri încolăcită printre
Măsele și dinți
Ascult gropile născând adolescenți
Și calcarul oaselor îmbrățișând
Deliciul bătrânilor
Tutunul așteptat de fluturi
Se prinde pe hârtia mea de muște
Găsesc biografii&bucăți de epidermă
Dintr-un viitor om perfect
Și mă gândesc că nu va fi deloc om, ci
Femeie
Vreau să-ți privesc instantaneul
Dintr-o bucată de cretă.
E ca atunci când în 12 vieți
Crezi că cunoști poezia&politica
Și toate citatele despre pozitivism
Scrijelite pe tencuiala veche.
Ca atunci când Be happy
Devine referendumul unor oameni triști
Ce stau la bază
Voiam să-ți arăt că aici
Nu e ca atunci
Cei de 40 sunt considerați tineri
Și violența a devenit vina femeilor
Iar eu prefer să rămân aici
Și să-mi repar mentalitatea stricată
De o oarecare mamă din 90'.
poezie de Nicoleta Florescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dragoste nepotrivită
E așa de bine
Atunci când iubești
Plutești ca pe nori
Când te-îndrăgostești
Numai el e-n tine
E orice gând
În orice moment
S-n orice cuvânt
Însă uneori
Dragostea ce apare
E nepotrivită
Și atunci ea doare
Nu ai dorit o tu
Nu a vrut-o nici el
Cele doua inimi
Nu mai sunt la fel.
Este prea târziu
Ti ai dat inima
Cat de dureroasa
Este dragostea!
Nu ai cerut o tu
Si e -n viața ta
Si orice ai face
Nu o poți uita.
poezie de Evelina Dobre (12 noiembrie 2022)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Semn
nu am vrut să te ating nici cu o
petală să-ți tulbur aerul
treceam ca o umbră de zâmbet sau lacrimă
într-un emoticon
voiam să știi că-ți simt pulsul
tu vrei negru pe alb
dar vei descoperi că mângâierile
pe margini de cuvinte
nu te pot face să plutești mai ușor decât o
pomenire în
rugul ce nu se mistuie
poezie de Crina Albu
Adăugat de Fericire
Comentează! | Votează! | Copiază!