Creta a fost cea dintâi punte de legătură între Europa, Asia şi Africa. Creta a fost cea dintâi care a început să se lumineze în toată Europa tenebroasă a acelei epoci. Aici e locul unde sufletul grec şi-a împlinit misiunea hărăzită lui: să aducă divinitatea la scară umană. În Creta, statuile ţepene şi monstruoase din Egipt şi din Asiria au devenit statuete graţioase; trupurile se mişcă, buzele zâmbesc, chipul şi statura idolilor au fost croite după chipul şi statura omului. O umanitate nouă şi originală, diferită de Grecia care i-a urmat, plină de vioiciune, de graţie şi de rafinament oriental, a trăit şi s-a bucurat pe pământul Cretei..

Nikos Kazantzakis în Raport catre El Greco
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Creta

Sunt insule pe care doar artiştii le pot imagina,
Pe pânzele lor infinite, cu pensule înmuiate nebuneşte în albastru.
Insulele astea au mereu o muzică a lor,
Au mereu un gust, mereu parfum.
E o insula printre ele, în care locuitorii
Nu au încetat să traiască liber, niciodată.
E o insulă care naşte legende.
Primii oameni, după ce au muşcat din fructul interzis,
Au venit să-şi ascundă ruşinea în Creta.
Au întrebat, au plâns, au fost cuprinşi de nefericire,
De durerea de a nu şti cine sunt sau cine i-a creat.
Ca o mama bună, plină de roade şi de dragoste,
Creta le-a dăruit legende pentru a-şi acoperi cu ele ruşinea.
Astfel, primii oameni au devenit zei.

Dacă visezi, în Creta îţi sunt prielnice toate:
Soarele, orizontul şi apa sunt nesfârşite.
E insula vizionarilor şi a măslinilor cu rădăcini în stâncă.

Totul este într-o continua zbatere de a renaşte din ruine,
Istoriile îţi apar scrise pe meniurile din taverne,
Minotaurii- abţibilduri pe motociclete, brelocuri şi magneţi de frigider
Devin atât de prezenţi, încercând să te convingă că există,
Că tu doar trebuie să deschizi ochii şi să continui să le scrii povestea.
Chiar şi lucrurile care au murit, par să îşi păstreze intactă speranţa.

Creta îşi caută printre turişti filosofii, astronomii, aristotelii,
Un Socrate mai tânăr, un Pitagora mai modern.
Creta odihneşte mormântul lui Kazantzakis la umbra unui măslin,
Îl ocroteşte încă pe micuţul Zeus în peştera lui deschisă vizitatorilor,
Sfinţii socializează cu turiştii, oferindu-le pâine aromată,
Bătrânii din Creta stau în intersecţii, cu mustăţile lor greceşti,
Între arbuşti coloraţi cu flori rozalii,
Aprinzându-şi ţigările şi bând uzo tradiţional,
Pălăriile lor par vechi şi curate, bastoanele şi vestele sunt ca o uniformă.

poezie de Ancuţa Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul a fost creat după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, pentru că în suflet-care este partea cea mai bună a omului, mai degrabă care este omul însuşi-au fost chipul şi asemănarea. Chipul după raţiune, asemănarea după iubire;chipul după cunoaşterea adevărului, asemănarea după iubirea virtuţii. Chipul după ştiinţă, asemănarea, după substanţă. Chipul pentru că totul este în el după înţelepciune;asemănarea pentru că este una şi simplă după esenţă. Chipul, pentru că este raţional, asemănarea, pentru că este spirituală; chipul corespunde figurii, asemănarea naturii.

citat din Avicenna
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stropi de legătură...

a fost o simplă legătură între noi
o simplă legătură celulară
în plină toamnă cu copacii goi
şi nopţi cu luna scârţâind la scară

a fost o simplă legătură între noi
o simplă legătură prin mesage
în care norii de cuvinte şi de ploi
se năruiau în ample monoloage

a fost o simplă legătură între noi
o simplă legătură întreruptă
de promoroacă-n dimineţi şi de noroi
pe panta vieţii tristă şi abruptă

a fost o simplă conjunctură de moment
dar s-a sfârşit ca orice conjunctură
şi toamna asta plouă permanent
cu stropi lipsiţi de orice legătură...

poezie de Iurie Osoianu (23 octombrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adversarul a fost încercuit. Cu creta!

aforism de Dorel Schor
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Substanţele care intră în compoziţia sticlei sunt doar nisipul, creta şi soda (carbonat sau sulfat). Ori, ţărmul le furniza nisipul, varul furniza creta, plantele marine furnizau soda, piritele furnizau acidul sulfuric, iar subsolul le furniza cărbunele pentru a încălzi cuptorul la temperatura dorită.

citat celebru din romanul Insula misterioasă de Jules Verne
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alegerea dintâi

Compromis recognoscibil
Cuantificabil după caz
Au fost alegeri pe trasee
Dar nu la început de drum
Că au fost şi sunt alegeri
Dar alegerea dintâi
Nici aia nu ne aparţine
Acum există periodic alegeri
Li se spune alegeri libere
Istoria va judeca cândva
Felul în care s-au desfăşurat
Şi cât de libere au fost
Apoi ne va spune încotro
Am fost dirijaţi premeditat.

poezie de David Boia (2 iulie 2015)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Boris (lângă Napoleon, care zace inconştient pe podea): Dacă nu îl omor, va porni războaie în toată Europa. Dar crima... cea mai odioasă dintre toate nelegiuirile. Ce ar spune Socrate acum? Toţi grecii ăia erau homosexuali... cred că dădeau nişte petreceri... Pun pariu că vara închiriau o casă împreună în Creta. A: Socrate e om. B: Toţi oamenii sunt muritori. C: Toţi oamenii sunt Socrate. Asta înseamnă că toţi oamenii sunt homosexuali. Eh, eu nu. M-au fluierat doar o dată nişte cazaci... Unii oameni sunt heterosexuali, alţii sunt bisexuali, iar câţiva nu se gândesc deloc la sex. Ăştia din urmă se fac avocaţi.

replici din filmul artistic Dragoste şi moarte, scenariu de Woody Allen (10 iunie 1975)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Partidului

Se spune că sunt încă pui de om
Şi că n-ajung la fructe fără scară
Dar când poftesc un ionatan şi-o pară
Pot să mă sui ca veveriţa-n pom

Se spune că sunt mic; da nu sunt mare
Cu toate astea însă nu sunt mic
Că-n vise mari eu pot să mă ridic
Spre o măreaţă faptă viitoare

Partidu-mi este reazemul şi ghidul
Pe drumul ce-l urmez neabătut
Cravată roşie eu te sărut
Că mi te-a dat poporul şi partidul

Partidul mi-a dat cel dintâi condei
Şi creta cea dintâi argintie
Pe tablă "PACE" mâna mea să scrie
Şi-n pace să-nflorească anii mei

E primâvară; cerul e-n azur
Se bucură pământul ţării mele
Partidul mi-a făcut din zile stele
Tovarăşi dragi, tovarăşi buni, eu jur:

Eu jur pe tinereţea ţării mele
Pe anii care tineri se deschid
Că voi lupta alături de partid
Şi-n clipe vesele şi-n clipe grele

Că voi fi aspru şi ne-nduplecat
Cu vrajbele duşmanului de clasă
Eu pionier în şcoală şi acasă
Eu patriot şi om adevărat

poezie de Alexandru Andriţoiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Partidului

Se spune că sunt încă pui de om
Şi că n-ajung la fructe fără scară
Dar când poftesc un ionatan şi-o pară
Pot să mă sui ca veveriţa-n pom

Se spune că sunt mic; da nu sunt mare
Cu toate astea însă nu sunt mic
Că-n vise mari eu pot să mă ridic
Spre o măreaţă faptă viitoare

Partidu-mi este reazemul şi ghidul
Pe drumul ce-l urmez neabătut
Cravată roşie eu te sărut
Că mi te-a dat poporul şi partidul

Partidul mi-a dat cel dintâi condei
Şi creta cea dintâi argintie
Pe tablă "PACE" mâna mea să scrie
Şi-n pace să-nflorească anii mei

E primâvară; cerul e-n azur
Se bucură pământul ţării mele
Partidul mi-a făcut din zile stele
Tovarăşi dragi, tovarăşi buni, eu jur:

Eu jur pe tinereţea ţării mele
Pe anii care tineri se deschid
Că voi lupta alături de partid
Şi-n clipe vesele şi-n clipe grele

Că voi fi aspru şi ne-nduplecat
Cu vrajbele duşmanului de clasă
Eu pionier în şcoală şi acasă
Eu patriot şi om adevărat

....................................

poezie de Alexandru Andriţoiu din Culegere de poezii patriotice de prin anii '60
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea cea dintâi,
E niciodată moartă,
Deşi-i din spumă pură
De valuri risipite.
Trăieşte în adâncuri
De mare-ntunecată
Cu forţe neştiute
Calme şi-adormite.
Iubirea cea dintâi
E niciodată moartă.
E cea dintâi vioară
Dintr-un concert de îngeri.

Vavila Popovici în volumul "Nopapte de iarnă", volum editat în 1993
Adăugat de Vavila Popovici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sherlock Holmes (către Dr. Watson): Moriarty este un om de familie bună şi cu o educaţie excelentă, înzestrat de natură cu un talent fenomenal la matematică. La vârsta de 21 de ani a scris un tratat despre teorema binomială, care s-a bucurat de popularitate în totă Europa. Pe baza lui a obţinut o catedră de matematică într-una din universităţile noastre mai mici şi, după toate aparenţele, avea o carieră strălucită în faţa lui. Dar omul moştenise nişte înclinaţii extrem de diabolice. Avea în sânge o genă de criminal care, în loc să fie temperată, era sporită şi făcută infinit de periculoasă de către extraordinarele lui capacităţi mentale. În universitate au început să circule zvonuri sumbre despre el, aşa că, în cele din urmă, a fost obligat să demisioneze şi să vină la Londra, unde a devenit instructor militar... El este un Napoleon al crimei, Watson, organizatorul a jumătate din ceea ce este rău şi aproape a tot ce trece neobservat în acest mare oraş.

replică din povestirea Ultima problemă de Arthur Conan Doyle (noiembrie 1893)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aici, la Poiana lui Iuraşcu, am cunoscut întâi natura. Cea dintâi amintire de lună o am de aici. Veneam într-o seară cu mama mea şi cu alţii de la iaz spre casă. Era lună plină. Atunci am fost foarte lovit de faptul că luna merge şi ea pe cer spre casa noastră.

Garabet Ibrăileanu în Amintiri din copilărie şi adolescenţă (31 iulie 1911)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitaf (la moartea unui înger)

Sufletul este mereu acolo unde flămânzii luptă
pentru o fărâmă de lumină la răsărit...

La început am fost un vis
la celălalt capăt întunecat al veşniciei,
visul a venit de la celălalt capăt
al luminii.
Lumea a devenit umană şi temătoare,
purtând fiorul reîntregit din foc nepământesc pe tâmplele de lut,
şi-atunci s-a împlinit
mugurul de viaţă
prin bunăvoinţa Celui Preamărit;
Acum am rămas înger prigonit în osânda veşnică,
dar vrednic de ecoul tuturor dorinţelor desăvârşite
în bucuria şi echilibru lumii.
Aripile mele sfidează renunţarea
în adâncul cerului.
Acolo am semănat cu alb
cea dintâi mireasmă a primăverii
să înduioşez umbra uscăţivă a morţii,
vremea să nu mai grăbească rânduiala vieţii,
revărsată până –n temelia verde a pământului.
Am înălţat soarele deasupra apelor
să lumineze zilele căzute galben în toamnele târzii;
Umbra mi-e dreaptă la răsărit,
şi în amurg;
Păcatul şi minciuna
le –am întemniţat
în era întunericului;
nimeni să nu le vadă, nimeni să nu le audă,
ei să trăiască imaculat,
departe de ispită şi ademeniţi de rai,
eu să rămân în rugăciunea lor –
Lumina.

poezie de Ştefan Radu Muşat din Dunărea de jos, nr. 156 - martie 2015. Revista Centrului Cultural Dunărea de Jos (5 ianuarie 2011)
Adăugat de Ana Georgiana Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am pornit

Am fost eu vântul care fuge,
Trecând neobservat prin lume?
Am fost eu râul care curge,
Fără să fi lăsat mici urme?

La început am fost un izvoraş,
Căutând o cale spre un râu,
Cu chipul blând de copilaş,
Devenit cu duritate mai târziu.

Am pornit ca simplă adiere,
Cu timiditate viaţa s-o prefir,
Prinzând din ce în ce putere,
Transformată în vajnicul Zefir.

Am fost un firicel de iarbă,
Prinzând noi rădăcini adânci,
Din ani mi-am făcut o salbă,
Urcând pe ale timpului stânci.

poezie de Mihai Leonte (19 ianuarie 2009)
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea mea străină

mai întâi am construit un zid în jurul meu
un zid înalt de piatră şi am sperat
să te uit
dar fiecare pasăre
fiecare adiere care trecea peste zid
purtau veşti şi doruri şi numele tău
pe aripi
şi mă durea şi plângeam
şi desenam cu creta pe zid
amintiri, fiecare gând fiecare tu

am umplut zidul cu desene
şi zidul în loc să se îngroaşe
parcă se subţia
când am terminat creta
am continuat să desenez cu carnea de pe degete
cu sângele din mine şi toată ura mea
cu înverşunare nebună
până când s-a ros toată carnea
şi oasele degetelor
roase şi ele de zid
au fost luate de vânt şi răspândite în zare
şi ele se auzeau ca un ropot
venind din depărtarea goală

am ucis toate păsările
toţi fluturii
şi vântul l-am ucis
am blestemat toţi sfinţii
şi lumea toată am blestemat,
degeaba!

acum te auzeam în sânge cum urcai
spre tâmplă apoi în ochi
unde te înecam cu lacrimi
şi iar te auzeam în sânge
şi cum urcai spre tâmplă spre ochi
până am orbit
şi tot aşa te-am auzit în suflet
până am surzit
am urlat, am urlat în noapte
până am muţit

am şi murit puţin
dar tu, tu muriseşi demult, tare demult
şi moartea mea străină şi moartea ta durut

poezie de Petre Ioan Creţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deţinuţii scrişi cu creta

Şiruri lungi de condamnaţi
Merg ţinându-se de mână
Că-nchisoarea e stăpână
Şi pe mame şi pe taţi

Lanţuri nevăzute leagă
Bucuriile de plâns
Şi cătuşele ţin strâns
Viaţa lumilor întreagă

Înăuntru şi-n afară
O, ce mică e planeta
Deţinuţii scrişi cu creta
Varsă lacrime de ceară

Libertatea-i pentru toţi
Dar când vine tăvălugul
Ţi-ai urcat în spate jugul
Şi dă-l jos dacă mai poţi!

Că zdrobeşte caractere
Şi destinele pe rând
Oh, ce greu se sparg plângând
Pietrele din cariere!

poezie de Ion Untaru din Autoportret fără oglindă (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cea dintâi diviziune a muncii este aceea dintre soţ şi soţie pentru procrearea de copii. Cea dintâi contrazicere de clasă care apare în istorie coincide cu dezvoltarea antagonismului dintre bărbat şi femeie în căsătoria monogamă şi cea dintâi oprimare de clasă, corespunde cu oprimarea sexului femeiesc de către cel bărbătesc.

citat din Friedrich Engels
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cea dintâi diviziune a muncii este aceea dintre soţ şi soţie pentru procrearea de copii. Cea dintâi contrazicere de clasă care apare în istorie coincide cu dezvoltarea antagonismului dintre bărbat şi femeie în căsătoria monogamă şi cea dintâi oprimare de clasă corespunde cu oprimarea sexului femeiesc de către cel bărbătesc.

Frederic Engels în Originea familiei, a proprietăţii private şi a statului
Adăugat de Florin Romila
Comentează! | Votează! | Copiază!

La început a fost punctul

la început a fost punctul
şi în jurul lui miriade de virgule fecundându-l
astfel s-a format o stea
prima literă a universului: Alfa
a crescut mare devenind Omega
a explodat dând naştere celorlalte
litere din alfabet

literele s-au iubit din nevoie de cuvinte
cuvintele la rândul lor simţeau că lipseşte ceva
şi au stabilit reguli sub formă de propoziţii
îmbinate în fraze

anii treceau
frazele erau din ce în ce mai lungi
şi mai greu de citit
până într-o zi când cuvintele
au îmbătrânit şi au devenit mai înţelepte
au spus că vorba multă le aduce sărăcia
şi au inventat poezia

cea mai frumoasă poezie
era considerată poezia cu rimă
cu timpul rimele au devenit plictisitoare
puterea a fost luată de versurile la întâmplare

şi versurile la întâmplare
s-au transformat în propoziţii
şi propoziţiile s-au transformat în fraze
şi frazele aveau nevoie de virgule
şi virgulele aveau nevoie de puncte
şi punctele au devenit într-un final
cele dintâi şi din urmă semne
ale existenţei negrului în universul
alb infinit

poezie de Ionuţ Caragea din Delirium Tremens (2006)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între Bucureşti şi Heraklion

Dumnezeu a pus îngerii
Să asfalteze cu aripi zborul.
Cum Lui nu-i plac peticele de pe A2,
N-a vrut să iasă din ţâţâni
Planul înclinat al stelelor
Şi nici soarele să lăcrimeze
Peste crucea sorţii.
Numai la noi lucrurile iau forma dosului politic
Prin toţi nepricepuţii puşi în funcţii de zei.
Apropo, în Creta zeii s-au adăpostit în muzee,
Urmele lor pe orice străduţă
Sunt amprentate în asfaltul
Conştiinţei de neam,
Cum pot să gândesc piatra mai roditoare
Decât cernozomul câmpiilor noastre
Purtat pe cocoaşa cămilelor
Adjudecate în petrodolari?
Mai ciupeşte câte un neavenit
Din mărul spovedaniei.
Dumnezeu n-a făcut DNA de formă,
L-a făcut zbor liniar între două conştiinţe
La care se mai pot prinde
Cătuşele părerii de rău.
Zborul între Bucureşti şi insula Creta,
Nu-i decât o constatare
Că sub ochii Domnului
Unii mai pot petici si cerul...

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!