Omiterea impresiilor şi a evenimentelor trăite reliefează cu mai multă precizie şi într-un mod mai exclusiv decât în cazul uitării de nume acţiunea tendinţei care încearcă să îndepărteze din amintire tot ceea ce este neplăcut. Această amnezie nu poate fi considerată act ratat decât în măsura în care, examinat în lumina experienţei de toate zilele, ea ne apare ca surprinzătoare şi nejustificată, adică în cazul în care uitarea cuprinde, de exemplu, impresiile mai recente sau mai importante sau impresii a căror absenţă reprezintă o lacună într-un ansamblu despre care se păstrează o amintire perfectă.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă, în intervalul de timp care separă conceperea proiectului de executarea sa, se produce o schimbare importantă în contextul psihic, schimbare incompatibilă cu înfăptuirea proiectului, uitarea acestuia nu mai poate fi considerată un act ratat. Această uitare nu mai miră, căci ne dăm seama bine că executarea proiectului ar fi de prisos în noul context psihic. Uitarea unui proiect nu poate fi considerată act ratat decât în cazul în care nu avem de-a face cu o schimbare a acestui context.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În cazul în care însă, nu deţinem chiar de la cel analizat lămuriri asupra sensul actului ratat, unde vom găsi puncte de sprijin pentru interpretări şi indicii pentru demonstraţie? Aceste puncte de sprijin şi indicii provin din surse multiple. Ele ne sunt furnizate în primul rând de comparaţia analogică cu fenomene care nu sunt legate de actele ratate, ca, de exemplu, în cazul în care constatăm că deformarea unui nume, ca act ratat, are acelaşi sens injurios ca şi acela pe care l-ar avea o deformare intenţionată. Dar puncte de sprijin şi indicii ne sunt furnizate şi de contextul psihic în care se produce actul ratat, de cunoştinţele pe care le avem în legătură cu caracterul persoanei care săvâşeşte acest act, de impresiile pe care această persoană le-a putut avea înainte de act şi împotriva cărora ea poate că reacţionează prin acesta.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În cazul actelor ratate, tebuie ţinut cont de diviziunea în cele trei grupe a acestor fenomene: a) lapsusul, cu subdiviziunile sale în erori de scris, de lectură, falsă audiţie; b) uitarea, cu subdiviziunile sale corespunzătoare obiectului uitat (nume proprii, cuvinte străine, impresii); c) confuzia, pierderea, imposibilitatea de a regăsi un obiect pus de-o parte; erorile nu interesează, decât în măsura în care decurg din confuzie, uitare etc.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În erorile de lectură cele mai frecvente, cei doi factori care au un rol important în actele ratate nu îndeplinesc decât un rol cu totul secundar; ne referim la conflictul celor două tendinţe şi la refularea uneia dintre ele, refulare care se manifestă tocmai prin efectul actului ratat. Nu este vorba de faptul că erorile de lectură ar prezenta caractere aflate în dezacord cu aceşti factori, dar conflictul conţinutului de idei, care duce la eroarea de lectură, este mult mai puternic decât refularea pe care acest conţinut de idei a suferit-o anterior. Aceşti doi factori se reliefează foarte net în diversele modalităţi ale actului ratat provocat de amnezie.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există tendinţa de a afirma că angoasa nu este niciodată raţională. În cazul în care spaima devine prea intensă, constituie un obstacol care paralizează acţiunea şi chiar fuga. De cele mai multe ori, reacţia la pericol este un amestec în care se include sentimentul de teamă şi acţiunea de apărare. Animalul speriat încearcă frica şi fuge, dar singură, doar fuga corespunde scopului şi nu frica.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Procesul psihic al persoanei receptoare (care de regulă coincide, în cazul naivului, cu eul nostru, în timp ce în cazul cuvântului de spirit ne putem transpune şi în situaţia persoanei producătoare) este, în cazul naivului, mult mai complicat decât cel al persoanei producătoare; totodată acest proces este mult mai simplu decât cel ce are loc în cazul cuvântului de spirit.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lapsusurile, erorile de scris etc, pot avea o bază pur fiziologică, ceea ce mi se pare puţin probabil în diversele varietăţi de amnezie (uitarea de nume şi proiecte, neputinţa de a regăsi obiectele prealabil puse de-o parte etc), pe când există cazuri de pierderi în care probabil că nu intervine nici o intenţie şi cred că pot adăuga că greşelile care se săvârşesc în viaţă nu pot fi interpretate decât într-o anumită măsură în lumina concepţiei noastre.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lapsusurile, erorile de scris etc pot avea o bază pur fiziologică, ceea ce mi se pare puţin probabil în diversele varietăţi de amnezie (uitarea de nume şi de proiecte, neputinţa de a regăsi obiectele prealabil puse de-o parte etc), pe când există cazuri de pierderi în care probabil nu intervine nici o intenţie şi pot adăuga că greşelile care se săvârşesc în viaţă nu pot fi interpretate decât într-o anumită măsură în lumina acestei concepţii, a actelor ratate.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Refularea, în cazul nevrozei obsesionale, se realizează nu prin amnezie, ci prin disjuncţia raporturilor de cauzalitate, disjuncţie care este un rezultat al retragerii afectului. Aceste raporturi refulate păstrează un fel de forţă capabilă să avertizeze subiectul, forţă pe care am comparat-o cu o percepţie endopsihică, astfel încât bolnavul introduce raporturile refulate în realitatea exterioară prin mijlocirea percepţiei şi acolo dau mărturie pentru ceea ce a fost îndepărtat din psihism.

Sigmund Freud în Omul cu şobolani
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În cadrul actelor ratate, uitarea unor proiecte poate fi corelată, în general, cu acţiunea unui proces psihic contrar care se opune înfăptuirii lor. Este nu numai opinia psihanaliştilor, ci toată lumea este de aceeaşi părere. Este opinia la care fiecare aderă în viaţa de toate zilele, dar o neagă în teorie.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În cazul uitării numelor proprii de persoane, se înţelege de la sine, pentru oameni diferiţi au, prin forţa lucrurilor, o valoare psihică cu totul diferită. Să luăm, spre exemplu, prenumele Teodor. El nu semnifică nimic pentru unele persoane, pentru alţii, este prenumele tatălui, al unui frate, al unui prieten, sau chiar prenumele lor. Experienţa analitică va dovedi că primii nu riscă să uite că o anumită persoană străină poartă acest nume, pe când ceilalţi vor avea mereu tendinţa de a fuza altuia un nume care li se pare rezervat relaţiilor lor personale. Deoarece la acest obstacol asociativ se adaugă acţiunea principiului neplăcerii şi aceea a unui mecanism indirect, în acest caz, vă veţi putea face o idee adecvată despre gradul de complexitate al cauzelor uitării momentane a unui nume. Dar o analiză riguroasă este capabilă să descurce în întregime iţele acestui scul încâlcit.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A. Maeder relatează cazul unei doamne care, în ajunul căsătoriei, a uitat să meargă la proba rochiei sale de mireasă şi nu şi-a amintit, spre marea disperare a croitoresei, decât seara târziu. El vede o legătură între această amnezie şi divorţul petrecut puţin după cununie. Personal cunosc o doamnă, astăzi divorţată, căreia i se întâmpla adesea, cu multă vreme înainte de despărţire, să semneze cu numele ei de fată actele care se refereau la administrarea bunurilor sale. Cunosc şi cazuri privind alte femei care, în cursul călătoriei de nuntă, şi-au pierdut verigheta, accident căruia evenimentele ulterioare i-au conferit o semnificaţie fără echivoc. Se citează cazul unui vestit chimist german, a cărui căsătorie n-a putut avea loc, pentru că el uitase ora la care fusese fixată ceremonia şi în loc să se ducă la biserică, se dusese la laborator. El a fost destul de chibzuit ca să se limiteze la această unică tentativă şi a murit la adânci bătrâneţi, celibatar.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Devin compulsionale procesele de gândire care se efetuează cu energie – atât din punct de vedere calitativ, cât şi cantitativ (şi ca urmare a unei inhibiţii a părţii motrice a sistemului gândirii) – care nu este de obicei destinată decât acţiunii, adică gândurile care, în mod regresiv, înlocuiesc acţiunea.

Sigmund Freud în Omul cu şobolani
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi s-a întâmplat să nu pot reproduce numele inofensivului oraş morav Bisenz şi analiza a dovedit că nu era nicidecum vorba de o atitudine ostilă din parte-mi faţă de acest oraş, ci că amnezia ţinea mai degrabă de asemănarea care există între numele său şi acela al palatului Bisenzi din Orvieto (oraş italian situat cam la jumătatea distanţei dintre Roma şi Florenţa), unde odinioară am petrecut multe zile plăcute. Ne găsim aici pentru prima oară în prezenţa unui principiu care, din punct de vederea al motivaţiei tendinţei care favorizează uitarea de nume, ni se va dezvălui mai târziu ca îndplinind un rol preponderent în determinarea de simptome nevrotice: este vorba, între altele, de refuzul memoriei de a evoca ceva asociat cu senzaţii penibile legate de unele amintiri a căror evocare ar fi de natură să producă aceste senzaţii. În această tendinţă de ocolire a neplăcerii pe care le pot pricinui amintirile sau alte acte psihice, în această fugă psihică din faţa a tot ce este penibil trebuie să vedem ultima raţiune eficientă, nu numai a uitării de nume, ci şi a multor alte acte ratate, cum sunt neglijenţele, erorile etc.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Formele de manifestare a umorului sunt determinate de două particularităţi care depind de condiţiile apariţiei sale. Mai întâi, umorul se poate contopi cu vorba de duh sau altă varietate a comicului; rolul său este de a înlătura posibilitatea unei dezvoltări afective conţinute în situaţie, dezvoltare care ar bloca efectul hedonic. Apoi el poate suprima această dezvoltare afectivă sau o poate anula doar parţial, ceea ce reprezintă cazul cel mai frecvent, pentru că presupune un efort mai mic; în acest din urmă caz apar diferite forme ale umorului "atenuat", ale umorului care zâmbeşte printre lacrimi. El ia afectului o parte din energia sa şi îi dă în schimb o nuanţă umoristică.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De când, corectând o eroare, nu mai considerăm uitarea curentă ca fiind datorată distrugerii urmelor mnezice, deci, neantizării lor, înclinăm spre concepţia opusă: nimic din viaţa psihică nu se poate pierde, nimic din ceea ce s-a format nu dispare, totul se păstrează într-un fel oarecare şi poate să reapară în anumite circumstanţe favorabile, de exemplu, în cursul unei regresiuni destul de profunde.

Sigmund Freud în Angoasă în civilizaţie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De obicei, materialul refulat nu se poate manifesta ca amintire, dar în schimb el rămâne activ în mod potenţial; într-o zi, sub influenţa unui factor extern, din el se nasc produse psihice care trebuie considerate metamorfoze sau mlădiţe ale amintirii uitate şi care nu pot fi înţelese decât astfel.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zestrea de reprezentări religioase cuprinde nu numai transfigurări de dorinţe, ci şi importante reminiscenţe istorice. Ce incomparabil prisos de forţă trebuie să-i fi conferit religiei această conlucrare dintre trecut şi viitor! Dar poate că, printr-o analogie, ne vom lumina calea spre o altă înţelegere a fenomenului. Nu este bine să transplantezi noţiuni departe de solul în care ele au crescut, dar se cere să dăm expresie concordanţei pe care am descoperit-o.

Sigmund Freud în Viitorul unei iluzii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Influenţa stărilor fiziologice, rezultând din indispoziţii, tulburări circulatorii, stări de epuizare, asupra producerii lapsusurilor trebuie recunoscută fără rezervă. Experienţa dumneavoastră personală şi cotidiană ajunge ca să vă facă evidentă această influenţă. Dar această explicaţie lămureşte prea puţin! Şi înainte de toate, stările pe care le-am enumerat nu sunt condiţii necesare ale actului ratat. Lapsusul se poate produce tot atât de bine în deplină stare de sănătate, în stare perfect normală. Aceşti factori somatici nu au valoare decât în măsura în care facilitează şi favorizează mecanismul psihic particular al lapsusului.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când cineva uită sau, în ciuda eforturilor sale, nu reţine decât cu mare greutate un nume care îi este totuşi familiar, suntem în drept să presupunem că respectivul încearcă vreun resentiment cu privire la purtătorul acelui nume, ceea ce îl determină să nu se gândească bucuros la el. Uitările numelor sunt reflectări la destăinuirile legate de contextul psihic în care s-a podus unul din aceste acte ratate.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!