Eu m-am dus apoi la şcolile cele mari din oraş, iară când m-am întors, peste un an, acasă, Huţu era tot mare, dar îmi părea mai puţin straşnic. Nu-i vorbă, şi acum zicea Tatăl nostru, cânta chiar în strană şi citea Apostolul în biserică, şi acum purta pe Mili, ba chiar şi pe Linică cea mică în braţe; el cu toate acestea îmi părea cam prost, ba câteodată chiar grozav de prost. Dar tot ţineam la el, fiindcă era băiat domol şi intra totdeauna în voile mele. Dacă însă acum Huţu îmi părea mie grozav de prost, eu îi păream lui grozav de înţelept.

citat celebru din Ioan Slavici
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

La o conferinţă

Am stat o vreme să-i ascult
Cum spun citate pe de rost;
Cel prost părea destul de cult,
Cel cult părea destul de prost.

epigramă de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt treizeci şi doi de ani de când m-am întâlnit întâi cu marele meu învăţător Ion Creangă. Eram un ţânc bălanel, cu capul mare şi privirea sfioasă. Şi învăţam la domnu Trandafir, într-o odaie care mi se părea atunci grozav de mare, pe care mai târziu, cu ani în urmă, am regăsit-o mică şi întunecoasă. Acolo, în bănci lungi, crestate cu cuţitaşele, stăteau îngrămădite toate odraslele gospodarilor din Vatra Paşcanilor. [...]

Mihail Sadoveanu în Cheia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă m-am vândut acum, atunci eu, care toată viaţa mea, timp de cincizeci de ani încoace, am spus aceleaşi lucruri, pe care le spun acum, mereu m-am vândut. Cum se poate să fiu cu toate acestea, om sărac, după ce m-am vândut şi azi şi ieri şi alaltăieri.

Ioan Slavici în Declaraţia sa din timpul procesului, fiind arestat pentru înaltă trădare, ianuarie 1919
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu ce faci acum

Atunci când ai plecat eu am ramas un pic "senil''.
M-am pierdut, hai să recunoaştem, m- am pierdut pierdu-te...
Si tu?
Ah!.. Nu, scuză-ma, eu nu te-am întrebat dacă şi tu ai suferit,
Era un ce mai faci, chestii din astea...
pe scurt, un ce faci acum?
Ce faci acum, acum si chiar acum, ce faci chiar acum?
Nu-mi pasă ce faci în viaţă, eu nu mai sunt în viaţa ta, ce crezi că-mi pasă?...
Cu siguranţă faci atât de multe lucruri frumoase,
dar pentru mine contează acum, acum îmi pasă...
Acum, chiar acum în acest moment.
Pentru ca eu acum mă gândesc la tine făcându-mi rău...

poezie de Charles Bukowski
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu chiar atât...

- E prost, da-l iau de soţ... E-o viaţă-amară
Să speri într-un noroc, ce-l ştii zbanghiu...
- Nu cred că reuşeşti. Pe prost îl ştiu...
Nu-i chiar atât de prost, ca să te ceară.

epigramă de Marţial din Din epigramiştii lumii (2000), traducere de Aurel Iordache
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

prost

Acum ştiu că un prost este definit de incapacitatea de a-şi urma chiar şi propriul sfat.

definiţie de William Faulkner
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nostalgică

De mult de tot, ce prost eram,
Când doar de fuste mă ţineam,
Acum când totu-l fac cu rost,
Regret că nu mai pot fi prost!

epigramă de Eugen Albu din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bucuria de acasă

Mergând pe stradă, prin cartierul meu,
Mi se părea că oamenii pe care i-am ştiut mereu,
Mă priveau altfel.
Si-ntrun târziu nu am mai suportat
Şi, chiar riscând, am întrebat
Dacă, în ziua-aceea, cu ceva-m greşit.

- Nu. Cu nimic. - a spus o doamnă
Care păruse, mă condamnă
Şi mă făcuse să mă-ntreb
Dacă ceva-i părea, se-mpotrivea
La vesela înfăţişare-a mea,
Deşi simţeam că nu era aşa.

- Şi, totuşi, ce-i cu modul ăsta infatuat
În care mă priviţi? – am continuat.
- Aaa... Nu... Se-observă că acum
Sunteţi mai mult decât eraţi vreodat
Chiar luminat,
De bucuria ce-o aveţi acasă.

Şi, în trecut, păcat, nu aţi realizat
C-a fost tot timpul lângă dumneavoastră
Şi, mică fiind, tânjea după căldura voastră.

- E-adevărat.

poezie de Adrian Moroşan din Doar trăiri. Versuri (2019)
Adăugat de Adrian Moroşan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi când învăţam eu la şcoală, mama învăţa cu mine acasă şi citea acum la ceaslov, la psaltire şi Alexandria mai bine decât mine, şi se bucura grozav când vedea că mă trag la carte.

Ion Creangă în Amintiri din copilărie
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puţin amăruie, peruca

chiar azi m-am întâlnit pa stradă cu eu
geniu de savoya avea ambalajul schimbat
la faţă (?!) - părea mai bărbat
şi nu
mai purta zulufii ăia de ciocolată

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamne, fă-mă şi pe mine prost

Adesea uitându-mă oglindă
Vreau să cred că sunt un prost
Cu o privire atât de blândă
De ce îmi caut în viată un rost?
De ce am tras atâta la galeră
Doar ca să învăţ ce-i aia un periost.
Ca să faci acum carieră,
Este suficient ca să fi... prost.
La naştere vegheat de ursitoare
Am tras un destin de intelectual anost
Dar acum mă rog în gura mare
- "Te rog Doamne.... fă-mă prost"
În această mare absurditate
Când lumea învaţă contra-cost
De ce nu există o facultate
În care să înveţi cum să fi prost.
Probabil... e o calitate înăscută
Şi un binecuvântat privilegiu
De aceea nici nu se discută
Iar să gândeşti, e un sacrilegiu.

poezie de Iustinian Gr. Zegreanu
Adăugat de Iustinian Gr. Zegreanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alex: Ah, nu-ncepe şi tu ca Nis!
Lucian: Cum adică?
Alex: Păi, nărodul ăla îmi zicea că-l trădez, renunţând la burlăcie; glumea, desigur...
Lucian: Păi, Alex, nu mi se pare deloc o glumă; chiar ai renunţat la burlăcie. Deci, e ceva serios, foarte serios.
Alex: Da, bineînţeles, am renunţat, dar Nis nu-i singurul care a rămas; ar mai fi Mihai şi evident, tu. Campionul, cu Ly, are toate şansele să devină în curând ca mine. Dar tu, ce perspective ai?
Lucian: Eu nu, încă nu. Deocamdată, îi ţin companie nărodului de Nis. Oricum, tu, cu doctoriţa noastră, ai nimerit bine; te-ai orientat perfect. Te-ai aranjat! E, într-adevăr, o persoană remarcabilă. Ai fost norocos...
Alex: Şi încă sunt... Luci, are o fire nemaipomenit de voioasă, nu m-aş fi aşteptat niciodată să descopăr asta la ea. Înainte mi se părea o persoană distinsă, dar foarte distantă, rigidă. Pentru ca acum să aflu că nu e deloc astfel. E de-a dreptul minunată!
Lucian: Grozav, bătrâne! Înseamnă că n-ai ce să regreţi. Dar altfel, cum o duci? Cum e cu problema ta, cu ochii?
Alex: Ah, nu mă mai deranjează deloc, nimic. Nu mă mai dor ochii, văd foarte bine şi m-am obişnuit deja cu prezenţa ochelarilor, nu mă incomodează deloc. Acum nu m-aş mai putea lipsi de ei, n-aş vedea bine fără ei.
Lucian: Păi... Îmi pare bine, bătrâne.

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În depărtare strălucea Soarele, mult mai mic decât cum se vedea de pe Terra, dar încă avea putere, chiar şi până la acea distanţă. Acum însă, parcă pălea în faţa măreţiei lui Jupiter, care, fiind apropiat, părea imens; într-un fel, chiar era... Încă puţin să fi fost mai mare, sistemul solar ar fi avut parte de două stele, nu doar de una; aşa însă, Jupiter rămăsese în rândul celor nouă planete, regele planetelor...

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Joey: Hei, frumosule!
Pacey: Poţi merge mai departe. Nu voi spune că eşti nepoliticoasă.
Joey: În ciuda primelor impresii, nu am venit să te trag de limbă. Nu ştiu dacă zvonurile sunt adevărate sau exagerate. Sau dacă este una dintre încercările tale ciudate de a părea mai atrăgător pentru fetele mai mari. Vroiam doar să-ţi spun că înţeleg prin ce treci şi...
Pacey (râde): Nu. Mă îndoiesc că ştii.
Jen: Păi ia să vedem. Toată lumea se holbează la tine când mergi pe coridor, am văzut asta. Şuşotesc în spatele tău. Dintr-o dată îţi auzi numele în conversaţia unor necunoscuţi. Şi cât de curând vei deveni paranoic şi de vor vorbi sau nu despre tine, tu tot o să crezi asta. Imaginează-ţi cum ar fi fost dacă făceai ceva îngrozitor.
Pacey: Cum ar fi?
Joey: Cum ar fi să locuieşti cu sora ta însărcinată şi nemăritată şi prietenul ei negru, în timp ce tatăl tău e închis pentru trafic de droguri. Imaginează-ţi asta, Pacey. Chiar avem ceva în comun... Furnizăm subiect de bârfă cetăţenilor înguşti la minte. Şi din păcate tu eşti atracţia principală acum.
Pacey: Grozav. Şi ce fac acum?
Joey: Acelaşi lucru pe care l-am făcut eu... Te rogi în genunchi să apară o altă poveste mai interesantă.

replici din filmul serial Cei mai frumoşi ani
Adăugat de Moţ Mădălina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înţelepciunea reprezintă folosirea corectă a cunoaşterii. A cunoaşte nu înseamnă a fi înţelept. Mulţi oameni au multe cunoştinţe, dar, cu toate acestea, sunt cei mai mari proşti. Nu există un prost mai mare decât un prost care cunoaşte. Dar a şti cum să foloseşti cunoaşterea înseamnă să fii înţelepţi.

citat din Charles Haddon Spurgeon
Adăugat de Elena Gheorghe
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lia: Deci, mama ta e foarte tânără. Mi se părea mie, dar nu credeam că-i chiar atât de tânără.
Lucian: Avea 38 de ani când am plecat noi.
Lia: Ca să vezi... Mama mea e cu un an mai mare decât dânsa, ea avea 39 de ani atunci. Iar eu credeam mereu că ea era prea tânără când s-a căsătorit, dar ea împlinise deja 18 ani atunci. Şi avea 19 când am venit eu pe lume.
Lucian: Şi dânsa era destul de tânără. Gândeşte-te că blonda avea aproape 19 ani când am părăsit Terra. Iar campionul, 18.
Lia: Aşa e, ai dreptate.
Lucian: Şi uită-te la mine! Am aproape 28 de ani acum şi nu numai că nu am un copil sau o soţie, dar nici măcar o iubită sau cel puţin, o prietenă apropiată. Iar ea, mama, când avea 28 de ani, eu aveam deja 11. Eram destul de mărişor şi-i făceam o groază de belele. Mari de tot, nu glumă!
Lia: Deci, nu erai prea cuminţel.
Lucian: Cuminţel, eu?! Glumeşti, nu?! Nu cunoşteam sensul acestui cuvânt. Însă eu nu mi-am dorit niciodată să mă căsătoresc atât de devreme, ca ea. Şi cred că încă nu sunt prea bătrân.
Lia: Păi, sigur nu eşti.
Lucian: Acum nu. Nu încă. Însă când vom ajunge înapoi, pe Terra, da! Voi avea cel puţin 34, dacă vom reuşi să ajungem la timp. Mi se pare destul de mult.
Lia: Nu-i chiar atât de mult; cel puţin, cu siguranţă, nu vei fi deloc bătrân!

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: Poate ar trebui să mă duc după el, să încerc să-i explic...
Maria: Nu! Nu-i nevoie! Lasă-l, Luci!
Lucian: Poftim?! Să-l las? Dar ai văzut cât de răvăşit era...
Maria: Exact! Am văzut. Şi tu eşti la fel ca el! Acum sunteţi amândoi prea tulburaţi pentru a vă şi înţelege unul cu altul. Oricum, el sigur nu te-ar asculta.
Lucian: Păi, nu pot nega că-l înţeleg perfect! La naiba! Cum reuşesc oare mereu să intru în astfel de încurcături?! Sunt atât de tâmpit uneori! Nu-mi vine să cred! La naiba!
Maria: Ah, Luci... Tu n-ai nici o vină, cel puţin nu de data asta. Doar încercai să mă linişteşti, atâta tot. Acum tu eşti cel tulburat, după cum observ eu.
Lucian: Sigur că sunt! Cum altfel ai vrea să fiu?! Calm?! N-aş putea... Vezi, se pare că dacă până acum nu aveai totuşi, nici un fel de probleme cu Nick, acum chiar că ai una, destul de gravă. Şi numai din cauza mea! La naiba! Simt că înnebunesc! Uff... Ce prost sunt! Mare prost...
Maria: Luci, tu eşti oricum altcumva ai vrea tu să fii, numai prost, sigur nu! Deci, nu spune aşa ceva! Niciodată!
Lucian: Off, blondo... Tare mult aş vrea să ai dreptate.

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am evoluat de la resentimentul faţă de soacra mea la o acceptare şi apoi la o apreciere a ei. Ceea ce părea la dânsa neîncredere atunci când m-am căsătorit, am ajuns să preţuiesc acum drept serenitate.

citat din Ayelet Waldman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Blondul Iulian Enka urcă până la etaj şi intră în camera fiului său. Acesta nu se trezise, încă mai dormea; îl privi cu drag. "Ce băiat... Iarăşi doarme cu păpuşica aceea?" observă domnul Enka aceeaşi păpuşă brunetă, cu ochi albaştri, tare simpatică. Privind-o mai bine, parcă i se păru că nu mai era îmbrăcată cu aceleaşi haine. Fiul său o schimbase de hăinuţe?! Ciudată ocupaţie pentru un comandant al unei misiuni spaţiale, dar Iulian Enka n-avea de gând să-i reproşeze nimic; acum nici nu-l va mai lăuda; ceea ce-i spusese zilele trecute i se părea suficient, poate chiar pentru următorii ani, dar nici de criticat n-ar fi avut motive. Ce dacă lui i se părea interesantă joaca, fie chiar şi cu păpuşile? Avea dreptul să facă orice dorea; nu-l reţinea nimeni, nici chiar tatăl lui. Văzând că doarme liniştit, blondul vru să se retragă; n-avea de gând să-l deranjeze cu prezenţa lui. Băiatul merita să se odihnească cât mai bine, în linişte. Dar, deşi tatăl se străduise să nu provoace zgomot, băiatul se trezise.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să uit definitiv

Ce mic e tată dealul copilăriei mele!
Mi se părea un munte când eram în sat
tu mă priveşti de-acolo dintre stele
mustrându-mă duios că am plecat.

Dar m-am întors acum la bătrâneţe
să construiesc o casă spre izvor
să regăsesc trecuta-mi tinereţe
sădind muşcate în pridvor.

Cînd vălureşte grâul ca o mare
o să mă plimb prin el ca altădată
când pomii se vor umple iar de floare
să uit definitiv c-am fost plecată.

poezie de Titina Nica Ţene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!