Vara

E atât de cald, încât
Umblă descheiat la gât
Cocostârcul Gât-sucit
Prin fânul abia cosit.

Sar lăcustele leliţe.
Cheamă nişte prepeliţe
Puii sprinteni din polog.
Merge soarele olog.
Doamne, că încet se mişcă!
Trică zice-n deal din trişcă.

Şi-i atât de cald, încât
Umblă descheiat la gât
Cocostârcul Gât-sucit
Prin fânul abia cosit.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atlet al crinilor

Atlet al crinilor?
Se poate, dar poetul e, mai ales, soldat,
descătuşat de inelul muierii,
descătuşat de pâinea de-acasă,
descătuşat de mâinile mamei, umflate.
Descheiat la gât, soldatul,
descheiat la nădragi,
descheiat la berebată...

poezie celebră de Gheorghe Tomozei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Safta (plângând): Şi fânul?
Baciul (se plimbă nervos): Fânul, fânul, fânul... Ah, mă sufocă universul vostru, dominat de furaje. Pentru voi soarele este o claie, iar planetele, nişte căpiţe. Ei, bine, mai degrabă renunţ la fân, decât la concepţiile mele materialiste...

replici din piesa de teatru Oile Domnului (Satul electronic), scenariu de Valeriu Butulescu (2001)
Adăugat de A. Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorm
pe fânul cosit
şi inhalez
toată prospeţimea
din lume

gogyohka de Ion Cuzuioc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cocostârcul Ochi de Gheaţă

Cocostârcul Ochi de Gheaţă
Se plimbă de dimineaţă
Printre nouri să se roage,
Apoi doarme-n picioroange.

Lasă să-i curgă în iarbă
Transpiraţia din barbă,
I se topi până-n seară
Glasu-i ce ne salutară.

Însă ciocul i-a rămas
Să prindă-n răsărit glas,
Să ne-ndemne Ochi de Gheaţă
La muncă de dimineaţă.

L-am visat, aşa se pare,
Ceru-i plin de zarva mare,
Trece din frig la căldură
Şi-i doctor pe arătură!

poezie pentru copii de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La cosit

Când văd că strângem fânul se bucură şi caii!

poezie de Ioan Marinescu-Puiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atât de permeabili

Atât de permeabili,
încât zarea trecea prin gâtlejul nostru.
Atât de încremeniţi de frică,
încât ne purtam sufletu-n cârje.
Atât de micşoraţi,
încât ne târam sub un ceasornic
unde nimic nu arăta ora.
Atât de tăcuţi
încât pierdeam obişnuinţa
celor mai simple cuvinte:
"dragoste", "liliac", "zăpadă", "prietenie".
Atât de singuri.

poezie clasică de Alain Bosquet
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cocostârcul

Nu şi-a făurit un nume
Şi probabil ca remediu,
El aduce prunci pe lume!
Când e barza în concediu...

epigramă de Constantin Păun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Era atât de cald încât şi soarele simţea nevoia să stea la umbră.

aforism de Alex Dospian (august 2013)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dimineţile de vară mă intimidează. Ele există pentru a umple pajiştile cu flori. Săvârşesc o nedreptate, dar fânul trebuie cosit...

aforism de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Altcineva

Purtam în dosul limbii stea
anafura din narghilea
doi cai din braţe îţi creşteau
întinşi la gât
se scuturau
vorbesc de tine la trecut
aleargă câmpul
nepăscut
fiindcă abia
abia
abia
simţeam în gust pe-altcineva...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Era vreme frumoasă. Era vară, holdele erau galbene, ovăzul verde, fânul era clădit în căpiţe şi cocostârcul se plimba pe câmp cu picioarele lui lungi şi roşii şi clămpănea pe egipteneşte, fiindcă limba asta o învăţase de la maică-sa.

începutul de la Răţuşca cea urâtă de Hans Christian Andersen
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

…norului meu preferat

plouă –
şireturi
sus, norul s-a descheiat la tenişi
«umblă cu grijă, să nu te-mpiedici…
mai încolo, vei da de un ghem auriu
şi nu se ştie…»

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

De auzi ale mele şoapte
Pe pământ desculţă calc
Printre frunze şi prin iarbă,
Cu miros de flori mă-mbăt
Şi de abur şi verdeaţā.

De auzi a mele şoapte
Şi chemarea ce o port,
Lasă-mi dragostea să vie
Ca să fie ca un foc.

Goală sunt, visez la tine,
Chem iubirea-n ajutor,
Ca şi ploaia care cade
Aşteptând al clipei dor.

Voi purta şi coroniţă
Din fânul cosit căpiţă,
Ne vom îmbăta de tot,
Prin iarbă şi printre flori!

poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamne, fă-ne din nou

Doamne, Pământul e atât de pârjolit de secetă,
încât nu mai credem că ne-ai putea trimite
un strop de ploaie!
Lumea pe care Tu ai vrut-o bună,
e atât de plină de ură,
încât nu mai credem
că cineva ne-ar putea iubi!
Doamne, absolvă-ne şi...
fă-ne din nou, Doamne!

rugăciune de Iulia Mirancea (14 septembrie 2013)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am zărit lumina

Am zărit lumină pe pământ,
Şi m-am născut şi eu
Să văd ce mai faceţi.
Sănătoşi? Voinici?
Cum o mai duceţi cu fericirea?

Mulţumesc nu-mi răspundeţi.
Nu am timp de răspusuri,
Abia am timp să pun întrebări.

Dar îmi place aici
E cald, e frumos
Şi atâta lumină încât
Creşte iarba.

Iar fata aceea, iată,
Se uită la mine cu sufletul...
Nu, dragă, nu te deranja să mă iubeşti.

O cafea neagră voi sorbi, totuşi
Din mâna ta.
Îmi place că tu ştii s-o faci
Amară.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Enache Andreia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Semnul din locul inimii

Mi-a plecat inima
prin iarna travestită-n toamne
cu livezi de nori hoinari
şi mi-a lăsat un semn
în locu-i
E curtea dorului...
Umblă prin ea un destin
înconjurat de viorile aşteptării
de serile în care eram
rază de lună
la geamul dinspre lumi
de amiezele uitate
în carele cu fân cosit
.............................
Mi-a plecat inima
prin spaţii închinate păcatului
todeauna va fi altundeva
în alt semn
unde macii dansează prin zăpezi...

poezie de Valentina Ştefan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş fi vrut să te scriu...

Când îmi ţipă tăcerea prin dor
Şi-ntre linişti... durerea m-adie,
Numai tu mă poţi trece uşor,
Şi-aş fi vrut... să te scriu, poezie.

Te-am văzut la un poale de munte
Clipocind picături de izvor,
Se săltau ciocârlii să asculte
Cântul tău, din cuvânt, 'nălţător.

Te-am zărit, peste lumea uitată
In iubiri, de perechi, pe alei
Intr-un picur de vânt, agăţată,
Peste ramul cu florea de tei.

In demultul cuvintelor tale...
Unde floarea plăpândă, de mac.
Adunase tot roşu'-n petale
Să trezească iubiri, care tac.

Te-am văzut străbătând primăveri
Prin parfumul din fânul cosit,
Ori tăcerea din dorul de ieri,
Sau al mâinelui gând, neîmplinit.

Dar se pare ca nu mi-i menirea,
Aş fi vrut să te-adun de prin tot,
De prin câte te-a dus risipirea,
Aş fi vrut să te scriu... dar nu pot.

poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Onoarea umblă pe cărări atât de înguste încât doar un singur om poate pătrunde.

citat celebru din William Shakespeare
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

29 aprilie - Ziua Internaţională a Fermoarului - Rondelul fermoarului

Îşi uită descheiat fermoarul,
Când bea, că e un tip distrat
Şi-un băutor adevărat,
Ce foloseşte des pişoarul.

Mergând mereu, mereu, în barul
În care s-a amorezat,
Îşi uită descheiat fermoarul
Când bea, că e un tip distrat.

Găsindu-şi soaţa ospătarul
Cu el, în locul dedicat,
Ea zise: doar l-am ajutat,
Te rog să nu mai dai cu parul,

Îşi uită descheiat fermoarul.

rondel de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul evocării

erai ca singurătatea
ucideai clipele
atât de încet
erai atât de rară
încât n-aş fi lăsat niciodată
zorii să mai apară

erai ca liniştea
auzeam doar norii
prin gând
erai atât de neasemuită
încât nu te-aş fi lăsat vreodată
să taci pe pământ

erai mai frumoasă ca o evocare
timpul te oprea
între ţărm şi mare

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!