Omul aflat in functia mea

Ascultaţi cu atenţie cuvintele mele.
Unele dintre ele sunt rostite
nu de mine, ci
de omul aflat în funcţia mea.

poezie de Norman MacCaig, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul aflat în poziţia mea

Ascultă cu atenţie cuvintele mele;
Unele nu sunt spuse
De mine, ci
De omul aflat în poziţia mea.

Ce drept are el
să-mi foloseasca gura? Ȋl urăsc
când te atinge
cum nu trebuie.

Totuşi, şi el te iubeşte,
Străinul acesta îngrozitor
Care face din ochii mei ferestre;
Pe care tu îl vezi mereu stând de veghe.

Până când într-o zi moare
din pricina iubirii mele pentru tine.
Ascultă cu atenţie cuvintele mele –
pentru că... cine vorbeşte acum?

poezie clasică de Norman MacCaig din Omul aflat în poziţia mea, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

cuvânt

Cuvintele sunt, pur şi simplu, sunete rostite care înlocuiesc sentimentele, gândurile şi experienţa. Ele sunt simboluri, semne, embleme. Ele nu sunt Adevăr. Ele nu sunt realitatea.

definiţie de Neale Donald Walsch în Conversaţii cu Dumnezeu, volumul I (1995)
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ovăz sălbatic

În fiecare zi văd prin fereastră
porumbeii de pe ulucii acoperişului vecin – bărbătuşii,
prinşi în mareele dorinţei, sunt nişte giroscoape dansatoare.

Săptămâna trecută a sosit o străină printre ei – albă ca neaua,
o porumbiţă îmbufnată, din cele cu coada evantai,
un fel de May West în mişcarea femeilor cooperatiste, Women Guild.
Ce ocheade, ce gângurit, ce
piruete nebune, ce impuls de răsucit mustăţi
pentru a ucide inimi!

Celelalte porumbiţe – nu trebuie să fii una din ele
pentru a şti
exact ce gândesc – pretindeau
că, de fapt, ea nu era acolo
şi continuau cu îndemnare să facă ceea ce fac
porumbiţele când tricotează.

poezie de Norman MacCaig, din "Omul aflat în poziţia mea", 1 din Din "Omul aflat în poziţia mea", 1969, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

O chestiune de evaluare

Necazurile şi supărările mele
s-ar putea să ţi se pară normale, prietene,
dar ele m-au făcut un Liliputan
într-o ţară a Gulliver-ilor.

Încerc să mă feresc de
picioarele lor enorme. Când unul dintre ei
mă ridică,
mă agăţ de el
ca să nu fiu spulberat de respiraţia lui puturoasă.

Asta în vreme ce undeva cineva
învârte lumea-n palma lui,
evaluându-i greutatea,
întrebându-se dacă mai merită păstrată.

poezie de Norman MacCaig, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Contrabandistul

Urmăreşte-l când scoate pe gură
cuvintele lui umflate – justiţie, democraţie,
fraternitate, libertate, internaţionalism, pace,
pace, pace. Fă-ţi un obicei
în a nu da nici o atenţie
privirii lui voit oneste, vizelor, ştampilelor
semnăturilor lui. Fă-ţi o datorie
în a arăta lumii conţinutul lor
în limpezimea adevărului.

Nimeni, cu asemenea calabalâc de vorbe-n spate,
nu are dreptul să declare ceva...

poezie de Norman MacCaig, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Patriot

Singura mea patrie
Are înălţimea de o sută optzeci şi doi de centimetri
Şi indiferent dacă îmi place sau nu
Sunt gata să mor
Pentru independenţa ei.

poezie clasică de Norman MacCaig, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atenţie la cuvintele rostite în mod repetat, căci acestea divulgă intenţiile, personalitatea unui om! Sunt creioanele cu care îşi conturează, colorează şi nuanţează destinul.

aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Am învăţat cuvinte, cuvinte, cuvinte...
Jumătate din ele
au murit din lipsă de folosinţă,
iar cele pe care le-am folosit cel mai des
se uită la mine cu o privire care şopteşte: Mincinosule.

poezie de Norman MacCaig din Eu, de neocolit, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un om cu care sunt de acord

El ştia mai mult decât să admire un scaun
şi să spună "Ce înseamnă asta?"

El iubea tot ce accepta
ospitalitatea consistentă a propriilor cinci simţuri.
El ar fi spus "Hello, omidă" sau
"La revedere, Loch Fewin".
El dorea să ştie
cum se ajunsese ca ele să fie ceea ce erau.
Dar niciodată nu le-ar fi insultat spunând:
"Omidă, Loch Fewin, ce vreţi să spuneţi?"
In privinţa asta el era aidoma lui Dumnezeu,
deşi era ateu.
Era conştient de diferenţa
dintre "Ce înseamnă asta pentru mine?"
şi "Ce înseamnă asta"?
De aceea el spunea, cu jumătate de zâmbet:
"Desigur, Dumnezeu, la fel ca mine,
este ateu".

poezie de Norman MacCaig, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un om cu care sunt de acord

El ştia mai mult decât să admire un scaun
şi să spună Ce înseamnă asta?

El iubea tot ce accepta
ospitalitatea consistentă a propriilor cinci simţuri.
El ar fi spus Hello, omidă sau
La revedere, Loch Fewin.
El dorea să ştie
cum se ajunsese ca ele să fie ceea ce erau.
Dar niciodată nu le-ar fi insultat spunând:
Omidă, Loch Fewin, ce vreţi să spuneţi?
In privinţa asta el era aidoma lui Dumnezeu,
deşi era ateu. Era conştient de diferenţa
dintre Ce înseamnă asta pentru mine?
şi Ce înseamnă asta?
De aceea el spunea, cu jumătate de zâmbet:
Desigur, Dumnezeu, la fel ca mine,
este ateu.

poezie de Norman MacCaig, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Antistenes spune că, în unele regiuni îndepărtate, frigul este atât de atroce încât cuvintele îngheaţă imediat cum sunt pronunţate şi au nevoie de oarece timp pentru a fi dezgheţate de căldură şi a putea fi auzite. În acest fel, se poate întâmpla ca unele cuvinte rostite în vreme de iarnă să fie percepute abia atunci când vine vara.

citat celebru din Plutarh
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Indiferent în ce limbă sunt rostite, cuvintele cu acelaşi înţeles sunt rostite cu acelaşi ton.

citat din Alberto Spaini
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nici măcar o avere nu poate retrage cuvintele odată rostite. Ai grijă ce le spui persoanelor care-ţi sunt dragi. Unele vorbe pot răni mai mult decât o palmă şi lasă urme mai adânci decât o lovitură. Ele pot fi iertate de un suflet blând, însă rămân imprimate ca o cicatrice în inima celui care le-a auzit.

citat din Marius Simion
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Auto-cunoaştere

Eu sunt un teanc de egou-ri, sine peste sine
Prin spirala vremii. Cu o mână metafizică
Ridic ferma ca pe-un dop şi văd ca prin sticlă
Ferma în fermă – şi în centru pe mine.

poezie de Norman MacCaig din Vara la ferma, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvintele mele...

Cuvintele mele,
măiastre păsări călătoare
ce migrează continuu,
arătând, cu precizie astronomică,
doar nordul...
Vă asigur, cu multă ardoare,
că nu sunt mai reci ca gheaţa,
nici mai pufoase ca zăpada
cuvintele mele,
dar, pe unde zboară ele,
peste ape şi munţi,
în urma lor,
rămân în văzduh,
ireale,
cioplite pentru eternitate,
preafrumoasele aurore boreale...

poezie de Dumitru Gherghina din Confesiuni de-o clipă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Cineva, seamana pe furiş seminte in mine..
Unele de cuvinte.. unele de gânduri.. unele de emoţii..
Toate. s semănate pe ramurile unui măr.. cu rădăcini în inima mea...
Măr, fara şarpe.. Sau...
Apoi seminţele cresc in mine, adapându. se in izvoare de suflet..
După ce sunt semănate,
eu le dau viaţă..
Naşterea insa e mereu provocată
de o atingere, un dor sfâşietor.., o strângere de inimă.. o rasuflare care se frânge cald...
de tristeţea nesfârşită sau
fericirea absolută a unei clipe -extazul absolut...
Ca orice naştere.. are chinurile ei...
mă revars insa în taina, usor si lin...
precum. alunecarea ta in mine...
Dorurile toate. mi sunt şoptite, iar strigătele mute... Doar de tine ştiute...
Te simt ţinându. ma de mana.. şi curgând odată cu ele..
De aceea scrierile mele ar trebui semnate cu numele tau...
De fapt tu m. ai născut pe mine..
creatorul a ce sunt eu.. eşti tu...
Esti săpat în mine..
pentru totdeauna....
cu litere.. cu şoapte.. cu doruri..

poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unele femei

Unele femei ştiu cum să-şi ţină mâinile.
Unele femei ştiu cum să stea în faţa pragului.
Unele dintre ele ştiu măsura unui om, dimensiunea
promisiunilor, valoarea zâmbetelor lui cu mult înainte
ca el să le-atingă poarta. Unele ştiu să asculte
şi să zâmbească-înapoi, că primul lucru
pe care trebuie să-l facă dimineaţa sau ultimul seara
este să pună la dospit pâinea.

Unele femei ştiu să-şi ţină genunchii strânşi,
porţile închise. Le place să stea ancorate, să nu fie
niciodată luate de maree. Perdelele lor se mişcă întotdeauna,
iar vârful limbii lor e ascuţit. Unele dintre ele
nu înnebunesc, unele dintre ele nu se usucă. Unele
cântă imnul Pâinea Raiului, pâine care, de altfel, o coc la fel de bine,
iar unele-şi găsesc prietene ca păsările atrase de miere.

NB. Pâinea Raiului: //www. youtube. com/watch? v=Bh8Ach3CPAM

poezie de Yvette Christiansë, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Memorial

Ea moare pretudindeni. Oriunde mă duc, ea moare.
Nu există răsărit de soare, piaţă publică, popas pe un munte fermecător
care să nu conţină moartea ei.

Liniştea în care ea murea atunci răsună încă prin
morişca limbii, e o plasă
în care râsul se închide pe sine. Cum ar putea mâna mea
să strângă altă mână, când între ele
se află acea moarte densă, acea intolerabilă distanţă?

Ea plânge pentru lacrimile mele. Murind, îmi spune
că pasărea vine din soare, că peştele intră în soare.
Floarea de stânjenel este sculptată cu mai puţină delicateţe
decât este felul ei de a muri
încrustat în memoria mea. Dar, mai aud de asemenea
alte cuvinte,
cuvinte negre care formează sunetele
tăcerii, numind acel nicăieri
înspre care ea curge fără încetare.

Din ziua când a murit
ea nu mai conteneşte să moară. A făcut din mine
elegia ei. Eu sunt o capodoperă,
o ficţiune adevărată
a urâciunii morţii.
Sunt muzica ei tristă.

poezie de Norman MacCaig, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvinte

Sunt asemeni unui cristal –
cuvintele.
Unele, un jungher,
Unele, o flacără.
Altele,
doar bobiţe de rouă.

Ele vin pe-ascuns, încărcate de amintiri.
Navighează lipsite de apărare:
bărcuţe sau săruturi
pe ape tremurânde.

Abandonate, inocente,
imponderabile.
Sunt ţesăturile luminii.
Sunt noaptea.
Şi, chiar pale,
ele amintesc de paradisul pierdut.

Cine le aude? Cine
le înmănunchează, astfel,
crude, fără formă,
în cochiliile lor nevinovate?

poezie de Eugénio de Andrade, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aproape de sfârşit

Ştii că sunt metode
de a fi crud cu mine
pe care le-ai lăsat încă
neexplorate?
Ţi s-a facut oare lehamite de acest joc?
Sau ai început, doar început,
să-ţi doreşti să-mi vindeci
dragostea bolnavă?
Eu sunt un om
cu o infirmitate în lăuntrul lui.
El suferă atât de mult încât l-aş fi ucis
dacă aş fi îndrăznit.

poezie de Norman MacCaig, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!