iubire (vezi şi dragoste)

Iubirea: două suflete rostogolindu-se prin văzduh fără odihnă, până se vor uni, ca să întregească Universul.

definiţie clasică de Okakura Kakuzo
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

umor (vezi şi comedie)

Umorul este zâmbetul filozofiei.

definiţie celebră de Okakura Kakuzo
Adăugat de Adriana Pleşca
Comentează! | Votează! | Copiază!

ceai

Ceaiul... este religia artei vieţii.

definiţie clasică de Okakura Kakuzo în Cartea ceaiului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Perfecţiunea este peste tot, doar dacă alegem s-o recunoaştem.

Okakura Kakuzo în Cartea ceaiului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pânza pe care pictează artistul este mintea spectatorului.

citat clasic din Okakura Kakuzo
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toată lumea trebuie să construiască din nou cerul său de speranţă şi pace.

Okakura Kakuzo în Cartea ceaiului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii nu sunt învăţaţi să fie cu adevărat virtuoşi, ci să se comporte în mod corespunzător.

Okakura Kakuzo în Cartea ceaiului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arta vieţii se află într-o reajustare constantă la împrejurările noastre.

Okakura Kakuzo în Cartea ceaiului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne refugiem în mândrie pentru că ne este teamă să ne spunem adevărul nouă înşine.

citat clasic din Okakura Kakuzo
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adevărata frumuseţe ar putea fi descoperită doar de către cel care a completat mental incompletul.

Okakura Kakuzo în Cartea ceaiului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ar fi minunat să putem rămâne barbari, doar dacă cererea noastră la adresa civilizaţiei se bazează pe slava înspăimântătoare a războiului.

Okakura Kakuzo în Cartea ceaiului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între timp hai să luăm o gură de ceai. Luciul după-amiezii luminează bambusul, fântânile bulbucesc de încântare, freamătul pinilor este auzit în ceainicul nostru. Să visăm despre evaporare şi să lenevim în frumoasa absurditate a lucrurilor.

Okakura Kakuzo în Cartea ceaiului
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiecare nouă ceaşcă de ceai are propria individualitate, e rezultatul unei armonii irepetabile între apă şi foc, întruchipează o tradiţie unică, are o poveste de spus, care e numai şi numai a ei, şi e menită să conţină frumuseţea pura. Să visăm, aşadar, la evanescenţă şi să gustăm frumuseţea ascunsă în nimicnicia lucrurilor.

Okakura Kakuzo în Cartea ceaiului
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără singurătate, Iubirea nu va rămâne mult timp lângă tine. Pentru că şi Iubirea are nevoie de odihnă, ca să poată călători prin ceruri şi să se arate sub alte forme...

Paulo Coelho în Manuscrisul găsit la Accra
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea castă şi mare, sfânta duioşie care contopeşte două vieţi într-una singură, care leagă strâns două suflete, iubirea, acest cânt pe care Dumnezeu l-a dăruit pământului, această mană care cade odată cu roua din cer, iubirea care ştie să înfrumuseţeze însăşi urâţenia, iubirea care dă frumuseţii o aureolă divină...

Paul Feval în Cocoşatul
Adăugat de ella
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zi si noapte fără lumină

dumnezeu prin iarbă culege licurici
îi lipeşte pe cer într-un bloc de desen
în colţul din dreapta sus
păpădie răscoaptă
pe faţa nevăzută lumii
o gutuie rostogolindu-se
soare lună stele scrijelesc jumătăţi
în jurnalul bătrânului

a făcut luminători peste tăria cerului
vărsat de vânt în pânza artistului

pietrele două câte două împrerecheau morminte
după fotografia unor intenţii
în El creşte nisipul
se adânceşte în tine
blesteme pe limbile ceasului
crucea
ultima vegeteare
în pământul răbdărilor

a despărţit ziua de noapte
pipăind suflete pe dinăuntru
palmele au propria memorie
ele închid întunericul
inima far spart în portul pescarilor

ochii au urcat la cer singuri
doamne ia-mă de mână
şi trece-mă dincolo

poezie de Vasile Iftime (1 martie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întreg pământul, îmbibat de sânge, nu este altceva decât un altar imens pe care tot ceea ce vedem trebuie să ardă la infinit, fără măsură, fără odihnă, până la sfârşitul tuturor lucrurilor, până la extincţia răului, până la moartea morţii.

Joseph de Maistre în Consideraţii despre Franţa (1796)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bucuria copiilor

Se-adună fulgi peste câmpie
Ca un covor imaculat,
În suflete fără păcat
Prinse ca într-o colivie.
De două zile ninge-ntruna
Şi gerul aspru se resimte
Peste nostalgice cuvinte
Rostiri cuminţi din totdeauna.
Privesc văzduh cernut de nori,
Şi ce trist ar putea să fie...
Dar peste tot se-aud chemări
Între copii, la veselie.

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înălţare

Iată pe decindea Dunării
trec poştalioane brumării,
prin miros pătrunzător de fân
sparte curcubeele rămân.

Doamne, de iubirea e durere,
preasmerit în rugăciuni ţi-o cere
cel care, suiş, până la tine
năzuieşte-n orice zi ce vine.

Tremurat văzduh va să prefire
sidefii sterlici fără oprire,
înălţând spre cer cu mare artă
licuricii din lumina spartă.

poezie de Corneliu Vasile (1997)
Adăugat de Corneliu Vasile
Comentează! | Votează! | Copiază!

Este nespus de trist şi dureros că sub eticheta,, odihnească-se în pace" sunt suflete fără odihnă, chinuite şi muncite în foc veşnic!

Ioan Hapca în Diverse gânduri, reflecţii, sfaturi şi poveţe în slujba unei vieţi cu scop
Adăugat de Denisa Pricop
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis de noapte

În fie care noapte mă porţi
Tu visul meu de noapte
La bolta cerului baţi la porţi
Zbori între vis şi realitate

Eşti sufletul mereu din vis
Zborul tău mă însoţea
Cu aripi de dor m-ai cuprins
Tu mi-ai descifrat iubirea

Şoimul transformat în nor
A plutit deasupra mea
Voi iubii văzduhul până mor
Şi lumina Lunei cu căldură sa

Zboară aripi prin văzduh
Îngeri ce ne înconjoară
Desfătări ale unui duh
Note calde scoase din vioară

Suflete se topesc în stele
Ploaie caldă cu meteoriti
Noi ne-numărăm prin ele
Să iubim suntem sortiţi

Ne-ntâlnim în noaptea ideală
Sori ce strălucesc în beznă
Praf de stele curge în beteală
Liniştea geană peste geană

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!