Sensul binecuvântat al civilizației stă în măsura în care ea e numai un mijloc în slujba desăvârșirii spirituale. Dar când omul se avântă în gigantismul prometeic să dobândească lumea, iluzia acestei desfătări nu prețuiește nimic față de sufletul care și-l pierse. Căci moartea desființează într-o clipă stăpânirea noastră asupra lumii. Civilizația concepută ca scop prometeic de a reface paradisul terestru pentru propria-ți desfătare are ceva din tragedia trufiei simbolizate în povestea Turnului Babel.
Nichifor Crainic în Nostalgia paradisului
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Pentru a nu trăi chinuit trebuie să ai în fața nădejdea bucuriei. Însa ce nădejde a bucuriei mai poate fi, când ai în față bătrânețea și moartea? Exista numai o ieșire din această situație, să-ți închini întreaga viață desăvârșirii spirituale, în comuniune tot mai mare cu Dumnezeu. Numai atunci viața este bucurie neîntreruptă, iar moartea este și ea o bucurie.
Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu și om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Omul prometeic nu recunoaște concretul real așa cum a fost zidit el de Dumnezeu, ci caută să dea formă realității după chipul și asemănarea sa, ca să trăiască astfel ca un suveran și obstinat într-o lume de ideal și vis, adică într-o lume artificială.
citat din Schelling
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toate căile omului îi sunt poruncite, în afară de una, cea a desăvârșirii, a sporirii forței spirituale, a eliberării de trup și a apropierii de Dumnezeu. Aceasta e singura faptă înțeleaptă din viață și se săvârșește numai în momentulul prezentului. Trecutul nu există, el este, ca și toate raporturile cu lumea, doar material pentru desăvârșire. Nu stabili însă viitorul ca scop al activității tale ( este cel mai important lucru pe care l-am înțeles până acum ). Viitorul, imaginea a ceea ce va fi, nu trebuie să existe pentru omul care trăiește cu înțelepciune. Există numai prezentul, în care pot să înfăptuiesc lucrarea vieții mele care mie proprie. Ce va ieși din asta nu mi-e dat să știu. Nu mi-e dat să știu ce va ieși pentru lume ( iar oamenii își închipuie că pot să știe asta și sunt călăuziți de asta; aici se află principala cauză a vieții rele a oamenilor ), nu mi-e dat să știu ce va ieși pentru sufletul meu. Așa că nu trebuie să devenim mai buni sau să trăim o viață mai bună așteptându-ne la răsplată. Și cât de bine e. Simți adevărata bucurie a binelui numai dacă nu primești nimic în schimb.
Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu și om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de Gabrine94
Comentează! | Votează! | Copiază!
Conceptul modern de autonomie a rațiunii vine din umanismul păgân, adică din încrederea nelimitată în puterea individului de a se ridica deasupra lumii formulându-i sau dictându-i legile lui. E o atitudine de orgoliu, care reproduce la infinit și consacră păcatul lui Adam, căzut prin trufie în clipa când îl îmbăta iluzia înălțării prin propria-i natură. Lumea dinainte de Hristos a gândit în această autonomie; lumea modernă, divorțată de Hristos, s-a întors la ea, reluând păcatul de la capăt. Neoumanismul, care și-a făcut din ea principiul de temelie, crede că reînviază ideile greco-latine când, în realitate, repetă tragica rebeliune adamică.
Nichifor Crainic în Nostalgia paradisului
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața
"Viața-i darul unic
Scurt și trecător
Dar cu care-ți cumperi
Veșnic viitor."
Traian Dorz
Ființa-i singura avere
Ce-o are omul pe pământ
Deci nu-ți disprețuii viața
Căci moartea vine ca un vânt.
Viața ea descrie curbe
Zigzaguri în nenumărat
Cât e viața? Niciodată,
Omul nu este informat.
Sunt sfinte lucrurile vieții
Ori care ar fi, pe orice fețe
Zidită este-n întregime
Și învelită-n frumusețe.
O lupta-i viața deci te luptă
Deci nu îți da răgaz tu ție
Căci scopul nostru de-a trăi
Sensul vieți-i bucurie.
Să ști și a trăii este o arta
Frumoasă între arte
Viața pentru fiecare ființă
Are ceva ce împarte.
Noi nu trăim cum vrem
Ci cum putem
Și viața nu numai pentru noi
E dată s-o avem.
Cu nimeni nu o compara
Vița căci ca a ta ea nu-i
Trăiește deci viața
Și lasă-i trăirea orișicui.
Când pleci, când pleci din viață
Când moartea te apucă
Mulțumește-i gazdei
Și pregătește-te de ducă.
Cine nu prețuiește viața
N-o merită nicicând
Te bucură tu astăzi
Căci trecem rând pe rând.
poezie de Toma Adrian Frențiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Deci, "nostalgia paradisului e impulsul fundamental al plăsmuirilor omenești", mai precis al civilizației și culturii.
Nichifor Crainic în Nostalgia paradisului
Adăugat de Doina Bumbuț
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cei care iubesc copiii pentru copii, dincolo de legătura de sânge, dovedesc încă în sufletul lor afinități cu raiul; și pe acest fond de bunătate nativă s-ar putea clădi încă din această viață începutul paradisului ceresc. Scriitorul de geniu, care a dat în artă expresia cea mai înaltă acestei idei, e Dostoievski. Dacă în natura genialității se păstrează ceva din puritatea copilăriei, arta lui Dostoievski e incomparabil mai mult decât această afinitate firească. Din ea se ridică viziunea măreață a unei lumi noi, rezidită din sfințenia copilăriei.
Nichifor Crainic în Nostalgia paradisului
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Binecuvântat e-acela
Binecuvântat e-acela care-ascultă de chemare
E-nțelege când e vremea și prilejul de-ascultare.
Binecuvântat e-acela care nu se rușinează
Ci-ngenunche și se roagă orișicine ar fi să-l vadă
Binecuvântat e-acela ce are-o inimă umilă
Care pentru cei ce sufăr, simte dragoste, nu silă.
Binecuvântat e-acela ce dă-n veci și-n veac nu cere
Care pentru-a lumii slavă simte scârbă nu plăcere
Binecuvântat e-acela care știe să aline
În tăcere și-n răbdare nestrigatele suspine
Binecuvântat e-acea care umblă-n părtășie
Și e fraților, lumină, dragoste și bucurie
Binecuvântat e-acela care zilnic face bine
Și-n răbdare își adună cel de mâine pentru sine
Binecuvântat e-acela care știe a-L pătrunde
Pe Hristos, sub orice fețe și-n cuvinte S-ar ascunde
poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când vorbesc de memorie, nu pot face abstracție de inteligență. Cred că un om prost nu are sensul memoriei. Deși a-ți aminti e un miracol care transcende inteligența, lumina în care memoria își recapătă sensul numai inteligența i-o poate da. Ceea ce vreau să arăt, cu atât de ridicole rezultate, e că lipsa memoriei opacizează orizontul percepției și aplatizează inteligența. A nu îți aminti nu e numai un distres al conștienței, e o stare agresiv-letargică de întuneric. Lipsa locală de memorie antrenează un soi de dezintegrare a personalității. Când omul nu își amintește, ceva se dezintegrează în el. E precum moartea: ceva te posedă incontrolat, ca o smulgere, ca o apă în care ești aruncat, cu ochii și mâinile legate.
Horia-Roman Patapievici în Zbor în bătaia săgeții
Adăugat de Sergiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Harul nu e ceva ca un polen auriu care ar ninge din stele peste noi, ci o putere dinamică ce mistuie răul ca un foc curățitor.
citat celebru din Nichifor Crainic
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Visam în secret ca într-o bună zi să escaladez și eu Everestul; mai bine de o decadă aceasta a fost una dintre dorințele mele arzătoare. Când aveam douăzeci și ceva de ani, alpinismul era totul pentru mine - aproape nimic altceva nu mă mai interesa. Escaladarea unui vârf era ceva tangibil, imuabil, concret. Pericolele iminente îi dădeau acestei activități un scop precis, care lipsea cu desăvârșire din viața mea. Mă încânta noua perspectivă care reieșea din răsturnarea la nesfârșit a planului obișnuit al existenței.
Jon Krakauer în În aerul rarefiat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Se spune adesea că munca e în slujba lui Dumnezeu. Dar numai acea muncă e în slujba lui Dumnezeu, care dezvăluie ceea ce este dumnezeiesc în natura noastră, care înseamnă o biruință a voinței noastre sufletești asupra neliniștii, a toanelor și a dorului de tihnă. Foarte multă muncă este "în slujba diavolului", deoarece o îndeplinim astfel încât prinde rădăcini în caracterul nostru obiceiul trădător al jumătăților de măsură.
Fr.W. Forster în Îndrumarea vieții pentru băieții și fetele de la 18 ani (1924)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Artele... înalță sufletul, îl fac mai sensibil și mai delicat, îmbogățesc inima cu noi desfătări și îi trezesc dragostea față de ordine, dragostea față de armonie, față de bine, și prin urmare ura împotriva dezordinei, a discordiei și a viciilor, care destramă minunatele legături ale traiului în societate... Cine se desfată cu ele acela devine omul cel mai bun și cetățeanul cel mai pașnic... căci, găsind pretutindeni și în toate mii de plăceri și de bucurii, el nu are motive să fie nemulțumit de soartă și să se plângă de ea.
citat din Nikolai Mihailovici Karamzin (1793)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Niciodată cultura n-a distrus civilizația, dar civilizația poate fi moartea culturii și, de obicei, cultura moare din cauza civilizației.
Vasile Băncilă în Filosofia vârstelor
Adăugat de Doina Bumbuț
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Dar ce viitor putea să-i ofere acestei femei, acum când ea nu-l mai interesa? Ar putea oare s-o ia de soție, pentru a-i arăta în fiecare zi o față tristă, o inimă distrusă, un suflet dezolat? Ar putea s-o ia de soție pentru a o face odioasă familiei lui, demnă de dispreț pentru egalii ei, ridicolă față de servitori, pentru a o aventura într-o societate în care s-ar simți nelalocul ei și în care umilința ar ucide-o, pentru, a o copleși de remușcări, făcând-o să simtă toate nenorocirile pe care le atrăsese asupra iubitului ei?
George Sand în Indiana (1832)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Apariția celui mai mare romancier al lumii, care e Dostoievski, geniul ortodoxiei moderne, a dovedit că nu e nevoie de nici o mitologie pentru a ridica arta până la înălțimi neatinse. Scriitorul rus nu și-a modelat operele după calapodul tragediei antice ca Racine și Cornelille, ci după disciplina hagiografiei bisericești. Romanul "Idiotul" e, în realitate, o hagiografie modernă, iar "Frații Karamazov" o apologie literară a paisianismului. Izvorul lui de inspirație e conștiința creștină tragic despicată între iadul lăuntric al păcatului și paradisul iubirii dumnezeiești.
Nichifor Crainic în Nostalgia paradisului
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă totul s-ar sfârși cu moartea noastră, atunci moartea ar fi o soluție pentru cei răi care și-ar scăpa cu o lovitură nu numai trupul, ci și sufletul lor, cu toată răutatea din ei. Dar, pentru că sufletul este nemuritor, evident, nu există scăpare de răul de care se tem. De aceea răii trebuie să se gândească la judecata de apoi.
citat celebru din Socrate
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Audioteca Citatepedia
Voce: Michelle Rosenberg
Trista poveste a lui Adam se repetă cu fiecare din noi, fiindcă toți purtăm nostalgia personală a unui rai, pe caer l-am pierdut. Copilăria ne apare astfel ca o tainică supraviețuire a paradisului terestru în ființa omenească și totodată ca o indicație a posibilități de a-l recuceri în duh!
Nichifor Crainic în Nostalgia paradisului
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lâna de Aur este ceva ce aparține omului, pentru care este infinit de prețioasă. Acest ceva a fost despărțit de om în timpuri străvechi, iar redobândirea sa este legată de invingerea unor forțe înspăimântătoare. Așa stau lucrurile cu elemntul veșnic din sufletul omului: El aparține omului. Dar omul se află separat de elemntul veșnic. Natura sa inferioară îl separă de el. Numai dacă o învinge, dacă o adoarme, omul poate să dobândească iarăși ceea ce este veșnic.
Rudolf Steiner în Creștinismul ca fapt mistic și misteriile Antichității
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
A scrie limba noastră cu noile caractere e o datorie patriotică pe care nu trebuie să o uităm o singură clipă. Numai astfel se va putea releva existența noastră socială în pas cu civilizația europeană.
citat din Mustafa Kemal Ataturk (1928)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!