A fi sensibil, adică a fi real, înseamnă a fi obiect al simţurilor, şi deci a avea în afara sa obiecte sensibile, obiecte ale sensibilităţii. Sensibilitatea este singura formă de cunoaştere umană prin care ne sunt date obiectele. Acestea nu pot fi date omului decât în măsura în care îl "afectează";ca fiinţă senzorială el este o fiinţă care este afectată de obiecte, pasivă;o fiinţă care suferă.

Immanuel Kant în Critica raţiunii pure
Adăugat de Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul poate să-şi realizeze esenţa doar atunci când o realizează obiectual, adică atunci când prin "forţele sale esenţiale" produce o lume exterioară, materială, obiectuală, în crearea căreia el există cu adevărat. Crearea practică a unei lumi de obiecte, prelucrarea naturii neorganice este autoafirmarea omului ca fiinţă generică conştientă. În această activitate omul se manifestă conform genului său, ca fiinţă umană, spre deosebire de plante, animale şi lumea anorganică.

Immanuel Kant în Critica raţiunii pure
Adăugat de Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul este o fiinţă liberă, o conştiinţă creatoare: doar fiinţa care suferă este o fiinţă necesară. Existenţa fără nevoi este o existenţă superfluă;o fiinţă fără nevoie este o fiinţă fără cauză;o fiinţă fără suferinţă este o fiinţă fără esenţă. O fiinţă fără suferinţă nu este nimic altceva decât o fiinţă fără sensibilitate, fără materie.

citat din Ludwing Feuerbach
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu încape nicio îndoială că orice cunoaştere a noastră începe cu experienţa; căci prin ce altceva ar putea fi deşteptată spre funcţionare facultatea noastră de cunoaştere, dacă nu prin obiecte care exercită influenţe asupra simţurilor noastre şi care, pe de o parte, produc ele însele reprezentări, pe de altă parte, pun în mişcare activitatea noastră intelectuală, pentru a le compara, a le lega sau a le separa, prelucrând astfel materialul brut al impresiilor sensibile într-o cunoaştere a obiectelor care se numeşte experienţă? Astfel, cronologic, nicio cunoaştere nu precede în noi experienţa, şi cu ea începe orice cunoaştere.

Immanuel Kant în Critica raţiunii pure
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

transcendental

Numesc transcendentală orice cunoaştere care se ocupă în genere nu cu obiecte, ci cu modul nostru de cunoaştere a obiectelor, întrucât acesta este posibil a priori.

definiţie celebră de Immanuel Kant în Critica raţiunii pure
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

kitsch

Kitschul este una dintre categoriile de obiecte moderne. Briz-brizuri, obiecte rustice, suveniruri, abajururi şi măşti africane: obiectul kitsch este, colectiv, o întreagă super-abundenţă de obiecte înşelătoare, fără valoare sau false, un întreg muzeu de fleacuri care se răspândesc peste tot...

definiţie de Jean Baudrillard
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singurele obiecte ale unei raţiuni practice sunt deci cele de Bine şi Rău. Căci prin cel dintâi se înţelege un obiect necesar al facultăţii de a râvni, prin cel de-al doilea unul al facultăţii de a detesta, ambele însă după un principiu al raţiunii.

Immanuel Kant în Critica raţiunii practice, Despre conceptul unui obiect al raţiunii pure practice (1788)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Care dintre cele două facultăţi este mai nobilă: raţiunea sau voinţa? Vorbind la modul absolut, raţiunea este o facultate mai nobilă, deoarece raţiunea posedă obiectul prin intermediul cunoaşterii, îl conţine prin asimilare mentală, în timp ce voinţa tinde spre obiect ca formă externă şi este mai bine să posezi perfecţiunea obiectului în sine decât să tinzi spre el ca obiect ce există în afara ta. Aşadar, în privinţa obiectelor fizice, a le cunoaşte este mai bine şi mai nobil decât a le dori, deoarece prin cunoaştere posedăm în noi înşine formele acestor obiecte, iar formele respective există într-un fel mai nobil în sufletul raţional decât în obiectele fizice. Pe de altă parte, deşi a poseda un obiect prin raţiune este, în sine, mult mai bine decât a tinde spre el prin dorinţă, în anumite privinţe, voinţa poate fi mai nobilă decât raţiunea, datorită unor motive accidentale.

citat din Sfântul Toma de Aquino
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Structura care stă la baza fenomenelor nu este dată de obiecte materiale cum ar fi atomii lui Democrit, ci de forma care determină obiectele materiale. Ideile sunt mai fundamentale decât obiectele.

citat din Werner Heisenberg
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

I: Ce înseamnă să fii simplu? A. M: Să fii simplu în lumea gândului este imposibil. Aş spune totuşi că a fi simplu înseamnă să îl pui în centrul existenţei tale pe Dumnezeu, atât de complet, încât să te dizolvi în El. Această comuniune în care nu mai rămâne nici o urmă de "eu şi al meu" este apogeul simplităţii. Dumnezeu este teribil de simplu! I: Ce înseamnă să fii om? A. M: A te crede un ego separat de Dumnezeu, care "îşi trăieşte viaţa", este suferinţa lucie de a fi om. I: Ce este o fiinţă superficială? A. M: O fiinţă care fuge, urmează orbeşte gândul, fie că e gândul "voi lua covid" sau gândul "sunt iluminat", este o fiinţă teribil de superficială. O fiinţă care îl urmează tot timpul pe "eu şi al meu" este o fiinţă cutremurător de superficială.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul este o fiinţă ce are nevoi, întrucât aparţine lumii sensibile şi în această privinţă raţiunea lui are desigur din partea sensibilităţii o sarcină pe care nu o poate respinge: sarcina de a se îngriji de interesele ei şi de a-şi face maxime practice cu privire la fericirea din această viaţă şi, pe cât posibil, cu privire şi la fericirea unei vieţi viitoare.

Immanuel Kant în Critica raţiunii practice, Despre conceptul unui obiect al raţiunii pure practice (1788)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bărbaţii văd obiecte acolo unde femeile văd relaţiile dintre obiecte; relaţii generate de nevoia pe care obiectele o au unul de celălalt, de nevoia de dragoste si de dorinţa de armonie. Este o dimensiune în domeniul sentimental care barbaţilor le lipseţe cu desăvârşire. O dimensiune care face ca toate femeile adevărate să nu vadă în război decât o odioasă absurditate. Am să-ţi spun eu ce e războiul. Războiul e o psihoză creata de incapacitatea de a percepe relaţiile.

citat clasic din romanul Magicianul de John Fowles
Adăugat de Iulia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul este singura fiinţă care trebuie educată. Prin educaţie înţelegem anume îngrijirea (hrana, întreţinerea), disciplina şi instrucţia însoţită de cultură. Drept urmare, omul este copil sugar, elev şi discipol.

Immanuel Kant în Despre pedagogie
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sinele şi Ego-ul

Toate care sunt limitate de formă, aparenţă, sunet sau culoare sunt numite obiecte.
Printre ele, doar omul este mai mult decât un obiect.
Deşi, asemeni obiectelor, are formă şi aparenţă,
el nu este limitat la formă.
El este mai mult de-atât.
El poate trece dincolo de formă.
Când el e dincolo de formă şi de aparenţă, dincolo de "aceasta" şi de "aceea,"
unde-i comparaţia cu alt obiect?
Unde este conflictul?
Ce poate sta în calea lui?
El se va odihni în locul lui etern care este ne-locul.
El se va fi ascuns în propriul lui mister de nepătruns.
Esenţa lui curge către propriile-i rădăcini în Unul.
Vitalitatea, puterea lui se ascund în secretul Tao.

poezie de Chuang Tzu, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bogăţia supremă de fiinţă reprezintă realiter un scop superior unei rarefacţii ontologice. Acolo unde este adevăr există mai multă fiinţă decât în aparenţă sau eroare, care reclamă fiinţă fără să o deţină. Maximitatea fiinţei este deci scopul suprem, şi totodată sursa de fiinţă a tuturor scopurilor derivate: manifestarea fiinţei are natura unei cascade ontologice, ea fiind astfel o ontofanie.

Vlad Mureşan în Arhitectonica valorilor
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

intuiţie

Intuiţia este o formă de cunoaştere în care obiectul gândirii apare limpede drept ceea ce este în mod real, în însuşirile sale esenţiale.

definiţie celebră de Immanuel Kant
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiecare om trebuie respectat ca un scop în sine, şi este o crimă împotriva demnităţii sale care îi aparţine în calitatea sa de fiinţă umană să-l foloseşti ca pe un mijloc pentru a atinge orice scopuri externe lui.

citat celebru din Immanuel Kant
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cazurile de uitare de proiecte sunt în general atât de clare încât nu putem câtuşi de puţin să le utilizăm în vederea scopului pe care îl urmărim şi care constă în a deduce din contextul psihic indiciile referitoare la semnificaţia actului ratat. În consecinţă, ne vom referi la un act prin excelenţă lipsit de claritate, echivoc: pierderea de obiecte şi imposibilitatea de a găsi obiectele puse bine. Că intenţia noastră ar putea să joace un rol în pierderea de obiecte, accident pe care adesea îl resimţim în mod dureros, vi se va părea fapt neverosimil.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răul devine real numai prin mijlocirea voinţei, care este singura raţiune a existenţei sale. Mai exact, voinţa este cea care dă răului o anume fiinţă.

Vladimir Lossky în Introducere în teologia ortodoxă
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

om (vezi şi fiinţă umană)

Omul nu este doar o fiinţă finită, cum vrea să afirme gândirea contemporană, ci şi o fiinţă infinită; el este infinitul sub o formă finită, sinteza finitului şi a infinitului. Insatisfacţia omului în faţa finitului, aspiraţia sa către infinit sunt manifestări ale divinului în om, sunt mărturia omului în ceea ce priveşte existenţa lui Dumnezeu şi nu doar a lumii.

definiţie celebră de Nikolai Berdiaev
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se pierd obiecte atunci când te-ai certat cu cei care le-au dăruit şi când nu mai vrei să te gândeşti la aceştia. Se mai pierd obiecte şi atunci când nu mai ţii la ele şi vrei să le înlocuieşti cu altele, mai bune. Aceleiaşi atitudini cu privire la un obiect îi corespunde, fireşte, faptul de a le lăsa să cadă, de a le degrada, de a le sparge. Oare este o simplă întâmplare atunci când un şcolar pierde, distruge, strică obiectele sale de uz curent, cum ar fi ghiozdanul sau ceasornicul său, chiar în ajunul zilei sale de aniversare?

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!