Unchii şi mătuşile, precum şi verii contează destul de mult, mamele şi taţii nu sunt de dispreţuit; dar o bunică, într-o zi de sărbătoare, preţuieşte cât toţi la un loc.

citat din Fanny Fern
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Barney: Marshall, am veşti bune – n-o să devin tată.
Marshall: Felicitări.
Barney: Ştiu, e cel mai fericit moment din viaţa mea! Marshall, ceea ce simt despre faptul că nu voi avea copii... Nu ştiam că pot iubi ceva atât de mult. Tocmai de aceea, o să inventez o sărbătoare. De acum în colo, ziua de azi se va numi "Ziua celor care nu sunt taţi".
Marshall: Inventezi o sărbătoare!
Barney: De ce nu? Toată lumea are câte una – mamele, taţii, Bastilia... de ce să nu existe o zi şi pentru cei care sunt singuri şi se simt bine aşa?

replici din filmul serial How I met your mother
Adăugat de Păuna Maria, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Taţii şi fiii se cruţă mult mai mult unii pe alţii decât mamele şi fiicele.

Friedrich Nietzsche în Ştiinţa voioasă
Adăugat de FIlosofu'
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel ce se preţuieşte mult pe sine, este dispreţuit de alţii.

aforism de Mihai Cucereavii
Adăugat de Mihai Cucereavii
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marianne: Fanny vrea să ştie unde este cheia de la dulapul cu argintărie.
Elinor Dashwood: Cred că e la Betty. Dar la ce îi trebuie argintăria lui Fanny?
Marianne: Nu-mi pot imagina decât că poate vrea să numere piesele. Dar ce faci tu?
Elinor Dashwood: Pregătesc cadourile pentru servitori. Ai văzut-o pe Margaret pe undeva? Şi-a făcut un obicei din a se ascunde în cele mai ciudate locuri.
Marianne: Ce fată norocoasă. Măcar ea poate să scape de Fanny, ceea ce e oricum mai mult decât noi toţi suntem în stare.
Elinor Dashwood: Poartă-te cât mai frumos cu ea. De o săptămână nu i-ai spus nici măcar un cuvânt.
Marianne: Ba da. I-am spus "da" şi "nu".

replici din filmul artistic Raţiune şi simţire, scenariu de Emma Thompson, după Jane Austen
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea este asemănătoare unui act creator, în timp ce a fi obiect al iubirii seamănă cu o stare pasivă. Prin urmare, cei care deţin superioritatea în acţiune sunt şi cei animaţi de iubire şi de sentimente amicale. În sfârşit, toţi oamenii iubesc mai mult ceea ce le cere mai mult efort;de pildă, cei care şi-au agonisit singuri averea ţin la ea mai mult decât cei ce au primit-o moştenire. Acesta este şi motivul pentru care mamele îşi iubesc copiii mai mult decât taţii;ele suferă mai mult născându-i şi ştiu mai bine că sunt copiii lor.

citat celebru din Aristotel
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strigătură modernă

Toate mamele din sat
În Italia-au plecat
Iar copiii, nu-i secret,
Sunt, cu taţii, la... bufet.

epigramă de Ion Cuzuioc (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fanny: Cred că toţi sunt exagerat de răsfăţaţi. Domnişoara Margaret îşi petrece tot timpul căţărată în copaci sau pe sub mobilă, iar de la Marianne abia dacă am auzit un cuvânt politicos.
Edward Ferrars: Fanny, draga mea, tocmai şi-au pierdut tatăl. Vieţile lor nu vor mai fi niciodată la fel.

replici din filmul artistic Raţiune şi simţire, scenariu de Emma Thompson, după Jane Austen
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Legenda

Acel bărbat venise de la nord
Umbla prin toată iarba de afară
c-o floarea soarelui în loc de cord
şi-n gând cu o femeie dulce-amară

îşi frământa cu mâna părul creţ,
le tot spunea copacilor pe nume
căci vrăbiile-n umblet săltăreţ
aveau din mersul ei ceva anume

şi-atuncea floarea soarelui din piept
îi tresărea şi îi rănea rărunchii…

să se fi-ntors în nordul lui perfect
pentru-a-l jeli mătuşile şi unchii?

poezie de Mariana Ene
Adăugat de Yunonna
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poveste înainte de culcare

Luna pluteşte pe râu
ca un strop de ulei.
Copiii vin la mal pentru a fi vindecaţi
de răni şi de vânătăi.
Taţii, care le-au provocat rănile şi vânătăile,
vin, de asemenea la râu, pentru a fi vindecaţi de furie.
Mamele devin drăguţe; feţele li se îmblânzesc,
păsărelele din gâtul lor se trezesc.
Ei, toţi, stau mână-n mână;
copacii din jur,
mereu mai aproape de ei,
oprindu-se din freamăt rostesc primul lor cuvânt;

iar acesta nu este începutul.
Este sfârşitul poveştii,
dar înainte de a ajunge la final,
mamele şi taţii şi copiii
trebuie să-şi afle drumul spre râu,
fiecare singur, fără nicio călăuză.
Asta e partea cea mai lungă, cea mai lipsită de milă,
partea care sperie.

poezie de Lisel Mueller,laureată a premiului Pulitzer, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poveste înainte de culcare

Luna pluteşte pe râu
ca un strop de ulei.
Copiii vin la mal pentru a fi vindecaţi
de răni şi de vânătăi.
Taţii, care le-au provocat rănile şi vânătăile,
vin, de asemenea la râu, pentru a fi vindecaţi de furie.
Mamele devin drăguţe; feţele li se îmblânzesc,
păsărelele din gâtul lor se trezesc.
Ei, toţi, stau mână-n mână;
copacii din jur,
mereu mai aproape de ei,
oprindu-se din freamăt rostesc primul lor cuvânt;

iar acesta nu este începutul.
Este sfârşitul poveştii,
dar înainte de a ajunge la final,
mamele şi taţii şi copiii
trebuie să-şi afle drumul spre râu,
fiecare singur, fără nicio călăuză.
Asta e partea cea mai lungă, cea mai lipsită de milă,
partea care sperie.

poezie de Lisel Mueller,1924 -,laureată a premiului Pulitzer
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În timp ce mă perpeleam, intră în crâşmă domnişorii. Trei. E bine că lumea nu e a lor. Că praful s-ar alege de ea. Asemenea specimene. Tot ce părinţii şi moşii le-agonisiseră, în trei zile ei tocară si păpară cât ai bate din palme. Aşchia nu sare departe de trunchi. Orice negustor, afacerist, bufetar se pricopseşte, se îmbogăţeşte, aruncă cântarul şi metrul, se înnobilează.
 Angajează tătuţii guvernante şi bone. Aici cărţi, aici pian. Dar pe om, cine-l învaţă să fie om? Bonele sau taţii şi mamele? Ca să fii om, trebuie să înveţi asta separat, dar lor nici prin cap nu le trece. Dar dacă taţii şi mamele n-au absolut nimic în suflet - ce să-i înveţe pe copii lor? La 15 ani sunt pe uliţă, împrieteniţi cu toate scursurile şi ceea ce poartă în firea lor, aia iese afară. Apucăturile se aleg singure. Ştii cum alege cizmarul cuiele de pe masa de lucru? Cu magnetul. Tot aşa şi aici. Ce au învăţat ei bun? Unde cad asemenea gunoaie, gunoaie aduni. Toate din cauza sângelui său.

Chabua Amirejibi în Data Tutashkhia (1975)
Adăugat de drcirstea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Contează ce ştii, dar mai mult contează cât de util societăţii, umanităţii tu poţi fi şi cât de multă iubire eşti capabil a dărui!

citat din Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Preţuieşte secunda, trăieşte viaţa!

Preţuieşte secunda, trăieşte-ţi viaţa,
Mai mult decât orice pe pământ!
Căci mâine, tu nu vei şti de vei mai fi,
Preţuieşte secunda, şi vei trăi!

Preţuieşte secunda, trăieşte-ţi viaţa,
De ziua de mâine se leagă speranţa!
Dar astăzi este ziua ta,
Trăieşte-ţi clipa, nu uita!

Preţuieşte secunda, trăieşte-ţi viaţa,
Şi alege azi, moartea ori nemurirea ta!
Căci ziua de mâine nu este a ta,
Trăieşte-ţi secunda, nu uita!

Preţuieşte secunda, trăieşte-ţi viaţa,
Iar astăzi dacă auzi cuvântul,
Vino! La Isus şi fă legământul!
Şi fericirea o vei avea!

Preţuieşte secunda, trăieşte-ţi viaţa,
Şi laudă pe Dumnezeu!
Căci viaţa de la El o ai,
Şi pace, tot de la El primesti!

Preţuieşte-ţi aproapele, cât timp este în viaţă,
Şi fi fericit, alături de el!
Căci voia Domnului, este în aceasta,
Şi atunci împlinit, tu vei fi mereu!

poezie de Ovidiu Kerekes (20 mai 2006)
Adăugat de Ovidiu Kerekes
Comentează! | Votează! | Copiază!

Duel epigramatic, seria 4-a din 15.01.1980 - 20.03.1980: 4. În familiile lor

Sunt gratuite afirmaţii,
În oraş, să ştii, Sorine,
Se ceartă fetele cu taţii,
Mamele fac rând la mine!

epigramă de Naum Smarandache din În luptă cu un... bei (2006)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu contează menirea
Cât contează iubirea
Nu contează cât trăieşti
Ci contează cât iubeşti.

catren de David Boia (15 mai 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

New York-ul este un loc în care tot ce contează e cât de mare e pasiunea pe care o ai, cât de mult crezi în pasiunea ta şi cât eşti dispus să munceşti pentru a-ţi atinge idealul.

Caroline Gombe în Ziarul Metropolis
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copile, preţuieşte

Preţuieşte viaţa, preţuieşte timpul!
Nu pierde speranţa, aici e Olimpul.
Preţuieşte omul, preţuieşte ţara!
Preţuieşte rodul şi înfruntă fiara.
Omul te învaţă, ţara te înalţă.
Rodul te hrăneşte, fiara se îmblânzeşte.
Nu pleca afară! Aici ai tot ce vrei.
Eşti stăpân pe ţară, eşti viitorul ei.

poezie de Dumitru Delcă (20 noiembrie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deşi nu este bine să vorbeşti mult, totuşi nu contează prea mult cât de mult vorbeşti; întotdeauna contează mai mult ce vorbeşti.

Ioan Hapca în Diverse gânduri, reflecţii, sfaturi şi poveţe în slujba unei vieţi cu scop
Adăugat de doreldaniel55
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu contează distanţa

Cât contează prestanţa

Nu contează depărtarea

Cât contează comportarea.

catren de David Boia (21 iulie 2024)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vinovaţii fără vină

Sunt curat la trup, curat la suflet,
Vreau să înţeleg şi să iubesc,
Nu contează cât de lung am părul,
Important e cât şi cum gândesc.

Simt în trup pletoşii de altădată,
Firea mea e saltul omenesc,
Nu contează cât de lung am părul,
Important e cât şi cum gândesc.

Lume, lume, soro lume,
De ce eşti prea rea de gură?
De ce ne priveşti cu ură?
Vinovaţii fără vină
Cer să se facă lumină.

Vreau să-înalţ castele de gândire,
Vreau să fiu lăsat să simt cum cresc,
Nu contează cât de lung am părul,
Mai presus e cât şi cum gândesc.

Nu e loc de noi în lumea voastră,
Nu-s din noi acei ce ne muncesc,
Şi ţin cont de cât de lung am părul,
Nu de cum şi cât de mult gândesc.

Hei, voi neatenţi la soarta noastră,
Hei, voi ce ne credeţi pui de drac,
Gândurile voastre sunt şi ale noastre,
Gusturile însă nu ne plac.

Hei, voi care-aţi fost odată tineri,
Hei, voi care ştiţi ce-i omenesc,
Nu contează cât de lung am părul,
Mai presus e cât şi cum gândesc.

cântec interpretat de Florian Pittiş, versuri de Dorin Liviu Zaharia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!