Serenada celui care pleacă
La serbarea mării e gratis,
orice spectator e binevenit,
scaunele sunt goale
soarele dă spre asfințit.
***
S-aude în depărtare
țipătul unui vapor,
iubita-i totuna cu Marea,
stelele pier de dor.
***
Valurile-ngână ușor
serenada celui ce pleacă.
s-apleacă-o pasăre-n zbor
timpul prea iute aleargă.
***
Pescărușii s-adună în dans,
ninge cu pene de vise
valurile s-au albit,
ninge cu aduceri-aminte.
***
Serbarea a-nceput de mult,
stelele privesc mirate,
spectatorii au adormit
legănați de ape.
***
O rază de-a lunii coboară
lângă scena făcută din scoici,
îmi numără anii
trăiți cu rost și fără rost.
***
Luna pălește mai tare,
n-am înțeles de ce,
poate-am greșit la adunare
falsificând ce e frumos.
***
Și marea își cântă tristețea,
vaporul in port a rămas,
spectacolul mării e viața,
pescărușii ani ce-au rămas.
poezie de Lucreția Ionescu Buiciuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre zbor
- poezii despre viață
- poezii despre marină
- poezii despre visare
- poezii despre tristețe
- poezii despre stele
- poezii despre somn
- poezii despre ninsoare
Citate similare
Marinarul cu sare-n priviri
Mugurii albaștri au căpătat culoarea nopții,
ciorchini de stele s-au lăsat ca o simfonie
între fericire și nefericire, între azi și mâine.
Vaporul abia se zărește,
frunze de octombrie oftează in larg,
cine va trage cortina speranței?,
apa-i sărată, pesăcurșii se zbat aproape de mal.
***
Și sarea s-adună pe rana iubirii,
mă doare trupul de-atâtea amintiri,
o scoică mi se așează-n palmă,
sărată și ea de-atâtea amăgiri.
***
Nu mai e loc lângă Mare,
apa fierbinte-a spălat ce-i lumesc,
a rămas doar o dâră albastră
ca un vis printre albii nămeți.
***
Cerul de prea mult soare
lăcrimează cu stele și dor,
Marea spre nord se retrage,
vaporul mai face-un ocol.
Marinarul intoarce privirea
spre țărmul sărat și pustiu,
ciorchini de vise aleargă
spre marinarul cu sare-n priviri.
poezie de Lucreția Ionescu Buiciuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre albastru, poezii despre zăpadă, poezii despre viitor, poezii despre prezent, poezii despre noapte, poezii despre nefericire sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
În valurile mării
În valurile mării
Soarele înoată,
Cu fiecare rază
Înaintând în soartă.
Tu te învoiești
Cu sufletul la gură
Clepsidrei de nisip,
Ce umbrele ne fură,
Să zâmbești la lună
Când te alint sub stele.
Ne topim de-a valma
În scoici fără de vele.
Marea ne mângâie,
Ecoul ne-nconjoară,
Umbra prinde aripi
Și printre valuri zboară.
Cerul se supune,
Îngerii s-arată
Când valurile urlă
În sânii tăi de fată!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre înot, poezii despre îngeri, poezii despre zâmbet, poezii despre sâni, poezii despre suflet sau poezii despre nisip
Puterea mării
Vezi cum marea se sparge-n bucățele lovind
insulelele,
dar în necuprinsul ei rămâne intactă?
Am prins eu vreodată din mare
cu brațele mele mareea
care se strecoară prin golfurile de la încheieturile mâinilor
și curge
pe întinsul palmelor mele ca valurile printre stâncile
realității?
Oare tamburii mării
coboară pe coapsele mele
către insulițele subacvatice ale genunchilor
cu toată puterea lor,
puterea mării,
pentru a se sparge apoi, ajunse la fund,
în recurente talazuri la picioarele mele?
Și oare este oceanul trupului meu ocean
a cărui forță aleargă spre țărmuri de-a lungul brațelor mele
pentru a se sparge în palme înspumate puterea care coboară
și se îndreptă spre valurile albe ale celor două tălpi de sare?
Eu sunt marea, eu sunt marea!
poezie clasică de D.H. Lawrence, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ocean, poezii despre stânci, poezii despre realitate, poezii despre picioare, poezii despre mâini, poezii despre forță sau poezii despre alb
Marea
MAREA! Marea! Largul apelor sărate!
Albastru peste albastru, tinerețe, libertate!
Fără-nsemne, fără hotare; ea, contur cu contur,
Îmbrățișează pământul de jur împrejur;
Alintă norii și tachinează cerul, fratele ei geamăn;
Sau doarme ca un copilaș în leagăn.
Pe mare! Pe mare! Marea e regatul meu!
Sunt acolo unde mi-am dorit să fiu mereu;
Albastru jos și-albastru sus,
Și tăcerea, de toate mai presus;
Vine furtuna și trezește-adâncurile mării?
Nu-i nimic, eu voi dormi sub sprânceana zării.
Îmi place, o, cât de mult îmi place să călăresc
Valurile mareei nărăvașe când se răzvrătesc
Înălțându-se spre cer, sperând s-atingă luna
Sau fluieră de nebune, acompaniind furtuna,
Făcând ceea ce se întâmplă sub ape manifest
Împinse de bidivii vânturilor de sud-vest.
Nu mi-a plăcut niciodată țărmul tern și mut;
În schimb, marea am iubit-o foarte mult
M-am întors la ea întotdeauna, în bătaia velelor,
Ca păsărelele care se întorc la cuibul lor;
A fost și este mama mea
Căci m-am născut pe mare, sub o norocoasă stea!
Zorii erau roșii și albe valurile,-n spume,
În zarva orei care m-a adus pe lume;
Balena șuiera, pescărușii se roteau în zbor,
Delfinii-și dezveleau aurul dorsalelor;
Și toți martorii marini de la locul întâmplării
Au înălțat urări de bun venit pentru copilul mării!
Și-am trăit apoi liniștit sau lovit de biciuștile sării
Cincizeci de ani, o viață de om al mării,
Cu chef de hârjoană și cu bani de cheltuit în buzunare,
Și niciodată n-am tânjit, nici suspinat după o schimbare;
Iar când va veni moartea să-mi ureze noapte bună,
Să poftească-n largul mării, pe vreme de furtună!
poezie de Bryan Waller Procter, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre urări, poezii despre schimbare, poezii despre copilărie, poezii despre apă sau poezii despre vânt
Marea
Eu cred că marea, care stăpânește zarea,
S-a îndrăgostit de soare, să fie nemuritoare.
De aceea când voi fi mare, am să merg la mare,
Să privesc în zare, să văd cum răsare,
Pe cerul fără nori, soarele în zori.
Să văd pescărușii, în zbor cum se adună,
Când soarele, la mare, e gata să apună.
Să văd cum răsare luna peste mare.
Cum se oglindește,(când lumea odihnește,)
În apa întunecată, în noaptea fermecată.
Vreau să văd cum marea, marea cea albastră,
Își schimbă culoarea, sub privirea noastră.
Când adie boarea, vreau să simt răcoarea
Și s-ascult cum marea își plânge culoarea.
Așa aș vrea ca să petrec
La marea cea mare.
O zi cu mult soare,
O noapte cu răcoare,
Și-apoi, să nu mai plec.
poezie de Dumitru Delcă (13 august 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre Soare, poezii despre întuneric, poezii despre plâns, poezii despre odihnă sau poezii despre nori
Suntem doi copii ai mării
Suntem doi copii ai mării
tu sirenă și eu val,
Ne-întâlnim în faptul serii
lângă farul de pe mal.
Luna se-oglindește-n apă,
pescăruși-au adormit,
Întunericul îmbracă
cuprinsul nemărginit.
Liniștea nopții coboară,
ascultăm cum cântă marea,
Iubirea ne împresoară
până se aprinde zarea.
poezie de Dumitru Delcă (ianuarie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre seară, poezii despre muzică sau poezii despre iubire
Ninge cu dor
Ninge peste lacul nostru înghețat de dor,
ninge peste salcia ce plânge de al tău fior,
ninge peste-ale noastre locuri
calde și dulci amintiri,
iar fulgii coboară în valuri ușor,
și iară ne ia al nostru fior,
de-ar ninge cu dor și cu lacrimi
și liniștea să stea în-mprejurimi,
așa aș umple un gol din suflet,
și vreau ca neaua să cadă-n buchet
iar tu mă iartă căci mult ți-am greșit
și de durere mă simt răvășit.
poezie de Eugenia Calancea (23 decembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iertare, poezii despre greșeli, poezii despre gheață, poezii despre durere, poezii despre dor sau poezii despre amintiri
Naufragiu
Ne ridicăm pe vârfuri
și rostogolim privirea dincolo de valurile
multicolore de hârtii.
"Sunt caracatițe isterice și rechini fără sentimente"
mi-ai spus într-un moment de luciditate barbară,
și te-am crezut.
Rău a fost că ai avut dreptate!
Din palmele noastre întinse au căzut mii de scoici
ca leproșilor carnea,
și din scoici s-a prelins marea
la picioarele slinoase ce creșteau din cuvântările lor.
Ne-au secătuit de răbdare și vestele de salvare
s-au spart în colții atent îmbrăcați în catifea.
Ca trandafirii își ascund spinii în parfum.
Dormim pe ei în fiecare noapte și ne mințim
cu acele îmbrobodite în miere.
Ne-am ancorat visele aiurea,
când porturile lor au trădat întotdeauna o noapte
cu faruri mult prea slabe.
Ia-mi sufletul
și vinde-l la anticariat!
Iubito,
în marea asta
peștii se-mput din capul pieptului.
Doar afară pescărușii zâmbesc mai sincer...
poezie de Ionuț Popa (2010)
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trădare, poezii despre trandafiri, poezii despre sinceritate, poezii despre salvare sau poezii despre porturi
Priveam
Priveam infinitul de la umbra sânului tău,
pescărușii zburau prin mănunchi de fuior,
pe umărul stâng îți plana un cocor,
pe dreptul Soarele își trăgea răsuflarea.
Priveam liniștea serii în zâmbetul tău,
copilul de aur scăpăta încet spre nadir,
în jocul celest scufunda un vapor
în marea de-aramă.
Priveam cum levitezi în universul senzual,
zeița cuvântului banal ce devenise epopee,
mă desprindeam de trup în spațiu-atemporal,
în picătura de magie.
Priveam Luna scursă din lacrima ta,
de-un fir de păr atârna o petală de nor,
cădeam cu brațele deschise în cerul tablou
contemplându-mi himera.
Priveam răsăritul mângâindu-ți urmele pașilor goi,
vântul șoptea nisipului uitarea,
un val rătăcit mă săgeta cu săruturi de dor,
scrijelindu-mi durerea.
Priveam și am rămas un veșnic privitor,
am fost actor și am rămas un simplu autor,
am fost al tău și am rămas al tuturora, un solist,
poetul autist.
poezie de Ionuț Caragea din Antologie de poeme 2006-2012 (2013)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre uitare, poezii despre sărut, poezii despre senzualitate sau poezii despre păr
Pescărușul
pluteam alegoric în larg, biet catarg ireal
valuri furioase se izbeau de gânduri zălude
se spărgeau dramatic la mal
pe cer țipau pescărușii
lacrima cade și plânge pe țărmul uitat
de lume, de viață, de toate
din zborul înalt a rămas doar o pană
albă pană, rătăcită în larg
plutește suav peste ape
în țipătul dureros al timpului
uitat pe aici, pe undeva, cândva
mă strigă, mă cheamă iar marea
mă scurg în valuri înspumate, în tainic miraj
din zbor a mai rămas un biet ideal
plâng pe țărmuri mângâiate de mare
trist pescăruș ireal
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre idealuri sau poezii despre gânduri
Scrisoarea
în timpul din urmă
cel din urmă rămas
plec fără urmă
tăcut și la pas
pasul e greu și trupul rebel
sângerează gândul în amurg
dansează prin păduri albe iele
goale, pure și ele
privesc dansul lor aprig
dans nebun, dansul de foc
în viața asta fără de noroc
prin craniu șuieră vântul
ielele fug, prin păduri de fagi se ascund
obosit, poposesc în tragic cătun
la margine de veac
sfâșiate, vise atârnă de poarta tăcerii
pescărușii țipă pe mare,
a dulce, suavă chemare
acolo, în larg, dincolo de zare
în zori voi pleca pe valul tăcut
ce trupul îmi poartă
ce viață, ce soartă
să bat din poartă în poartă
să pier în a mea vatră
revin în fiecare an pe țărm
purtat de un dor, pe câte un val
să dărui speranță, iubire în toate
aduc din mare, o chemare
o scrisoare,
pentru femeia ce așteaptă la mal
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dans, poezii despre tăcere, poezii despre scrisori, poezii despre Iele, poezii despre tragedie sau Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
După furtună
Există-atâtea insule!
Multe precum stelele de pe crengile copacului ceresc la miezul nopții,
de unde meteoriții sunt scuturați și cad
asemenea fructelor în jurul goeletei numită Zborul Sorții.
Dar toate lucrurile trebuie să cadă așa a fost întotdeauna
de o parte Venus, de cealaltă Marte;
cad și sunt unice așa cum Pământul este unic,
o insulă-n marele-arhipelag al aștrilor.
Primul meu prieten a fost marea. Acum, este ultimul. Și cel mai drag.
Acum mă opresc din vorbit.
Muncesc, apoi citesc, relaxându-mă sub felinarul prins de catarg.
Încerc să uit ce-a fost fericirea,
iar când acest subterfugiu devine inutil, urmăresc stelele.
Uneori sunt doar eu și spuma mării tăiată de foarfecele vântului
înălbind puntea, și luna deschizând
ușa unui nor, și lumina stelelor deasupra mea.
Mai este și un drum în siajul lunii care mă duce acasă.
Din adâncul mării îmi cântă o creolă cu ochi de peruzea.
poezie de Derek Walcott, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre vorbire, poezii despre superlative sau poezii despre prietenie
Hoinară sunt
(îmi place libertatea gândurilor mele, ele nu se opresc niciodată)
Îmi ceri fidelitate pan' la moarte
Parcă aș fi o coardă ruptă
Sau muzica poate ce-ți place
Hoinară, să colind, nu-mi pasă.
Mă iei de braț și nu-mi dai pace
Și mii de simfonii îmi cântă
Sunt valurile mării înspumate,
Când îți ceream si libertate
A mai trecut apoi și ceva timp,
Ai devenit mai îndrăzneț si trist
Curgeau din tine vorbele șuvoaie
Și mă răneau ca stâncile ce taie.
Atunci am înțeles că are rost
Să plec să nu rămân pe loc
Să zbor ca pasărea în zbor
Spre alte lumi ce-mi dau fiori.
poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre libertate, poezii despre trecut, poezii despre păsări sau poezii despre pace
Plouă și ninge...
Plouă și ninge,
Timpul întotdeauna învinge,
Rămân în viață
Doar spiritele care se înalță.
Plouă și ninge,
Iubirea se naște, înflorește,
Apoi se prelinge în nemurire,
Dacă învinge.
Plouă și ninge,
Jocul vieții e ca o minge
Rostogolită sau înălțată,
Păcatele ei plătesc scump, apoi se iartă.
Plouă și ninge,
Viața tuturor se prelinge,
Amintirile tezaur sufletesc se împletesc,
Batrânețile înțelepțesc.
Plouă și ninge,
Timpul hulpav orice învinge,
Iar nemurirea, dulce ca mierea,
Sfântă alegere, stelele atinge.
poezie de Valeria Mahok (8 ianuarie 2021)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înțelepciune, poezii despre victorie, poezii despre tezaur, poezii despre sfinți sau poezii despre sfințenie
În noaptea asta pescărușii dorm
I
În ceața estului cerul parcă-i de mătase;
Sfioasă, lumina se ivește de dincolo de mare;
Bolta-nmănunchează fire de argint lucioase,
Tribut plătit de soarele care răsare.
Iată! Stolul, un fulger pe cer cu aripi ușoare,
Se înalță din locul unde valurile lungi se sparg
În dimineața asta, proaspătă ca o mirare
Pentru că pescărușii s-au trezit și ies în larg.
II
E-o pace somnoroasă pe maluri și pe unde-acum
Când mareea-și schimbă cursul pe tăcute;
Nu se aude zgomot de pistoane și nu se vede fum,
Barca se leagănă domesticită, valurile-s mute!
Dincolo de deșertul turcoaz al mării, undeva departe,
Acolo unde vânturile mari își au spațiul lor de joacă,
În miezul zilei păsările se bucură de libertate
Pentru că pescărușii-s prinți pe-a oceanului toloacă.
III
La asfințit, deasupra orizontului se lasă
Amurgul peste ape-n pulberi aurii și violete.
Hoinarii mării se întorc, stol după stol, acasă
Dosind în aripile neobosite niște regrete.
Se-ntorc în zbor planat unul după altul
Sufletele desfătate pe-ntinsul oceanului enorm,
Aterizând pe stâncile care mărginesc uscatul
Pentru că în noaptea asta pescărușii dorm.
poezie de Lucy Maud Montgomery, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre aripi
Regrete albe
Păcat că toamna-i petrecută
și vara a rămas pierdută
păcat că ninge iarna mată
pe câmpuri fără de verdeață
Păcat că ninge prin pădure
și fulgii cad și-s albi pe mure
și murele sunt prea uscate
și vântul rece mă răzbate
Ninge de ieri și flori de gheață
au răsărit de dimineață
păcat că iarna-i viscoloasă
și tu nu vii prin alba-i ceață
Sunt frunze albe pe cărare
și înghețate lăcrămioare
și tu nu ești mângâitoare
și tu nu ești s-apară soare
Păcat că timpul nu așteaptă
să mă mai chemi ca altădată
păcat ca ora e târzie
și tu nu ești ca să îmi fie...
Ninge mai des de data asta
și iarna smăltuiește viața
și albul ei s-a pus pe mine
și încă îmi e dor de tine
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păduri sau poezii despre ore
Vaporul
anii au trecut în grabă, grămadă
au mai rămas câțiva
în palmă se scutură amintiri
de azi, de ieri, de nicăieri
i-am spus vieții, du-mă
și m-a dus
pe mări rătăcite în oceane
unde se sparg de câte un țărm
doruri, vise, precise, imprecise
sunt un cuvânt lovit de aspre stânci
pe țărmul abrupt al unui gând
un biet vapor cu pânzele rupte
în derivă, pe marea neagră
de gânduri, păcate, de toate
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oameni de zăpadă
Ninge sfînt și păgîn
Numai ochii ne rămîn
Despărțirea s-o mai vadă
Că, în rest, noi ne-am stins
Și-am ajuns de-atîta nins
Niște oameni de zăpadă.
Ninge fără milă, ninge și ne doare,
ninge cu fărîme albe de pian,
ninge cu tristețe și cu felinare
ninge ca la moartea încă unui an.
Cîți au fost de gardă voie cer să doarmă
cîți au fost cu somnul rătăcesc pe străzi,
ne aflăm în lume ca în țevi de armă
cînd sugrumă lupii fragedele prăzi.
Ninge fără milă, cu vinovăție,
ca o inculpare, ca un martor mut,
ninge cu o nuntă, ninge și sfîșie,
se fărîmițează ultimul salut
vai de noi, femeie, ninge-a despărțire,
vom pleca departe, unde-avem de mers,
ninge să despartă gheață și iubire,
oarbe felinare cad din univers.
Ninge ca pe piatră peste carnea noastră,
ninge ca pe munte, ninge ca pe mort,
ninge incurabil, molimă albastră,
ninge pe vaporul scufundat în port.
Ninge peste buze, ninge peste pleoape,
ninge peste îngeri, ninge peste văi,
ninge peste clopot, ninge peste ape,
ninge incredibil peste ochii tăi.
Ninge în neștire, otova, aiurea,
ninge ca-n porecle, ninge ca-n blestem
ninge ca un trăsnet, ninge ca pădurea,
ninge să se stingă vocea cînd te chem.
Ninge ca-n Esenin și-n poema rusă,
ninge fantomatic și bacovian,
ninge că sînt rece, ninge că ești dusă,
ninge ca la moartea ultimului an.
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moarte, poezii despre văi, poezii despre voce sau poezii despre vinovăție
Timpul aleargă desculț
Vezi tu noaptea asta?
E a ta, când ninge fară fulgi
Ochii mei tot aleargă
Luna coboară ca o urmă de lup
Nu intra în stropii de ploaie
Timpul aleargă desculț
Anii ca zăpezile se vor întoarce tot mai albi
Și atunci și acum iubirea.
poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ploaie, poezii despre ochi sau poezii despre lupi
Printre pulberi de gânduri
trăiesc în spectacolul nefiresc al întunericului
pe ăst pământ pârjolit
unde piere iubirea și viața se stinge
în lacrimi și sânge
uneori ascult glasul anotimpurilor
în oglinda fisurată de valuri a mării
îmi caut sufletul pierdut
regăsesc doar răspunsuri eșuate
din cer curg lacrimi
prea puține, pentru astă tristă dramă
numită retoric omenire
un nor trecător a trecut întâmplător, prea departe
pescărușii au să mai vină la țărm
unii au plecat, spre alte zări, departe
îngenunchez în pulberea stelară
privesc către cer
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sânge