Zeii l-au condamnat pe Sisif să rostogolească neîncetat o stâncă spre vârful unui munte, până când aceasta îl învingea şi se ducea la vale, împinsă de greutatea ei. Ei s-au gândit, dinr-un anume motiv, că nu există nici o pedeapsă mai mare decât o muncă degeaba şi fără speranţă.

citat clasic din Albert Camus
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne întoarcem întotdeauna la povara noastră. Dar Sisif ne învaţă fidelitatea superioară care îi neagă pe zei şi înalţă stâncile. Şi el socoteşte că totul e bine. Acest univers rămas fără stăpân nu-i pare nici steril, nici neînsemnat. Fiecare grăunte al cestui munte plin de întuneric alcătuieşte o lume. Lupta însăşi contra înălţimilor e de-ajuns spre a umple un suflet omenesc. Trebuie să ni-l închipuim pe Sisif fericit.

Albert Camus în Mitul lui Sisif (1942)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără muncă, toată viaţa se îndreaptă spre putreziciune. Dar atunci când munca este lipsită de suflet, viaţa se sufocă şi moare.

citat clasic din Albert Camus
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când ajunge pe vârful unui munte, prostul crede că e mai mare decât muntele.

aforism de George Budoi din Dicţionarul prostiei (23 ianuarie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Carnagii

când îmi zâmbeşti mi se întâmplă aurul
afund argintului tristeţii mele

zidindu-ţi absenţe în odaia pentru doi
urma ta e o tăcere
şi-un diamant scos din stâncă

piatra de a fi
Sisif nu o urcă decât o singură dată

pe vârful muntelui existenţei
dorm oameni fără de sânge

putrefact se declină în carne logica nefiinţei...

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există în oameni mai multe lucruri de admirat decât de dispreţuit.

citat celebru din Albert Camus
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Succesul nu este greu de obţinut. Greutatea e să-l meriţi.

citat celebru din Albert Camus
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum poţi să-ţi închipui, de pildă, un oraş fără porumbei, fără arbori şi grădini, unde nu auzi nici bătăi de aripi, nici foşnet de frunze, un loc neutru, ca să spunem totul? Schimbarea anotimpului nu se citeşte decât de pe cer.

Albert Camus în Ciuma
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel care se supune unei legi nu se teme de o judecată care-l aşază la locul ce i se cuvine într-o rânduială în care crede. Dar cel mai mare chin pe care l-au suferit vreodată oamenii, este acela de a fi judecaţi fără nicio lege.

citat clasic din Albert Camus
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

automatizare

Munca lui Sisif fără Sisif – aceasta este automatizarea!

definiţie aforistică de Mihail Kuzmin din O casă încălzită cu utopii, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când prinseră de veste părinţii că băiatul nu e, caută-l în sus, caută-l în jos, nu e; ba mai în dreapta, ba mai în stânga, de loc! Mai cercetară pe ici, mai cercetară pe dincoaci, aşi! nici pomeneală nu era de el! Tocmai târziu hei! aflară de la nişte drumeţi că au văzut un băieţandru călare pe deşelate pe un căluşel, care se ducea ca vântul. Ei ziceau că n-apucară să se uite după dânsul, ca de când se apucase să le spuie, şi pieri din ochii lor ca o nălucă, ca şi când n-ar mai fi fost. Îl plânseră părinţii până când se istoviră şi dânşii, şi ochii din lacrămi nu şi-i mai uscară; dară în deşert, că fiul lor nu se mai întoarse. Pasămite ei, daca s-au lăsat zburdălniciei lor şi s-au văzut la câmp, nu s-au mai gândit în urmă, ci au întins la drum zbenguindu-se şi încurcându-se, până ce, când băgară de seamă, ajunsese pe nişte tărâmuri necunoscute.

Petre Ispirescu în Făt-Frumos cel rătăcit
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur lucru este mai dureros decât tristeţea: viaţa unui om fericit.

citat clasic din Albert Camus
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimic din ce poate vedea ochiul spiritual nu este mai minunat sau mai tainic decât omul; nimic nu e mai incredibil, mai complex, mai misterios şi mai infinit. Există o perspectivă mai mare decât marea, şi anume cerul; există o perspectivă mai mare decât cerul, şi anume sufletul omului.

citat celebru din Victor Hugo
Adăugat de Liliana Ştefan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Măreţia unui om constă în hotărârea lui de a fi mereu mai puternic decât ceea ce i se întâmplă.

citat clasic din Albert Camus
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O să-ţi spun un mare secret, dragă prietene. Nu aştepta ultima judecată, aceasta are loc în fiecare zi.

citat clasic din Albert Camus
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să dărui totul, să sacrifici totul fără speranţă de răsplată: asta înseamnă iubire.

citat celebru din Albert Camus
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

În societate, fiecare om ce nu plânge la înmormântarea mamei sale, riscă să fie condamnat la moarte.

citat clasic din Albert Camus
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum poţi să reuşeşti, când nu mai ai nici o speranţă? O singură cale există: şi mai mult în speranţă să crezi.

aforism de Nicolae Mareş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Succesul nu este greu de obţinut. Greutatea este să-l meriţi.

citat celebru din Albert Camus
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Psalm imprevizibil (Turul victimelor condiţiei umane)

Viaţa nu-i totuşi pantă spre moarte
visul Doamne creşte ca o stâncă
o veşnicie mai avem până departe
ceru-i poate lacrima cea mai adâncă

Visul creşte Doamne ca o stâncă
Dumnezeu nu-i nici pătrat nici rotund
de bucurie sufletu-i gata să plângă
în care lacrimă Doamne să m-ascund

Dumnezeu nu-i nici pătrat nici rotund
mai este o veşnicie până departe
până acolo Doamne până când
viaţa nu-i totuşi pantă spre moarte

Chiar dacă visul creşte ca o stâncă
chiar dacă lucrurile-s gata să plângă

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (25 iunie 2013)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi muntele dă poruncă

Şi muntele dă poruncă:
Cine-l stăpâneşte încă,
Să se suie-n vârf de stâncă,
Să privească-n vale-adâncă,
Să vadă acolo-n luncă
Cum merg oamenii la muncă.
Pentru ei munca e sfântă.
Omul muntelui ascultă.
Tot ce vede îl încântă.
Apoi, fără de poruncă,
Coboară şi el din stâncă,
Haina de pe el aruncă
Şi pune mâna la muncă.
A-nţeles că munca-i sfântă,
Că fără ea nu se cuvântă.
Cântă cucul jos în luncă,
De prânz oamenii mănâncă,
Şi beau apă de sub stâncă.
Puţin timp apoi se culcă,
Să mai poată munci încă,
Când iar se-apucă de muncă.

poezie de Dumitru Delcă (24 mai 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!