Toţi bolnavii de nevroză obsesională se comportă ca şi cum ar împărtăşi convingerea că ar fi atotputernici, iar psihanalistului îi revine sarcina de a elucida această supraestimare; aş fi tentat să declar că este o rătăcire (Wahn) care depăşeşte limitele unei nevroze obsesionale, dar, pentru început, admit că în această credinţă a pacienţilor afectaţi de această boală intervine o bună parte din megalomania infantilă.

Sigmund Freud în Omul cu şobolani
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bolnavii de nevroză obsesională, în toate conflictele vitale, aşteaptă moartea unei persoane importante pentru ei, de obicei a unei persoane iubite, care poate fi un părinte, a unui rival, a unuia dintre obiectele iubirii faţă de care tendinţele lor oscilează.

Sigmund Freud în Omul cu şobolani
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Este dificil de redat, într-o manieră transparentă, pentru cititor, prin expunerea unei psihanalize care trece prin diferitele straturi suprapuse pe care le parcurge tratamentul, structura atât de complicată a unui caz grav, recunoscută sau bănuită prin analiză. Această sarcină devine dificilă datorită rezistenţei bolnavilor, cât şi a modurilor în care se manifestă bolile. În plus, trebuie recunoscut faptul că o nevroză obsesională nu este uşor de înţeles, fiind mai dificilă decât un caz de isterie, de exemplu.

Sigmund Freud în Omul cu şobolani
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nevrozele obsesionale sunt sisteme religioase personale şi religiile însele nu sunt altceva decât nevroze obsesionale ale omenirii.

Sigmund Freud în Acte obsesionale şi practici religioase (1907)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Geneza convingerii în delir nu se deosebeşte de modul în care se constituie convingerea în cazurile normale, unde nu intervine refularea. Cu toţii investim convingerea noastră în conţinuturi de gândire care îmbină adevărul şi falsul şi extindem această convingere de la unul la celălalt. Ea se difuzează de la elementele adevărate la cele false şi le apără pe acestea din urmă, chiar dacă mai puţin obstinat decât în cazul delirului, împotriva criticii cuvenite. Şi în psihologie, relaţiile, protecţia pot înlocui valoarea proprie.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Predilecţia celor cu nevroză obsesională pentru incertitudine şi îndoială devine pentru ei un motiv de a-şi aplica gândirea la subiecte care sunt nesigure pentru toţi oamenii şi faţă de care cunoştinţele şi judecata noastră rămân, în mod necesar, supuse îndoielii.

Sigmund Freud în Omul cu şobolani
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deoarece derivăm plăcerea comică în genere dintr-o comparaţie ne revine sarcina să cercetăm însuşi comicul de comparaţie, care de asemenea este un mijloc al ridiculizării. Vom spori interesul pentru această analiză dacă ne amintim că nici în cazul comparaţiei nu am putut întotdeauna decide cu ajutorul intuiţiei dacă anumite producţii psihice trebuie numite spirituale sau comice.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Persoana adormită, supusă de către experimentator unei excitaţii oarecare, nu recunoaşte în vis această excitaţie, ea nu face decât s-o traducă, s-o interpreteze. Dar cum se decide alegerea sa din atâtea forme posibile de interpretare? Această alegere nu poate să ni se pară decât arbitrară, dar noi ştim, pe de altă parte, că arbitrariul psihic nu există.

Sigmund Freud în Interpretarea viselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cât despre trebuinţele religioase, legătura lor cu starea infantilă de dependenţă totală, ca şi cu nostalgia faţă de tată pe care o suscită această stare, mi se pare incontestabilă, cu atât mai mult cu cât sentimentul cu pricina nu se datorează pur şi simplu unei supravieţuiri a trebuinţelor infantile, ci este susţinut în permanenţă de angoasa pe care o resimte omul în faţa puterii preponderente a destinului.

Sigmund Freud în Angoasă în civilizaţie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Definiţia pe care psihanaliza o dă psihicului arată că acesta se compune din procese care aparţin domeniilor sentimentului, gândirii şi voinţei. Psihanaliza trebuie, de altminteri, să afirme că există o gândire inconştientă şi o voinţă inconştientă. Dar prin această definiţie şi prin această afirmaţie ea îşi îndepărtează de la început orice simpatie din partea adepţilor unei ştiinţe reci şi îşi atrage bănuiala de a nu fi decât o ştiinţă esoterică şi fantastică şi care ar voi să opereze în tenebre şi să pescuiască în apă tulbure.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bolnavul de nevroză obsesională se serveşte într-o mare măsură de incertitudinea memoriei în formarea simptomelor.

Sigmund Freud în Omul cu şobolani
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În legătură cu problema angoasei, teama nevrotică s-a transformat în teamă reală, în frică de unele pericole exterioare. Această situaţie alarmantă, privită obiectiv, poate să nu aibă nici o importanţă pentru psihic. Ceea ce este de temut este mai curând modificarea pe care această rănire este capabilă să o provoace în viaţa psihică.

Sigmund Freud în Angoasa şi viaţa instinctuală
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În nevroza obsesională, fenomenele psihice inconştiente irup uneori în conştiinţă sub forma lor cea mai pură, mai puţin deformată şi această irupere poate avea ca punct de plecare stadiile cele mai diverse ale gândirii inconştiente.

Sigmund Freud în Omul cu şobolani
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îndoiala, în viaţa psihică a celor cu nevroză obsesională, corespunde perceperii interne a indeciziei care stăpâneşte bolnavul la fiecare intenţie de a acţiona, ca urmare a inhibării dragostei de către ură.

Sigmund Freud în Omul cu şobolani
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atitudinea noastră faţă de acest proces de creştere (a umanităţii) ar trebui să se orienteze după exemplul unui educator înţelept, care nu se opune transformării în faţa căreia se află, ci, dimpotrivă, caută s-o favorizeze, limitând violenţa surpării. Desigur că această analogie nu epuizează esenţa religiei. Dacă, pe de o parte, ea comportă obstacole de ordin compulsional, aşa cum numai nevroza obsesională individuală prezintă, pe de altă parte implică un sistem de iluzii generat de dorinţă, asociat cu negarea realităţii, cum găsim într-o formă izolată doar în amenţia, o stare de confuzie halucinatorie, însoţită de beatitudine. Toate acestea nu sunt însă decât comparaţii, cu ajutorul cărora ne străduim să înţelegem fenomene sociale, patologia individuală neoferindu-ne nici un echivalent absolut viabil.

Sigmund Freud în Viitorul unei iluzii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bolnavii de nevroză obsesională sunt preocupaţi fără întrerupere de durata vieţii şi de posibilitatea morţii altor persoane. Tendinţele lor superstiţioase nu au alt conţinut şi probabil nici altă origine. Înainte de toate, ei au nevoie de posibilitatea morţii, pentru a-şi putea rezolva conflictele proprii. Una din trăsăturile lor esenţiale de caracter este aceea de a fi incapabili de a se decide în probleme de dragoste. Ei încearcă să întârzie toate deciziile şi ezitând în alegerea unei persoane sau a măsurilor de luat împotriva acestora, ei imită vechiul tribunal imperial german, al cărui procese se terminau, în general, înainte de judecată, cu moartea părţilor adverse.

Sigmund Freud în Omul cu şobolani
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A-l ademeni pe semen să-şi facă o impresie bună despre noi şi a ne încrede apoi cu toată convingerea în această impresie a semenului: cine ar putea fi pe măsura femeilor în această măiastră înşelătorie?

aforism clasic de Friedrich Nietzsche din Dincolo de bine şi de rău, Aforisme şi interludii
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reprezentările obsesive în momentul intrării lor în conştiinţă, sunt, în majoritatea lor, existente de mult timp. Aceasta este raţiunea fenomenului evident care se poate observa când studiem, cu un bolnav de nevroză obsesională, prima apariţie a unei idei obsesive: suntem obligaţi, în cursul analizei, să căutăm mereu mai departe, către origini şi găsim de fiecare dată noi determinări.

Sigmund Freud în Omul cu şobolani
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toate cerinţele adresate individului decurg din această dragoste a lui Cristos. Un suflu democratic animă Biserica, pentru că toţi sunt egali în faţa lui Cristos, pentru că toţi au drept egal la dragostea lui.

Sigmund Freud în Psihologia colectivă şi analiza eului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul este o fiinţă ce are nevoi, întrucât aparţine lumii sensibile şi în această privinţă raţiunea lui are desigur din partea sensibilităţii o sarcină pe care nu o poate respinge: sarcina de a se îngriji de interesele ei şi de a-şi face maxime practice cu privire la fericirea din această viaţă şi, pe cât posibil, cu privire şi la fericirea unei vieţi viitoare.

Immanuel Kant în Critica raţiunii practice, Despre conceptul unui obiect al raţiunii pure practice (1788)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Este într-adevăr ceva sfâşietor în această adoraţie a oamenilor pentru viaţă. Tot acest entuziasm, toată această încredere şi această febră cu care vieţuim.

Jeni Acterian în Jurnalul unei fete greu de mulţumit (1932-1947)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!