Despre poezie

Poezia vine-în valuri.
Nu vine toată odată.
E ca apa între maluri
Când vine învolburată.

Precum apa în cascadă,
Cuvintele te inundă.
Pe hârtie-încep să cadă
Şi-n poezie abundă.

În cădere dau lumină
Celui care le citeşte.
Îi face viaţa senină,
Inima îi răcoreşte.

poezie de Dumitru Delcă (noiembrie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apa

Fie că e de izvor, fie că e de fântână,
Apa vine din adâncuri şi de băut este bună.
Ajunsă la suprafaţă, cu munţii se ia la trântă.
În câmpie se răsfaţă, lumea-întreagă o colindă.
Plictisită de ce vede, pe tera, de unde vine,
Către cer ea se repede, crezând că acolo-i bine.
După ce ia cunoştinţă de-înălţimea cerului,
O cuprinde o căinţă, de dorul pământului.
Fără să stea mult pe gânduri, se transformă în vapori.
Picături încep să cadă, zdrenţuind pufoşii nori.
În zadar cerul aruncă fulgere şi tunete,
Apa se-întoarce în stâncă, sătulă de umblete.

poezie de Dumitru Delcă (8 septembrie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărută copile

Când vine vara şi pâinea-n câmp dospeşte,
Cireşele se coc şi soare dogoreşte,
Tu copile, cerul senin îl priveşte
Şi celui de sus, din suflet mulţumeşte.

Când te scoli în fiecare dimineaţă
Sărută părinţii! Că ei ţi-au dat viaţă.

Sărută pământul care te hrăneşte,
Sărută apa că setea-ţi potoleşte.
Sărută lumina care te-ncăzeşte,
Sărută şi vântul când te răcoreşte.
Sărută copacul care te umbreşte,
Sărută şi floarea care înfloreşte.
Sărută chiar ploaia când te limpezeşte.
Sărută copile! Sărută copilăreşte.

poezie de Dumitru Delcă (12 mai 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa urcă şi coboară
Precum apa în natură.
Când e multă, te omoară.
Este bună, doar o gură.

catren de Dumitru Delcă (septembrie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Între maluri umezite apa curge fără griji,
Peste pietre şlefuite şi cascade în oglinzi.
Dar amintirile vieţii, frunze verzi în crengi de timp
Ne petrec cu doruri calde, ce sufletul ne cuprind,
Până când încet se pierd şi muţesc după un timp,
Lăsând loc altor mlădiţe să se înfrupte din destin,
Căci viaţa ca şi apa nu se lasă păcălite,
Între maluri umezite ele curg că sunt iubite.

poezie de Valeria Mahok (13 noiembrie 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mama-i trandafir alb în grădină

Mamă - trandafir alb în grădină,
copiii îţi sunt petale.
Să-i creşti mamă, în lumină!
Ei sunt prelungirea vieţii tale.
Dă-le parfum, lasă-i să zboare,
petale albe pe cerul azuriu.
Vor reveni ca razele de soare
când sufletu-ţi va fi pustiu.
Cu căldură şi lumină,
dulce te vor săruta.
Faţa îţi va fi senină,
cu drag te vor îmbrăţişa.
Te vor împodobi, mamă-grădină,
cu aură strălucitoare.
Viaţa îţi va curge lină,
precum apa din izvoare.

poezie de Dumitru Delcă (31 ianuarie 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

îmi vine să mă transform într-un izvor
de unde să-ţi bei apa care răcoreşte
sufletul însetat de iubire şi patimă

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apa, focul, piatra

De multă vreme, apa urmează cursul ei.
De multă vreme, focul se-aprinde din scântei.
E de ajuns amnarul, odată să-l loveşti,
Că se aprinde jarul şi totul pârjoleşti.
Când e lovită, piatra scapără scântei.
Când e prea multă, apa părăseşte vadul ei.
Apa stinge focul, macină şi piatra,
Focul arde totul, cenuşă e vatra.
Fără ele, însă, nu poţi să trăieşti.
Cu piatra neîncinsă, poţi să construieşti.
Dacă şi apa şi focul, poţi să le-îmblânzeşti,
Ţi-ai găsit în lume locul. Meriţi să trăieşti.

poezie de Dumitru Delcă (aprilie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pârâul cascadă

Mă uit la pârâul plin de crengi căzute,
Dar văd în apa cristalină lupte
Şi stropi în cascadă ce dau nebunia,
Iar păsările pădurii-mi cântă agonia,
Apa-nvolburată cade printre pietre
Şi-ţi schimbă privirea către zări albastre.
Freamătă pădurea că asta îţi doreşti,
Păsările-şi iau zborul, iar tu mă-nveleşti,
Apa face valuri ca un covor în calea mea,
Aş merge pe aburi de apă dacă aş putea.
Puterea naturii mă poartă uşor spre rai,
Vaporii cascadei mă duc în vraja ce-o purtai
Şi inima-mi bate-n mireasma florilor
Privind în pădure spectacolul culorilor.

poezie de Eugenia Calancea (31 octombrie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Precum apa inima ţi-o răcoreşte, aşa şi învăţătura mintea ţi-o limpezeşte.

proverbe româneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vine valul

neanunţat şi ne duce cu el
în ţările calde cu nisipul auriu
şi rechini la mal în apa mică
trece pe sub noi sau peste noi
perie pământul boţit ca o gură
de babă ştirbă sau de moşneag
care se ţine băţos de toiag
vine valul şi toată lumea aşteaptă
în genunchi să treacă apa în şuviţe
de fuior groase cât degetele
copiilor care bat toba de tinichea

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

îmi vine

îmi vine îmi vine îmi vine
să mă culc
încă odată să repet
noaptea de somn
chiar îmi vine să a
dorm în picioare cu tine-n gând
şi mă apucă o febră ne
bună de nimic
îmi vine îmi vine îmi vine
să strănut
te-aş lua în braţe te-aş pupa
să mai schimbăm viruşii între
noi să adormim îmi vine
îmi vine îmi vine îmi vine
o gripă serioasă ca tine

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vacanţă la mare

Valuri, valuri vin spre plajă,
Soarele încinge tare,
Care cu ale lui raze
Ne cheamă la înviorare.

Intrăm şi ne bălăcim cu toţii
În apa de nesfârşit
Tineri, bătrâni, nepoţii,
Ne luăm apoi la stropit.

Unii fac baie la mal,
Alţii înoată în larg.
Toţi au acelaşi recital,
Să petreacă ziua cu drag.

Când căldura este mare
Plecăm la dejunat,
Iar după ce vine răcoare
Luăm faleza la călcat.

Întâmpinaţi de briza care vine
Din îndepărtările mării,
Ne-am simţit cu toţii bine
În aerul plăcut al serii.

Să fie complet scenariu
Am început cu tahlale,
Alţii pe la Delfinariu,
Urmând cina şi culcare.

Dimineaţa somnul îi bun
Să dormi în continuare,
Noroc cu câte un bătrân
Care ne face chemare.

La plaja cu nisipul ei fin
Şi o mare învolburată,
De parcă ne-ar certa
De ce nu venim odată.

Ca să facem baie în ea
Când e bine şi soare,
Că se schimbă vremea
Cu ploi multe şi răcoare.

Cu algele ei de totdeauna
Ne-am avântat în ea.
I-am gustat şi sărătura,
Altfel nu se putea.

Zi de zi am petrecut
În valurile schimbătoare.
După care am început
Să ne pregătim de plecare.

Cu vacanţa încheiată
Am mers să o vedem
Era furioasă şi înspumată,
Probabil de ce plecăm!

De pe dig, i-am făcut cu mâna,
Spunându-i că venim la vară,
Să fie primitoare întotdeauna,
Şi împreună ne bucurăm iară.

poezie de Dumitru Matei din Clepsidra vieţii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dezamăgit de viaţă

În viaţa mea
n-a fost o zi în care,
fruntea să-mi fie senină.
Mereu în alergare,
lipsită de lumină.
Hrănit doar cu speranţa
că mâine va fi bine,
Doamne, îţi dau viaţa
primită de la Tine.
Aşa-mi voi împlini
speranţa ce o voi
Şi fericit voi fi
în viaţa de apoi.

poezie de Dumitru Delcă (ianuarie 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vine câteodată poezia

Spune-mi pe unde rătăceşte lumina

când inima mea e tristă

când stau închis în zăpada asta de trup

proslăvind pustiul secundei

îngrijind o speranţă cu picioarele-n râu

şi cu capu-n nori?

În carnea mea un zeu se preface a cânta

dintr-o harfă zdrobită

un arhanghel cu numele meu face crime

în favoarea adevărului.

Tu pe unde rătăceşti când inima mea

e tristă

când înaintez printre lacrimi şi minotauri

când absenţa îmi dăruieşte un morman

de primejdii

când între aceşti patru pereţi ai camerei mele

vine câteodată Poezia

pe ură iar sunt nimic.

poezie de Danile Corbu din Scrisori către cei singuri (2019)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa omului este precum jocul de şah. Nu face deosebire între cel sărac şi cel bogat. Când ajunge la final, sfârşeşte precum pionul şi regele de şah. Amândoi în aceeaşi cutie.

Dumitru Delcă (22 iulie 2023)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

În memoria lacrimilor

În memoria lacrimilor tale,
Am să ridic un monument
Pe malul râului din vale,
Cum ai lăsat în testament.

Ca apa râului vor curge
Şiroi de lacrimi pe obraz.
În apa mării vor ajunge
Formând şi ele un talaz.

Cuvintele adânc săpate
Pe o lespede de piatră,
Vor aminti pe mai departe
Că ai existat odată.

Pe placa de marmură
Voi încrusta numele tău.
Lângă el, o ramură
Să i-o duci lui Dumnezeu.

O ramură de măslin
Şi flori de nu-mă-uita,
La care vin să mă închin
Câte zile voi avea.

poezie de Dumitru Delcă (decembrie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fi sau a nu fi poezie

poezia este sculptura. zace într-un munte de cuvinte.
poezia este pictura. o lacrimă într-o mare de culori.
poezia este muzica. o notă pe registrul inimii.
poezia este lutul în mâinile olarului.
poezia este dragostea. odată ce iubeşti,
vei iubi pentru totdeauna.
poezia este strigătul unui bolnav
pe patul de moarte.
poezia este trista despărţire
sau întâiul sărut.
poezia vine, pleacă şi-n rest amintiri.
poezia este tot ce ne-nconjoară,
tot ce este în noi
şi tot ce rămâne.
poezia este mântuire, dumnezeire,
posedare şi exorcizare.
poezia este blestem şi surghiun.
poezia este crucea poetului
şi drumul Golgotei.
poezia este ţigara ce-ţi arde plămânii
sau paharul de vin pe care-l bei
de unul singur.
poezia, să crezi şi să nu te prefaci că scrii poezie.
să renunţi la viaţă şi să fii veşnic
un cuvânt pe buzele celorlalţi.

poezie de Ionuţ Caragea din volumul Absenţa a ceea ce suntem (2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Baciul Ion

Clopotul bătea în dungă
A primejdie de moarte
Ion visa c-o să-l ajungă
Taurul cu coarne boante. ărăseşte

N-a ştiut că vine apa
Ca o vită-nfuriată,
Că-l înconjură şi toată
Turma poate fi-necată.

Părăseşte Ioane, balta
Pune samarul pe cal,
Căci realitatea-i alta...
Şi îndreaptă-te spre deal!

Apa vine, umbră n-are-
Ia-ţi şi câinii, dar şi turma
Şi cojocul pe spinare-
Du-te şi îţi pierde urma.

Că de vine valul mare
Şi cum e neiertător
Nimenea n-are scăpare
Pân' la ultimul mior.

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Viaţa,
o speranţă năruită.
Când crezi că te simţi mai bine,
speranţa e omorâtă
de sfârşitul care vine.

poezie de Dumitru Delcă (19 mai 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maluri de prut

Curge Prutul intre noi si plange,
Ca ni-i greu si lui la fel i-i greu,
La un val de apa, trei de sange,
Bietul Prut uitat de Dumnezeu!

Lumea se mai stinge, se mai naste,
E ghimpata sarma dintre frati!
Vom avea si noi o zi de Paste,
Hai romani, din moarte inviati!

Dar de peste Prut ridica frate,
Ochii tai de-a dreptu-n ochii mei!
Le vom face rand pe rand pe toate,
Daca eu mai vreau si tu mai vrei!

Maluri de Prut, apa in streang!
Maluri de Prut, apa in streang!

Nu va fi nici urma dintr-o apa,
Care ne-a durut si ne-a ranit,
Va ramane alt pamant sa-ncapa,
Prutul, ca o muchie de cutit!

Curge Prutul intre tari romane,
I se-aude plangerea in Carpati!
Olt si Mures sar ca sa-l ingane,
Jiu si Nistru, voi ce asteptati?

Si din cer intregul loc arata,
Ca un rai insangerat la brau!
Vino frate sa legam odata,
Malurile tragicului rau!

Maluri de Prut, apa in streang!
Maluri de Prut, apa in streang!

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!