Moş Nicolae

Îmi amintesc cu nostalgie,
Pe vremi, copii, eram o droaie,
Îl aşteptam cu bucurie,
Să vină Moşul Nicolae,

Puneam la uşă, lustruite,
Tot peticite de cizmari,
Ghetuţe vechi şi obosite,
Pe rând purtate de cei mari;

Nu mai conta, c-am fost cuminţi,
Ori c-am făcut numai belele
Încărunţindu-i pe părinţi...
În zori... găseam ceva în ele,

Covrigi şi nuci, vreo trei praline,
Şi totodat', afar', la uşă,
Sătui fiind... ştia el bine(!)
Ne mai lăsa şi-o nuieluşă...

Numai c-aveam respect şi teamă
De nuieluşa respectivă,
Că, fără a băga de seamă,
Ea ne-a creat o perspectivă...

Ei, bine,-acum, la pensionare,
Ne amintim copilăria
Şi chiar avem momente-n care
Ne-apucă, nene, pandalia,

Văzând ce guvernanţi năuci
Avem acum... şi-avem o droaie!
Ce bâte sunt, şi ce măciuci,
Că... plângem după Nicolae!

poezie satirică de Valeriu Cercel
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moş Nicolae

Îmi amintesc cu nostalgie,
Pe vremi, copii, eram o droaie,
Când aşteptam cu bucurie,
Să vină Moşul Nicolae,

Puneam la uşă, lustruite,
Tot peticite de cizmari,
Ghetuţe vechi şi obosite,
Pe rând purtate de cei mari;

Nu mai conta, c-am fost cuminţi,
Ori c-am făcut numai belele
Încărunţindu-i pe părinţi...
În zori... găseam ceva în ele,

Covrigi şi nuci, vreo trei praline,
Şi totodat', afar', la uşă,
Sătui fiind... ştia el bine(!)
Ne mai lăsa şi-o nuieluşă...

Numai c-aveam respect şi teamă
De nuieluşa respectivă,
Că, fără a băga de seamă,
Ea ne-a creat o perspectivă...

Ei, bine,-acum, la pensionare,
Ne amintim copilăria
Şi chiar avem momente-n care
Ne-apucă, nene, nostalgia,

Văzând ce guvernanţi năuci
Avem acum... şi-avem o droaie!
Ce bâte sunt, şi ce măciuci,
Că... plângem după Nicolae!

poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moş Nicolae

Moşul pune în ghetuţe
O mulţime de cadouri,
Să-i bucure pe copii.

Nu uită pe nimeni,
In fiecare an vine,
Cu dulciuri şi fructe...
O nuieluşă lasă
La cei ce nu sunt cuminţi...
Aşa, în fiecare an
El pune daruri în ghetuţe.

acrostih de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Iată, seara lin soseşte,
Pun ghetuţe lângă uşă
Şi-aştept Bunul Moş să vină...
S-o gândi la nuieluşă?
Vreau să-nghesuie-n ghetuţe,
Pentru voi şi pentru mine,
Bucurii pentru tot anul,
Sănătate, numai bine.
Poate vreţi cadouri multe,
Eu vreau numai bunătate
Şi... moşneagul numai vine...
Vi le dăruiesc, eu, toate!

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce nu a venit Moş Nicolae la mine...

Am fost copil? Eu nu-mi aduc aminte
N-aveam ghetuţe pentru Moşul Nic
Şi eram dintre toţi cea mai cuminte,
Dar, Moşul, mie, nu mi-a dat nimic.

Nici nu l-am aşteptat vreodată-n seară,
Nici dimineaţa nu l-am aşteptat.
Ştiam că pe la noi n-o să apară,
Sătul de-al mamei permanent oftat.

Doar se oprea la uşa încuiată,
Dar nicio bucurie n-auzea.
Doar lacrima măicuţei blestemată
Pe pragul ros de carii tremura.

''Aici nu sunt copii, plec mai departe,
Că de-ar fi fost, aş fi ştiut precis''.
Aşa gândea Moş Nicolae-n noapte
Eu l-am văzut pe Moşul, doar în vis.

Venea cu haine şi cu ciocolată
(Din vis nu aş fi vrut să mă trezesc)
Fiind copil, eu, gustul, niciodată
Nu l-am simţit şi poate că greşesc,

Acum, când mai ascund câte-o bomboană
Şi ca o hoaţă mă desfăt cu ea.
Dar am rămas de-atunci cu-această toană,
Doar mamei, de-aş avea-o,-acum, i-aş da.

Nici azi n-aştept, să-mi vină pe la poartă-
E linişte în casă ca şi-atunci.
Copilul trist din mine mai aşteaptă...
-Moş Nicolae-n mine să arunci

Cu anii ce s-au dus pe negândite,
Aşa, ca o părere au plecat.
La uşă sunt ghetuţe lustruite,
Pe care necopilul le-a lăsat...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi dacă n-am ghetuţe

Moş Nicolae, de la copii, am aflat
Că vei veni, aşa.... pe înserat
Şi vei lăsa în ghetuţe la toţi ce îşi doresc
De-atunci la asta mă tot gândesc....

Că eu n-am ghetuţe, doar bine ştii
Cum au pesemne, mulţi alţi copii
Eu am nişte încălţări...... uzate
Sunt din cârpă, mult purtate

Nici nu am părinţi, şi asta ştii
Aşa cum au ceilalţi copii,
Şi-atunci ghetuţe, cin-să-mi ia
Sărmana bunicuţa mea?

Tata în pădure într-o iarnă a murit
S-a dus s-aducă lemne şi viu n-a mai venit
Iar mama, săraca, a înnebunit pe loc
O viaţă fără tata, n-a conceput deloc.

Ne poartă acum de grijă draga mea bunică
E greu de când bolnavă-i scumpa mea mămică
Noroc c-avem două văcuţe.......
Dar n-are bunicuţa bani pentru ghetuţe.

Şi văd cum alţi copii, ghetuţe cremuiesc
Pentru Moş Nicolae, atent le pregătesc
Scuză-mi îndrăzneala, te întreb..... umil
La mine ai să vii? Şi eu doar îs un copil.....

Dar ştiu că tu Moş Nicolae, aduci şi vindecări
Voi renunţa la daruri, fără a avea frustrări
De-ai să-i aduci la scumpa mea mămică
Un pic de sănătate, s-ajute pe bunică......

poezie de Ionel Popa (6 decembrie 2013)
Adăugat de Ionel Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cei ce vom fi

Trei felii şi trei copii,
Cât de dulci sunt împreună!
Dulce-i pepenele... ştii,
Dar mai dulce-n a lor mână.

Îi priveşti şi simţi iubire,
Dar şi-o linişte mai simţi.
Chipul lor... o amintire,
De când toţi eram cuminţi.

Nu chiar toţi, eu n-am fost unul,
Alergam o zi lumină,
Fugăream vis ca nebunul,
Fără frică, fără vină.

Stau, mă uit la ei acuma,
Fost-am toţi exact la fel,
Fraţi cu soarele şi luna,
Suflete-n decor pastel.

Ne fugea iarba-n picioare
Şi ne colora-n genunchi,
Eram zâmbet şi candoare,
Dar şi strigăt din rărunchi.

Trei copii... le va fi bine.
Să veghem asupra lor,
Fără ei, nu va fi mâine,
Cer albastru fără nor.

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O uşă închisă

În faţa unei uşi închise,
nu mai e nimic de ales.
Ori avem chei,
ori trebuie să batem la uşă
dacă nu cei care vin
se roagă
să se deschidă uşa,
sau dacă nu,
mai bine pleacă...
înainte de a deveni
preşul acelei uşi.
O uşă închisă,
o iubire terminată,
ger în inimă,
liniştea ruptă de lacrimi,
nu mai trăiesc...
o să mă întorc pe treptele mele,
oropsită, învinsă, ofilită
şi mă rog: unde-am greşit?......
Dar simt o prezenţă aproape de mine,
mă mângâie,
îmi dă mâna,
nu mai sunt singură,
nu sunt singură.

poezie de Eugenia Calancea (19 aprilie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Teamă mi-a fost de nuieluşă
Şi recunosc, n-am fost cuminte,
Dacă-l vedeam ieşind pe uşă
Îi mulţumeam, n-aveam cuvinte.

catren de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec despre frică

despre păcatele îngerilor nu a vorbit nimeni până acum
dar cred că şi îngerii mai păcătuiesc, altfel de ce le-ar mai fi frică uneori
scuturându-şi aripile de zăpadă?

copil fiind îmi era frică de întuneric, de greutatea lui
mă gândeam că dacă se rupe aţa care-l ţine în tăria nopţii
o să cadă şi-o să mă strivească

dar întunericul s-a strecurat în suflet şi nu l-am mai simţit apăsător
mai apăsător mi se părea un sărut strivit
şi de teamă, mai mult îl furam decât să-l dospesc

şi din sărut în sărut am suit dealul Golgotei
şi viaţa se strâmba la mine arătându-şi feţele ascunse
dar cine să se mai sperie de viaţă când moartea cerşeşte din uşă în uşă?

acum mi-e frică să-mi mai fie frică
de câte ori apare frica mi se întâmplă câte ceva. aşa că
mai bine n-o bag în seamă. mai bine trăiesc. moartea oricum o să mă găsească.

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copii

Ionel, Gigi, tot cuminţi,
Sunt copii bine dotaţi.
Îi urmează pe părinţi
Şi fumează tot "Carpaţi".

epigramă de Nicolae David din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vechiul ţol

Era un ţol, călcam pe el cu milă,
Afară pus, la uşă, la intrare,
Pe lutul prispei zilnic copt de-un soare,
Ce-n zori grăbit, urcând plin de sudoare,

Se cobora cu roua pe şindrilă;
Bunica, din hăinuţe vechi şi roase
Ce le-am purtat pe rând crescând mereu,
Prin iţe le-a ţesut un curcubeu,

De care ştie numai Dumnezeu
Pe câţi i-au încălzit în ierni geroase...
Păşesc pe el cu-atâta-nfrigurare,
Şuviţe de culori pale şi vii,

Dureri stau împletite-n bucurii
A' celora ce-am fost cândva copii...
Păşind pe el îl simt pe fiecare;
Am fost plecat demult din casa-aceea

Lăsând închisă-a mea copilărie,
Pe prispa coşcovită şi pustie
Doar ţolul e, la uşă, mărturie,
Sub care stă şi azi ascunsă cheia...

poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-a bătut moşul la uşă

Mi-a bătut moşul la uşă
În mână c-o nuieluşă
Şi mi-a spus că-i supărat
Pentru al lumii păcat...
Privind cu înfrigurare,
Pe Pământ e jale mare...
L-am primit cum se cuvine,
Cu o sfântă plecăciune;
Iartă-mă, Sfinte Părinte,
N-am fost atât de cuminte...
Ca un creştin smerit pe loc am mărturisit,
Ştiu şi eu că am greşit,
Sunt ca orice muritor, fiind supus păcatelor,
Mai pierd vremea fără rost,
Vineri nu mănânc de post,
Vorbesc vorbe cu mânie,
Nu prea merg la Liturghie,
Mai bârfim, mai clevetim,
Semenii nu prea-i iubim,
Trăim viaţa în mândrie,
Gândind doar la avuţie...
Nu gândim că toate-s spini şi rămân deşertăciuni,
Viaţa o luăm în glumă, uităm ceasul de pe urmă,
Nu ştim de mai apucăm cu Domnul să ne-mpăcăm,
Case avem cât un palat, sufletul ne e sărac...
Şi la ziua judecăţii, greu găsim uşa dreptăţii.

poezie de Livia Mătuşa din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-a bătut moşul la uşă

Mi-a bătut moşul la uşă
În mână c-o nuieluşă
Şi mi-a spus că-i supărat
Pentru al lumii păcat...
Privind cu înfrigurare,
Pe Pământ e jale mare...
L-am primit cum se cuvine,
Cu o sfântă plecăciune;
Iartă-mă, Sfinte Părinte,
N-am fost atât de cuminte...
Ca un creştin smerit pe loc am mărturisit,
Ştiu şi eu că am greşit,
Sunt ca orice muritor, fiind supus păcatelor,
Mai pierd vremea fără rost,
Vineri nu mănânc de post,
Vorbesc vorbe cu mânie,
Nu prea merg la Liturghie,
Mai bârfim, mai clevetim,
Semenii nu prea-i iubim,
Trăim viaţa în mândrie,
Gândind doar la avuţie...
Nu gândim că toate-s spini şi rămân deşertăciuni,
Viaţa o luăm în glumă, uităm ceasul de pe urmă,
Nu ştim de mai apucăm cu Domnul să ne-mpăcăm,
Case avem cât un palat, sufletul ne e sărac...
Şi la ziua judecăţii, greu găsim uşa dreptăţii.

poezie de Livia Mătuşa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prima zi de şcoală

După luni de plictiseală, zile, nopţi caniculare,
Printre halbe, mahmureală, pe la munte, pe la mare,
Văd aiurea într-un ziar, vestea aia mai nasoală
Desenată de tipar:"MÎINE-I PRIMA ZI DE ŞCOALĂ!"

Pe-o terasă, sub umbrele, cu fetiţe decoltate,
Arătând precum şi ele,-n anu' trei de facultate,
Ca-m gândit de două ori, ambele la tata doar,
Prezentându-mă în zori, să nu-l văd pe dracu' iar,

Fi'nd în şcoală cunoscut şi cu ani buni de vechime
Într-a patra, c-au sărit, toţi din clasa mea pe mine,
Însă cu mai mult respect, parcă şi un pic de teamă,
Lucru ce-l găsesc corect, nefiind de-aceeaşi seamă ;

Ce mai vâlvă! Ce pupici! Eu, mai mare printre ei,
Se mirau şi-a' lor mămici ca de zmeul între zmei,
Nu mai zic de-nvăţătoare ce m-au străns cu drag la piept
Şi de doamna directoare, c-am putut să mă deştept,

Iar în clasă, prima oră, fără să mă sinchisesc,
Cu-o excepţie minoră, fui lăsat să şi vorbesc,
Chiar mai mult, mă ascultau, şi nu spun istorioare,
Pedepsit n-am fost să stau, un minut, doar, în picioare,

Şi apoi, ca niciodat', nimeni nu m-a luat de prost,
Dup-atâta repetat ştiind toate pe de rost,
Mai cu seamă că, a patra, aşa mult ce mi-a plăcut,
De cinci ani, tare ca piatra, altceva nu am făcut,

Că şi tata-i mândru tare, intelectual agrar,
Numai mama vise are, la liceu să fiu măcar
Pe un post de profesor, cu probleme mai uşoare,
Nu cum am, ca-nvăţător, pe la clasele primare.

poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dormi copile drag, peste-al nopţii prag
Dormi uşor, uşor, până mâine-n zori
Să nu ştii ce-i teama, te veghează mama
Când te vei trezi, tot aici voi fi şi te voi iubi!

Moşul de-o să vină, voi lăsa lumină
Să pună-n ghetuţe, cadouri drăguţe
Dulciuri, nuci şi mere, ca să prinzi putere
Şi-aş vrea să-ţi mai pună, şi-o rază de lună
Să fii luminos şi mereu voios.

Elena Bulancea în Personală (5 decembrie 2021)
Adăugat de Elena Bulancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acum şi ele femei au ajuns

Acum şi ele femei au ajuns.
Copii şi visuri multe au pierdut,
şi copii au născut,
şi copii au născut,
şi ele ştiu: pe-acest prag tăcut,
încărunţi-vom toate-n chin şi-n plâns.

Tot ce-i al lor încape în casă.
Numai când Ave Maria mai bate,
are-n inima lor o-nsemnătate,
şi-ncep obosite, la poartă să iasă.

Şi când drumurile cresc şi tot cresc,
şi suflă vântul Campagnei pustii,
de zâmbetul cel vechi îşi amintesc,
ca de străvechi melodii...

poezie clasică de Rainer Maria Rilke, traducere de Maria Banuş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jackie: Hei, poate ar fi mai bine dacă ar spune fiecare câte ceva despre sine. Încep eu... îmi plac fardurile şi dietele. Şi lui Steven îi plac chestiile negre şi aruncatul obiectelor în geamuri.
Broke: Bine, eu am fost şefă de promoţie, particip la maratoane şi meditez copii la latină.
Kelso: Păi, eu am aruncat cu ouă în şeful promoţiei din clasa mea, într-un alergător de maraton - o, şi în nişte copii de la ora de latină.
Hyde: E chiar amuzant.
Brooke: Şi cum v-aţi cunoscut?
Jackie: Michael şi cu mine am fost împreună vreo trei ani.
Hyde: Apoi i-am furat-o eu.
Brooke: Stai puţin - ce ai spus?
Kelso: Nu, nu, nu ai fi putut să o furi dacă eu nu aş fi înşelat-o primul.
Brooke: Ia stai puţin.
Kelso: E... sună mult mai rău decât a fost în realitate. Am înşelat-o numai cu sora lui Eric, iar cu celelalte fete am fost atunci când eram certaţi pentru că o enervasem cu ceva. Dar niciuna din ele nu erau surori, în afară de cele două care erau surori.
Hyde: A adus vorba de cele două surori. Grozav.
Brooke: Cred că am făcut o greşeală. Mai bine plec.
Kelso: Nu, Brooke, aşteaptă... am fost cu multe tipe, cu multe... multe... multe de tot.
Jackie: Asta nu te ajută deloc.
Kelso: Uite ce e, lasă-mă să o iau de la început... poate că nu suntem cuplul perfect, dar eu te plac cu adevărat. Cred că ne-a fost sortit să avem acest copil împreună.
Brooke: Michael, unor oameni le este sortit să se cunoască într-un tren sau la Paris, nu într-o toaletă la un concert Molly Hatchet. (Brooke se ridică şi pleacă.)
Kelso: Soartă. Amice, nu folosi niciodată într-o ceartă un cuvânt pe care nu eşti sigur că îl înţelegi.

replici din filmul serial Anii '70
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

De Moş Nicolae

- În noaptea asta ghetele cu toc
Sub geamul dinspre curte să le laşi
Şi când se-aud în gerul aspru paşi
Să te întinzi cuminte lângă foc,

Pe blana albă, fără pijama,
Cu fructul sânului deschis spre cer
Şi când încep copiii leru-i ler
Moş Nicolae la fereastra ta

Se va opri să te admire nud
Şi-n gheata lustruită ca un far
Îţi va lăsa iubirea lui în dar...
Aşteaptă-mă că am pornit spre sud!

- Tiptil păşeşte moşul prin odăi
Să-mi lase în ghetuţe o nuia
Nu ştiu de-am fost cuminte... Vina mea
E c-am legat la sănii zurgălăi

De câte ori de tine mi-a fost dor,
De câte ori pe pragul nins de timp
Am râs sfidând gerosul anotimp
Şi am plecat spre nord. Un căprior

Am înhămat la gânduri, dar te rog,
În noaptea asta sfântă hai aici
Să-i fim iubirii îngeri şi complici
Când moşul va veni pe-un inorog.

poezie de Ioan Grigoraş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să ştiţi că nu avem intenţia să soluţionăm problema materiilor prime numai cu Uniunea Societică. Noi lucrăm mult cu ţările în curs de dezvoltare şi vrem să accentuăm această tendinţă. Avem acum posibilitatea să le acordăm chiar şi ceva credite. De altfel, acum avem de încasat 2,7 miliarde dolari de la aceste ţări.
Vrem să participăm mai activ la dezvoltarea acestor ţări şi în cadrul acesta ne asigurăm şi unele materii prime.

Nicolae Ceauşescu în Dialogul ruso-român; Ceauşescu - Gorbaciov (4 decembrie 1989)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adevărul e că materia, fiind calitatea vădită, se impune cu mai multă evidenţă percepţiunii, fiind luată ca substanţă, ca nucleul (sâmburele) lumii. De fapt, avem numai împreunarea elementelor care alcătuiesc un tot – lumea. Când zicem substanţă, înţelegem elementele lumii sau ceva analog, mai conform cu realitatea; substanţa reprezintă legătura de unire a elementelor care construiesc lumea. În acest fel, cuvântul substanţă exprimă indirect ideea unui tot invizibil – lumea întreagă. E de observat că astfel înţeleasă substanţa, o putem analiza ca ceva ce poate fi cunoscut. Căci, din clipa ce avem o îndrumare în cunoaşterea raportului elementelor care alcătuiesc lumea, totul e aflat. (...)
Revenind la materie, amintesc cele trei chestiuni care adesea se pun: materia este nesfârşit de mare, sau este mărginită? Se divizează la infinit, ori până la o limită oarecare? Este de un fel, sau de mai multe feluri? Toate aceste întrebări se pun şi elementelor constitutive ale lumii, care trebuie să fie rezolvate în acest sens.

Vasile Conta în Întâiele principii care alcătuiesc lumea
Adăugat de Avramescu Norvegia-Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!