Prieten bun, câştigă-ţi plânsul şi "rugăciunea lui Iisus"! Căci plânsul stinge focul veşnic, iar ruga te înalţă sus.

citat din Sfântul Ioan Iacob Hozevitul
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Smintelile dintre noi sunt armele cele mai puternice pe care le dăm vrăjmaşilor ca să ne lupte pe noi.

citat clasic din Sfântul Ioan Iacob Hozevitul
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plânsul

Plânsul în singurătate
E mai sincer decât toate;
Plânsul – lumea să te vadă,
E un plânset de faţadă.

poezie de George Budoi din Cugetări versificate (4 mai 2018)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plânsul duhovnicesc, prin firea sa, este cu totul altul decât plânsul sufletesc. El ţine de o neîntreruptă gândire la Dumnezeu şi de o dureroasă întristare pentru despărţirea de El. Plânsul sufletesc, pătimaş, ucide trupul, îi stinge vioiciunea, atunci când cel duhovnicesc curăţă omul de patimi purtătoare de moarte şi prin aceasta îl învie pe de-a-ntregul.

Părintele Sofronie în Vom vedea pe Dumnezeu precum este (2005)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neînţeleptul

Râdea cu lacrimi bietul ins,
De fapt plângea râzând de dânsul,
Căci sigur, te inundă plânsul
Când vezi cum te tot faci de râs
Şi-n neguri ţi se afundă plânsul
Când singur vezi că eşti de plâns.

epigramă de Ioan Hapca
Adăugat de Sandra Glorían
Comentează! | Votează! | Copiază!

E plânsul Tău

Când stau culcată-n margine de noapte
Şi mă-nfior de ce mai este rău
Printre atâtea mii şi mii de şoapte
Aud în depărtare plânsul Tău.
Când stau culcată-n margine de lume
Şi-aud scrâşnind al vieţii ferăstrău
Şi vine-un plâns amar să mă sugrume
Eu ştiu, o, Doamne, că e plânsul Tău.

Când stau culcată-n margine de clipă
Cu scoici de lacrimi prăbuşite-n hău
Şi inima şi sufletul îmi ţipă
Eu plâng, o, Doamne, pentru plânsul Tău.

Când stau culcată-n margini de tăcere
Şi-am îngheţat trecând prin vadul său
Când închinată sunt dar nu pot cere
Aud în depărtare plânsul Tău.

Când am ajuns povară pentru mine
Şi mă cutremur în atâta rău
Mă sfâşii, Doamne, toată pentru Tine
Atât de mult mă doare plânsul Tău...

poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

PE NIMENI NU JELI CU PLÂNSUL PE MORMÂNTE-N CIMITIR
Pe nimeni nu jeli cu plânsul pe morminte-n cimitir
Că asta roua stă s-o facă umezind al ierbii fir
În nopţile de vară, iar vânturile-n anotimpuri reci,
Dar tu te roagă mult când treci şi să le pui un trandafir.

rubaiat de Ioan Friciu (2021)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plouă

Da, plouă cum n-am mai văzut
Şi grele talăngi adormite,
Cum sună sub şuri învechite!
Cum sună în sufletu-mi mut!
Oh, plânsul şi când plouă!
Şi ce enervare pe gând!
Ce zi primitivă de tină!
O bolnavă fată vecină
Răcneşte la ploaie, râzând..
Oh, plânsul şi când plouă!
Da, plouăşi sună umil
Că tot ce-i iubire şi ură
Cu-o muzică tristă, de gură,
Pe-aproape s-aude-un copil.
Oh, plânsul şi când plouă!
Ce basme şi le spun!
Ce lume-aşa goală de vise!
Şi cum să nu plângi în abise,
Da, cum să nu mori şi nebun?
Oh, plânsul şi când plouă!

poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăciunea silită naşte făţărnicie, îl face pe om incapabil de orice reflecţie, apatic faţă de toate, chiar şi faţă de îndeplinirea obligaţiilor sale. Aceasta ar trebui să-i facă pe toţi cei ce se roagă aşa să-şi îndrepte modul de a se ruga. Trebuie să ne rugăm cu drag, cu vigoare, din inimă. Nu din cauza supărărilor şi necazurilor şi nici din obligaţie, "căci Dumnezeu iubeşte pe cel care dă cu voie bună" (2 Corinteni 9, 7).

Sfântul Ioan de Kronstadt în Viaţa mea în Hristos (2005)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iisus Hristos (vezi şi Hristos)

Iisus este Dumnezeu pe pământ şi om în cer.

definiţie celebră de Sfântul Ioan Gură de Aur
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu bulgări de zăpadă-n mâini

Cu bulgări de zăpadă-n mâini
azvârl în focul veşnic.
O zână, ninsă săptămâni,
îmi ţine luna sfeşnic

când, aplecat şi încordat,
în focul veşnic bulgări reci
azvârl, mai alb, mai nepătat
decât au fost în veci.

Se stinge? Nu se stinge, nu!
El arde-n flame lungi şi iată
sprânceana mea-i de fum acu
şi fruntea încordată.

Apă şi foc, gheaţă şi fum, -
azvârl şi strig, azvârl şi strig:
Priviţi-mă, trăiesc şi sunt acum,
şi mă las nins şi nu mi-e frig.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

rugăciune

Rugăciunea este o bucurie care înalţă mulţumire.

definiţie de Sfântul Isaac Sirul
Adăugat de Oana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă va veni la tine vreo femeie frumoasă, ca să-ţi ceară dreptate, tu ia-ţi ochii de la lacrimile ei, şi urechile de la plânsul ei, şi cercetează îndelung cererea ei, dacă nu vrei ca mintea ta să se înece în plânsul ei, şi bunătatea ta în suspinele ei.

citat celebru din Miguel de Cervantes
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dedicaţie oilor lui Iisus

Te-am stropit cu mir de nard
Şi pe braţe de finic ţi-am purtat gândurile...
L-am slăvit pe Mântuitor
Şi ne-am închinat Lui,
Spre a trăi în El
Şi a muri odată cu El.
Căci trează de ne-ar fii conştiinţa
Nu ne-am cunoaşte morţi.
Nu este decât un păstor
Ce ne cunoaşte plânsul din suflet
Şi ne şterge lacrima din adâncuri.
Lui urmează-i dar,
Pruncul meu înjunghiat
De viermele diavolului!
Căci doar El îţi va vindeca rana...
Nici eu nu pot face lucrul acesta,
Căci rana ta sângerează în sufletul meu.
Ajută-ne, Doamne!
Căci în Tine este speranţa şi învierea...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mustul (metamorfoză)

Plânsul viei în budane
De Merlot ori Tamâioasă
După... vinul din stacane
Plânsul soaţei după casă!

epigramă de Gheorghe Gurău (octombrie 2009)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi greu va fi plânsul

Tu
cel ce aşchie rupi
din sufletul dezgolit

toceşte-ţi gheara flămândă
peste pietrele arse
să nu-ţi crească în carne muguri fierbinţi
şi greu va fi plânsul...

Cuvintele-săbii ce-ţi curg
ca veninul din colţul de şarpe
săpa-vor o groapă în timp
şi nu vei simţi lunecarea
în adâncimea-i rotundă.

Ori crezi că vei dăinui
pe soclul de smoală zidit
peste un suflet plăpând?

Ascultă cum şuieră vântul
şi norii cum sparg un petic de cer
pământul crestând cu limbă de foc...

Veni-va o vreme când vei cerşi îndurare
şi orb va fi ochiul
şi surdă urechea
şi greu va fi plânsul...

poezie de Getty Voinea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plânsul celor cu inima deşartă este o deşertăciune.

Ioan Hapca în Diverse gânduri, reflecţii, sfaturi şi poveţe în slujba unei vieţi cu scop
Adăugat de sara
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vântul pustiirii (Urgia cerească)

Iarăşi lupte, iarăşi sânge
Iarăşi zgomot de război,
Iarăşi lacrimi nesfârşite,
Iarăşi valuri şi nevoi!

Când a şters sărmana lume
Lacrima de pe obraz,
Au venit năpraznic iarăşi
Alte valuri de necaz.

Văduvele iar vor plânge
Cu bătrânii cei sărmani
Şi copiii vor rămâne
Iar cu miile orfani.

Pustii-se-vor oraşe
Şi pe mulţi îi vor robi,
Unde sunt cântări deşarte,
Gloanţele vor dănţui.

Iar în locul răsfăţării
Şi al luxului nebun,
Va domni de-acuma groaza
Şi cutremurul de tun.

Care azi, (de zburdăciune),
Umblă goi, neruşinaţi,
Vor ajunge ca să umble
De nevoie dezbrăcaţi.

Când sporeşte răutatea
Se scârbeşte Dumnezeu,
Pentru asta vin în lume
Şi războaiele mereu!

poezie celebră de Sfântul Ioan Iacob Hozevitul
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Durerea este cea mai înaltă formă de fericire!
Nu ştiu dacă pot defini fericirea doar ca pe ceva sublim, feeric, etc, dar plânsul...
Plânsul este constanta sufletului nostru, prin câte locuri trece lacrima până ajunge să curgă pe obrazul nostru!

Mihail Coandă în Umbre pe asfalt, Pagina de autor (23 iunie 2022)
Adăugat de Mihail Coandă
Comentează! | Votează! | Copiază!

E plânsul meu...

Din leagăn, primul grai
A fost un plans.
Dar nu ştiam atunci
De rostul lui,
De dor,
De bucurie.
Era doar plâns
Nevinovat de prunci.
L-am luat cu noi
Şi în copilărie.
Şi-am plâns cu el
Dureri şi bucurii,
Am învelit
Cuvinte de ocară.
L-am pus peste durerea
De copii,
Ne-am ajutat de el
Să nu ne doară.
Dar am crescut
Şi plânsul l-am lăsat.
Din fală, din mândrie
Sau ruşine.
Şi-atâtea clipe trec...
Neîncetat,
Când trebuie să plângi,
Cînd simţi c-aşa îţi vine.
Eu mi-am ascuns durerea
În cuvânt.
În el ascund
Şi stropi de bucurie.
E plânsul meu,
Şi pot să-l plâng
Fără ca lacrima să ştie.

poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Focul face apa să fiarbă, dar apa stinge focul. Nu încălzi un ingrat, curând te va stinge.

aforism clasic de Carmen Sylva din Cugetări şi impresii
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!