Fâlfâitul pluşat al buburuzei rătăcite se transformă în glas: Nu te gândi la mine, eu nu exist! Aş crede-o şi totuşi simt adierea care, probabil, nu suflă nici în clipita cât mă gândesc la ea.
aforism de Mircea Oprea din Mirarea de mine (2010)
Adăugat de Mircea Oprea
Comentează! | Votează! | Copiază!




40 de aforişti reuniţi într-o colecţie memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referinţă!
Citate similare

Exist, deci gândesc. Totuşi, nu gândesc aşa de când exist.
aforism de Josip Sirovec din Aforismul croat contemporan
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!


Vorbesc des de măsură nu pentru că eu aş şti măsura ci, dimpotrivă, pentru că-i duc lipsa, că simt nevoia ei, încât mă gândesc la măsură ca la colacul meu de salvare la care nu voi mai ajunge.
aforism de Mircea Oprea din Mirarea de mine (2010)
Adăugat de Mircea Oprea
Comentează! | Votează! | Copiază!



Şi băgând de seamă că, în această propoziţie: gândesc, deci exist, nu este nimic care să mă asigure că spun adevărul, decât doar că văd foarte limpede că, pentru a gândi, trebuie să exist, am socotit că pot să iau drept regulă generală că lucrurile pe care le concepem foarte clar şi foarte distinct sunt toate adevărate.
citat clasic din Descartes
Adăugat de Adriana Pleşca
Comentează! | Votează! | Copiază!



Stări de suflet
Îmi vine să urlu, îmi vine să râd,
Mai lăcrim tristeţe când totul e hâd,
Devin numai zâmbet sau stau încruntat,
Sunt cerul albastru, adânc de oftat
Valsez în emoţii, emoţii devin,
Îmi pierd echilibrul atunci când suspin,
Iubesc fără ură, cum altfel să faci?
Când ura ne face mai trişti, mai săraci
Şi ştiu că greşesc, dar totuşi accept,
Nu-i strâmb tot ce-i strâmb, nici drept tot ce-i drept,
Nici griul nu-i gri, ci alb înnegrit,
Doar nuanţe ce ochiul transformă voit
Mă simt ce gândesc, gândesc ce mă simt,
Rostesc adevăr, chiar dacă îl mint,
Cu ochii închişi revăd viitor
Şi mor înviat, ca viu să nu mor
poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Exist
Exist în clipa strivită de paşii mei
Exist în lacrima uscată de nefericire
Exist în clipa uitată în mine
Exist în sufletul strivit şi fără speranţă
Exist în inima-mi ce-şi doreşte încă apusuri de soare, zeul uitării
Exist ca să pot să strălucesc cu cerul în ochii mei
Exist ca să mai am încă clipe multe de fericire
Exist ca să iubesc înca măcar odată
Exist ca să vreau încă să mai fiu eu
poezie de Viorel Muha (octombrie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!


Mă simt din ce în ce (şi din ce în ce) mai singur. Mă simt aproape la fel de singur ca la 20 de ani şi sigur la fel de singur ca la 40. Mi-e greu să mai trăiesc, să mă mai gândesc la vreun motiv pentru care aş mai respira, aş mai gândi şi-aş mai scrie. Viaţa mea se-nchide din nou, înconjurată de răceală şi nepăsare. Total justificate, de altfel. Tot ce fac acum, de dimineaţă până seara, e să mă palpez cum îşi palpează o femeie înspăimântată sânii: mai sunt eu? N-au apărut în trupul meu, sub piele, alţi bărbaţi îmbătrâniţi şi singuri?
Mircea Cărtărescu în Zen. Jurnal 2004-2010 (2011)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!


Văd anul 1987 pe un calendar vechi şi amin-tirile îmi revin proaspete, cu oamenii vii de atunci de parcă ei încă respiră lângă mine. Mă simt prezent, în continuare, în toţi anii mei, încât mă şi mir că nu trăiesc cei morţi în '84, '85, '86...
aforism de Mircea Oprea din Mirarea de mine (2010)
Adăugat de Mircea Oprea
Comentează! | Votează! | Copiază!



Partidelor politice
Vă rog frumos să nu contaţi pe mine,
Mai bine-a-ţi accepta că nu exist.
Vreau să rămân ce-am fost, un ţărănist
Cu casă, cu livadă şi... vecine.
Nu vreau să credeţi că-s oportunist
Dar, mă gândesc la vremea care vine.
Vă rog frumos să nu contaţi pe mine.
Eu, nu pot fi ca alţii optimist.
Iar dac-ar fi, să mă gândesc mai bine,
Având ceva talent de umorist,
Să mă declar de-acum liber shimbist,
Că nu dau girul meu pentru oricine.
Vă rog frumos să nu contaţi pe mine!
poezie de Virgil Petcu (2000)
Adăugat de Virgil Petcu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Transparenta
Trece timpul,
Eu in absenta somnului,
Cant in tacere...
De vreau sa strig, nu are rost,
Nu mai am nici glas, si nici putere.
Nici stele nu mai sunt,
Nici luna-n noapte asta nu zambeste,
Tot in jurul meu a adormit
Decat in mine absenta somnului traieste.
Simt cum trece timpul...
Ma simt ca un robot...
Limitat de timp,
Dependent de tot.
poezie de Anna Panovici
Adăugat de Anna Panovici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştii ce fac acum?...
ştii ce fac acum?... mă gândesc la tine,
mi se întâmplă des să mă gândesc,
pătrunsă toată eşti în inimă la mine
şi nu mai pleci, iar eu nu te gonesc
îmi dai o stare de plutire lină,
îmi dai o stare care vreau s-o am,
simt inima cum ţie se închină,
ea, care închinată nu-i de-atâţia ani
îndeamnă să te caut. să mi te-apropii
şi parcă nu-nţeleg şi mă feresc,
să nu-ţi văd chipul, să nu-ţi văd nici ochii,
căci de îi văd deodată mă topesc
îmi este frică, frică-mi e de mine,
de felul meu timid, neînţeles,
o frică de durerile de tine
şi alungarea lor mi-e chinul reales
ştii ce fac acum?... mă gândesc la tine
şi gândul nu m-ascultă să nu mă gândesc
şi toate nopţile cândva senine,
acum cu chipul tău şi-n vise, chinuiesc
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Eu sunt, eu exist, aceasta este sigur; dar cât timp? Atâta timp cât gândesc; căci poate s-ar putea întâmpla că dacă aş înceta de a gândi, să încetez în acelaşi timp de a fi.
Descartes în Meditaţii metafizice (1641)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!



Grivan (ridicându-şi capul):... Iată pentru ce mi-am luat eu masteratul în epistemologie... Dar, filozofic vorbind, ceea ce s-a întâmplat, probabil trebuia să se întâmple. O raţionalitate inteligibilă dirijează mişcarea lumii... Non-existenţa este necorporală, fiindcă nu poate fi gândită. Dar eu exist, pentru că gândesc. Exist, dincolo de orice transcendenţă! Exist şi sunt contingent cu mine însumi! Ce forme degradante poate lua uneori lupta pentru existenţă! Latru, deci exist! (Pauză). Această ontologie duce la concluzii epistemologice surprinzătoare! Dacă nu există nimic în afara existenţei, dacă aceasta este imuabilă şi nedevenită, atunci lumea noastră rămâne doar o iluzie... Va trebui să analizez noua mea situaţie în termeni raţionali. Pentru că doar gândirea raţională duce la adevăr. În teoria cunoaşterii, logosul rămâne instanţa supremă... (Pauza). Existenţa mea a intrat într-o fază nouă de evoluţie. Să recapitulăm! Mi-am găsit un loc de muncă... Sunt câine senatorial şi probabil am dobândit statut de funcţionar public... Voi fi un patruped obedient şi politicos. Altfel, aceşti vajnici cavaleri ai libertăţii mă vor pune pe liber! Câtă dreptate avea Socrate: binele sau mizeria individului sunt dependente de calitatea statului în care trăieşte...
replici din piesa de teatru Partidul Naţional al lui Tata (Fantezie balcanică), scenariu de Valeriu Butulescu (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!


Vreau credinţa simplă ce nu mută munţii şi nu te mână să vii după mine. Iată semnul puterii ce m-ar mântui şi pe mine, stareţ pe pustia mea.
aforism de Mircea Oprea din Mirarea de mine (2010)
Adăugat de Mircea Oprea
Comentează! | Votează! | Copiază!


După cât de des dau de răutate, de hoţie, tică-loşie, meschinărie, mare lucru să nu fiu şi eu cuib acestor nestemate negre, că prea le simt aici.
aforism de Mircea Oprea din Mirarea de mine (2010)
Adăugat de Mircea Oprea
Comentează! | Votează! | Copiază!



Şi totuşi, eu sunt, exist. Încă, acum, aici. Nu ştiu unde, cum, de ce. Nici nu mă interesează. În jur sunt mulţi alţii aidoma mie sau diferiţi. Nu-i simt, nu-i văd, nu-i aud. Sau poate doar aşa mi se pare mie. Şi mă simt în continuare trist, neînţeles, inutil şi... Singur! Între toţi ceilalţi. Doar eu; unul, nu mai mulţi. Singur...
Cornelia Georgescu în În căutarea omului (2005)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Eu nu sunt făcut pentru nici o femeie, nici o femeie nu e făcută pentru mine, şi oricare ar crede-o aceasta, ar fi nenorocită. Nu iubesc nimic pentru că nu cred în nimic şi prea greoi pentru a lua vreun lucru precum se prezintă, eu nu am privirea ce înfrumuseţează lumea, ci aceea care vede numai răul, numai defectele, numai partea umbrei. Sătul de viaţă fără a fi trăit vreodată, neavând un interes adevărat pentru nimic în lume, nici pentru mine însumi, şira spinării morale e ruptă la mine, sunt moraliceşte deşălat. Şi Dta mă iubeşti încă, şi Dta nu vezi că sunt imposibil, că-ţi arunci simţirea unui om care nu e-n stare nici de-a-ţi fi recunoscător măcar?
Mihai Eminescu în Corespondenţă Mihai Eminescu - Veronica Micle (septembrie 1882)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!



Consolare
Nu ştiu cât gândesc
Nici cât mai rezist,
Simplu socotesc:
Exist!
epigramă de Ion Bindea din Cuget, deci exist, dar nu mai rezist (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mor şi cerşetorii, semn că nici din milă nu poţi trăi o veşnicie.
aforism de Mircea Oprea din Mirarea de mine (2010)
Adăugat de Mircea Oprea
Comentează! | Votează! | Copiază!



Mă îndoiesc de adevărul tuturor credinţelor mele. De îndoiala mea însă nu m-aş putea îndoi. Iar întrucât mă îndoiesc, cuget, nici aceasta n-aş putea-o nega. Şi de vreme ce cuget sau gândesc însemnează că exist ca fiinţă cugetătoare sau gânditoare. Pot să mă îndoiesc de existenţa tuturor lucrurilor din natură. Pot să mă îndoiesc de existenţa propriului meu corp: de unde ştiu că nu este o simplă închipuire? Cât timp însă am această neîncredere, gândesc şi ca atare exist ca o fiinţă gânditoare, independentă de corpul material.
citat celebru din Descartes
Adăugat de Adina Oros
Comentează! | Votează! | Copiază!



Maria Sineşti: Uneori nu ma mai înţeleg nici eu. Sunt clipe în viaţa mea pe care, când mi le amintesc, mă îngheaţă un fior din cap până în picioare. Rătăcirile astea din viaţa mea... câtă josnicie inutilă... Mi-e silă de mine... Gândesc uneori că sunt în mine două fiinţe: una josnică, mărginită şi laşă... Of! Mi-e scârbă de tot şi totuşi există în mine o fiinţă care suferă, care plânge... care sângerează pentru toate josniciile celeilalte!
replici celebre din piesa de teatru Jocul Ielelor, scenariu de Camil Petrescu (1918)
Adăugat de Alexandra Gheorghe
Comentează! | Votează! | Copiază!

