Dimineaţa... Sfârşit de septembrie... Frunzele copacilor păreau arse, dând culoare arămie acestei toamne târzii, încălzindu-ne retina cu nuanţa ei roşiatică.

Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe alocuri, frunzele căpătaseră o culoare arămie, vestind în neliniştea lor, începutul anotimpului ploios, cu nopţi lungi şi întunecate, ziditoare de umbre nepăsătoare şi reci. Acum însă vara se încăpăţâna să părăsească înălţimile, încumetându-se să mai vegheze câteva săptămâni asupra fermecătorului tablou.

Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dimineaţa acestei zile mi-a amintit de copilărie, de fericirea de a alerga desculţă, după fluturi, prin iarba tăioasă sau prin nisipul fierbinte, furând din energia binefăcătoare a Terrei.

Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă personificam şi mă dedublam în fiinţa naturii, trăind la parametrii spirituali greu de depăşit. Am înţeles, integrându-mă în trupul acestei toamne târzii, că pot fi o eroare, atât de uşor, dar nu înţelegeam de ce umbra mea devenise eroarea de-a fi. Poate că trăiam o cu totul altă datorie, a vieţii anterioare, iar acum mă grăbeam să împlinesc tot ce aveam de făcut, în scopul de a mai trăi câteva mici frământari menite să-mi asigure fericirea la care visasem dintotdeauna. Şi uite aşa, căutam să ma pierd de ea, de umbra, dar ea, credincioasă, mă urma peste tot.

Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plopii

Împodobiţi cu vată, păreau plopii,
Precum bradul bunicii de Crăciun,
Cu galbene gutui şi mere roşii...
Dar toate au trecut precum un fum.

În amintire a rămas o umbră...
Văd dansul focului arzând în noapte
Simt dulcele miros de lemne arse
Şi-aud în gând ale bunicii şoapte

Mă doare cu-aceeaşi melodie
Şi-acelea dulci poveşti le-aud şi-acum
Şi simt cum pe genunchi încă mă ţine,
Şi-n sobă lemnele-s făcute scrum

Bunicu-i cu mustăţi de promoroacă
Bunica e cu tâmplele-argintii
Dar mă trezesc din vis şi dintr-o dată
M-apasă vise tandre în nopţi târzii.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeţii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bucaţi de stele arse

O toamnă grizonantă
îmi săpa în trup:
mi-e dor de tine
şi văd cum cad
în cuibul gol
bucăţi de stele arse.

Aş vrea să sparg retina frunzei-
pământ şi cer
dospind într-o culoare,
iar tu,
să-mi legi la gleznă
şirul de mărgele al ploii.

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păsări în zare -
frunzele cad peste noi
plouă cu soare

haiku de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

vrăbiuţo stai –
nu mai stârni frunzele
acestei toamne

haiku de Vlad Flavius
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

replici prea dure –
şedinţă de cenaclu
cu sfârşit tragic

haiku de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din lanul fără sfârşit al universului răsărea semănătura de stele.

Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frunzele dantelate, creionate de linii frânte închise, tremurătoare, sfioase, cădeau în ciorchini peste "lumea de jos".

Rodica Nicoleta Ion în Crina
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La vremi târzii...

De-acum, la vârsta senectuţii,
Când a privi (gândeşti că pot?!)
Să mă las pradă virtuţii,
Eu vă las, iubiţii mei, un ciot...

epigramă de Rodica Nicoleta Ion din La braţ cu crocodilul, printre catrene şi epigrame
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La malul copacilor

La malul copacilor,
Păsări sângerii frânte din răsărit...
Inima plânge, dar luptă.
Steagul alb al dreptăţii
Aşteaptă să îşi vadă tăcerea
Înfigând suliţa secundeleor
În albia cerului.
Fluturăm imn de dreptate
Şi organizăm miting
Împotriva durerii.
Spernţele portă stindardul luminii...
Roua ne-a picurat în privire
Iubirea de semeni.
Veniţi! Oferim gratis
Din licoarea timpului scurs...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

România bogată

Această Românie mare
E pace, dragoste, culoare
Şi datini, imn şi maci şi grâne
Doar la români le vor rămâne.

madrigal de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acest sfârşit de vară avea în el ceva sublim, înălţător şi simplu în acelaşi timp, ceva înspăimântător de sublim, chiar dacă cerul era voalat şi discret, frunzele se înălţau într-un ritm lent, ameţitor într-un convoi multicolor, către mâine. Dincolo de încercănatele ramuri, lumina dansa leneş, ca mătasea pe trupul mireselor.

Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu sunt o frunză. Parcă tu nu ştii ce este aceea o frunză? Tu cunoşti frunzele copacilor şi prin aceasta le şi stăpâneşti. Însuşi timpul cunoaşte frunzele copacilor şi le stăpâneşte. Când timpul, dinafara frunzelor, se face toamnă, ucide frunzele. Când timpul se face primăvară, le reînvie. Dar timpul el însuşi ar trebui să fie o frunză ca să elucideze frunzele.

citat celebru din Nichita Stănescu
Adăugat de Enache Andreia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soare de septembrie

Soare de septembrie,
Cu inflexiuni blânde şi părul de funze aurii,
Cu buzele de aramă...
Ai invadat sufletul meu colorat de tristeţi
Necuvântătoare
Şi clipe amare.
Apoi te-ai înfăşurat ca un şal
De vis şi de val,
Peste umerii mei.
Un poem de cercei
Din boabe de brumă
S-a născut
Ca un nou început.
Lumina mea, ai adus echilibru şi
În inima mea ploaie de trandafiri,
Privire cu fineţe de stea.
Tu ai ales să fii,
Parte din viaţa mea...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

S-a înnoptat

S-a înnoptat în sufletul meu...
Ai adus cerbii furtunii
Şi i-ai lăsat slobozi
În pădurile mele virgine,
Acolo unde încolţiseră
Ierburile de sentimente
Şi unde lumina se cununase cu liniştea

Şi cu împăcarea...
Iar, ca ploaia ce cade în mine, frunzele copacilor
Plâng acum
Slobozind toamna din mine.
E toamna ce inundă sufletele celor din jur...
Nu mi-ai ascultat gândurile
Şi m-ai rănit!
De aceea soarele sângerează
Şi stelele s-au ascuns...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ideile se loveau una de alta, se contopeau şi intrau în hora fără sfârşit a timpului. Suflete şovăielnice contemplau acest dans nesfârşit...

Rodica Nicoleta Ion în Crina
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Agronomă

Ca inima de bou, iubitul meu,
De dragul tău, sunt roşie şi eu,
Pe agronome căi te-am răvăşit
Şi bulion în sticlă ai sfârşit.

epigramă de Rodica Nicoleta Ion din La braţ cu crocodilul, printre catrene şi epigrame
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamnă-n afară şi-n noi

Arcadă de frunze aurite şi plânse
Ne-acoperă fruntea
Bătătorită de vise.
Speranţele ning la tâmple de gheaţă
În noi şi-n afară de noi, este frig.
Bântuite de stele,
Privirile trec aceleaşi,
Gălăgioase şi blânde
Peste arcuşuri obosite şi frânte.
Timpul copilariei,
Pudrat cu durerea prezentului,
A fuzionat
Într-un ritm lent şi nealterat.
Ce toamnă! Ce noapte!
În blocul operator al universului minţii
Asudează părinţii...
Tic-tacul tăcerii se-aude
Scurgându-se în clepsidra dureri.
Răniţi, pe un catafalc de petale,
Dorm copiii cuminţi.
Candele vii, ard, trec, trec grăbite spre mâine,
Spre toamne târzii -
Grâul copt strâns în pâine.
Brăţări de ramuri se prind de braţe,
În dansuri de suflete arse.
Părul croşetează poveşti
Cu gutui la ferştri.
Ne plimbam pe alei pustiite
Aducerile-aminte.
E toamnă... o toamnă cu temenele
De frunze şi miere.
Mătănii cad în râuri de ploi...
E toamnă-n afară şi-n noi!

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!