Peștișorul Betta
Dintr-un univers creeat de o minte visătoare
"soarele răsărea, mult mai frumos din mare"
Dar peștișorul Betta citea în continuare
Având și multe întrebări pentru marea desfășurare,
Despre acel roman scris de străinul caracatiță
Ce niciodată în viața lui nu a facut alianță,
Cu captivitatea, în care se nascuse peștisorul
Ce studia la școală poveștile de-a zborul.
Notele lui scădeau pe zi ce trece tot mai mult
Din pricina întrebărilor ce-l lăsau pe profesor mut.
Exmatricularea era pedeapsa finala
Pentru a învăța cum să se poarte la școala!
Și într-o seară pe neașteptate se vede luat pe la spate
Și băgat cu mare grijă, în punguța cu apă și apoi într-o valiză.
Pe semne că avea mulți colegi exmatriculați
Ce-l priveau din alte pungi, nevinovați
- Dar voi ce faceti? cum ati ajuns aici?
Întrebă peștișorul fără a primi replici,
Căci răspunsul era mut, nu se vedea decat mima,
El săracul nu a priceput de ce se schimba clima
Și o izbitură stranie brusc il trece
Aruncat tot cu pungă pe nisipul rece
Punga spartă de un val este luată
Și alungată în nestirea din marea moartă.
Intră în adâncuri din reflexul fricii
Dar nu înainte de a vedea pe cer licuricii
Ce doar în basmele lui caracatiță le citea
Iar acum devenise un personaj din cartea sa.
fabulă de Cristian Harhătă
Adăugat de Cristian Harhătă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre școală
- poezii despre învățătură
- poezii despre zbor
- poezii despre viață
- poezii despre seară
- poezii despre schimbare
- poezii despre profesori
- poezii despre nisip
- poezii despre nevinovăție
Citate similare
Peștișorul Betta
Dintr-un univers creeat de o minte visătoare
"soarele răsărea, mult mai frumos din mare"
Dar peștișorul Betta citea în continuare
Având și multe întrebări pentru marea desfășurare,
Despre acel roman scris de străinul caracatiță
Ce niciodată în viața lui nu a facut alianță,
Cu captivitatea, în care se nascuse peștisorul
Ce studia la școală poveștile de-a zborul.
Notele lui scădeau pe zi ce trece tot mai mult
Din pricina întrebărilor ce-l lăsau pe profesor mut.
Exmatricularea era pedeapsa finala
Pentru a învăța cum să se poarte la școala!
Și într-o seară pe neașteptate se vede luat pe la spate
Și băgat cu mare grijă, în punguța cu apă și apoi într-o valiză.
Pe semne că avea mulți colegi exmatriculați
Ce-l priveau din alte pungi, nevinovați
- Dar voi ce faceti? cum ati ajuns aici?
Întrebă peștișorul fără a primi replici,
Căci răspunsul era mut, nu se vedea decat mima,
El săracul nu a priceput de ce se schimba clima
Și o izbitură stranie brusc il trece
Aruncat tot cu pungă pe nisipul rece
Punga spartă de un val este luată
Și alungată în nestirea din marea moartă.
Intră în adâncuri din reflexul fricii
Dar nu înainte de a vedea pe cer licuricii
Ce doar în basmele lui caracatiță le citea
Iar acum devenise un personaj din cartea sa.
fabulă de Cristian Harhătă
Adăugat de Cristian Harhătă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe Dan nu-l derajau poreclele. N-aveau decât să-i spună cum le trecea lor prin minte! Ce-l interesa pe el? El își vedea de ale lui, așa cum se pricepea. Și se pricepea, nu glumă! La destule, nu doar la învățătură! Motiv pentru care era bine văzut printre profesori. Nu și printre elevi, dar ce-l interesau pe Dan nemulțumirile acestora?! El își vedea de calea lui, pe care și-o alesese, sperând să nu fie greșită. Vedea greșeli la tot pasul, în jurul lui, în cazul altor colegi, care alunecaseră pe pante greșite; ispitele erau și acelea multe. Dar se străduia să reziste. Și reușea, datorită pasiunii lui pentru studiu.
Cornelia Georgescu în Destine împletite
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi citate despre greșeli, citate despre învățătură, citate despre umor, citate despre profesori, citate despre nemulțumire, citate despre elevi sau citate despre educație
Anti-DADA
Un cal s-a mutat într-o casă frumoasă,
Avea o culoare deschisă, dar ștearsă ( calul),
Soarele nostru privea numai calul,
Precum un șoarece cașacavalul.
N-o să mă credeți, greabănul, crupa
Păreau din vremea lui Chandragupta,
Fapt e că tot acest trup prea solid
Nu avea ce să caute. Spun sheet.
În timpul acesta noi ne iubeam
În fânul uitat de celebrul cal.
Căpitanul Kieckeritz
Avea scris frumos, din pix,
El citea cu interes
Din Le Monde și din Express.
Capul său era înfipt
Într-un vârf de eucalipt.
Ce citea era secret,
Avea grade, fiind deștept,
Iar alături se-nvârtea
Personal iubita sa.
Kieckeritz, ah, Kieckeritz,
Nu bea votcă după șpriț,
Că alcoolul nu e bun
Fără versuri și tutun.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre frumusețe
- poezii despre cai
- poezii despre versuri
- poezii despre timp
- poezii despre secrete
- poezii despre poezie
- poezii despre iubire
- poezii despre inteligență
- poezii despre fumat
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Statul este o caracatiță, cea mai mare și cea mai puternică din lume, dar cu mult mai multe tentacule decât caracatițele din ocean, cu care ține pradă permanent un popor întreg. Un om poate avea o șansă să scape din brațele unei caracatițe din ocean, fie ea șansa cât de mică, dar din brațele statului caracatiță n-are nicio șansă să scape.
aforism de George Budoi din Statul în aforisme, epigrame, poezii, pamflete și satire (10 decembrie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Vezi și aforisme despre superlative sau aforisme despre ocean
Isaia cincizeci și trei
Cincizeci și trei Isaia
Ce direct azi ne descrie
Suferința și văpaia
Lui Isus din veșnicie
Cât de clar ni se arată
Cum a suferit Hristos
Ca viața fără pată
Noi s-o avem aicea jos
Era așa de disprețuit
Căci de la El fața-ți întorceai
Dar El pedeapsa noastră a primit
Și-a noastre chinuri le-a purtat o vai
Pedeapsa care ne dă pacea
Peste El iat-a căzut
Și-n El noi am primit iertarea
Căci jertfă vie s-a făcut
Noi rătăceam toți ca niște oi
De drumul lui fiecare își vedea
Și de viață eram cu toții goi
Iar moartea parte ne era
Dar Domnul a făcut să cadă
Nelegiuirea noastră asupra Lui
Și-n chinurile morții El să ardă
A suferit amar Ființa Mielului
A fost luat prin apăsare
Dar cine de pe vremea Lui a crezut
Căci El muri ca să primim iertare
De tot păcatul ce noi l-am făcut
A fost zdrobit prin suferință
Dar o sămânță de urmași El va vedea
Ce îl vor urma plini de credință
Cinstindu-i pentru veci Ființa Sa
Și rodul muncii sufletului Său
Îl va vedea și se va-nviora
Căci El ni-e Domn și Dumnezeu
Cum azi ne spune Evanghelia
El pe mulți dar îi va pune
Într-o stare după voia Lui Dumnezeu
Și despărțiți de astă lume
Cu totul smulși din ce e rău
De aceea partea Lui i-o voi da
Tatăl Sfânt iată ne spune
Cu cei mari la dreapta Mea
Căci El a biruit în lume
Doar El s-a dat singur la moarte
Și cu cei fărădelege
Păcatele să le poarte
De ele să ne dezlage
Căci El a găsit de bine
Să se roage pentru vinovați
Plătind cum n-a plătit nime"
Ca noi azi să fim iertați
20-01-2022 M.
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moarte, poezii despre iertare, poezii despre creștinism, poezii despre suferință, poezii despre Iisus Hristos, poezii despre vinovăție, poezii despre suflet sau poezii despre sfinți
Dar, înainte de a ajunge la versul final, înțelesese că nu va mai ieși niciodată din odaia aceea, căci stătea scris că acea cetate a oglinzilor (sau a mirajelor) va fi ștearsă de vânt și alungată din memoria oamenilor în clipa în care Aureliano Babilonia va fi terminat descifrarea pergamentelor, și că tot ce vedea scris acolo era dintotdeauna și avea să rămână pe vecie de nerepetat, căci semințiilor osândite la un veac de singurătate nu le era dată o a doua șansă pe pământ.
citat celebru din romanul Un veac de singurătate de Gabriel Garcia Marquez (1967)
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre sfârșit, citate de Gabriel Garcia Marquez despre sfârșit, citate despre vânt, citate despre versuri, citate despre timp, citate de Gabriel Garcia Marquez despre timp, citate despre singurătate sau citate despre poezie
Marea Apă Gri
S-au întâlnit doi oameni, s-au întâlnit doi oameni
Care poate nu se vor mai întâlni niciodată
Două firișoare de nisip, două fire de iarbă,
Două ițe trecute prin aceeași spată
Lângă Marea Apă Gri.
Două mâini s-au strâns, două inimi s-au atins;
Iar noi, adunați aici în această seară
Nu vom uita, poate nu vom uita,
Unde ne-am întâlnit toți trei ultima oară
Dincolo de Marea Apă Gri.
Două pahare pline, două pipe cu tutun
"Înălțăm pentru norocul nostru, frate, cupa!"
Și, după ce ciocnim, noi bem
Urându-ne voiaj bun și vânt din pupa
Pentru a traversa Marea Apă Gri.
Trei oameni au plecat, unul a rămas pe mare,
Păcatele lui și-ale noastre-s acum cu el,
Dumnezeu să-i odihnească sufletul!
Cinci oceane și-l revendică-n salinul lor castel.
O, Doamne! A Ta-i Marea Apă Gri!
Dar eu sunt încă viu, și tu ești încă viu,
Și destinul ne-a aruncat aici pe amândoi
Tovarăși adevărați, dar odinioară... am fost trei,
Iar unul nu mai este azi cu noi
Lângă Marea Apă Gri.
Un spațiu pentru respirat, un pat pentru odihnă,
Lumini blânde, potir plin de dus la buze;
Apoi, iarăși și iarăși,
Fără griji și fără călăuze
Pornim pe Marea Apă Gri.
S-au întâlnit doar doi acolo unde se-ntâlneau trei
Cu înjurături și râsete răsunătoare;
Și trece, trece Ziua noastră,
Urmată apoi de Noaptea mare
Dar, oh, oh, Marea Apă Gri.
poezie de Edwin James Brady, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre râs, poezii despre religie, poezii despre prezent, poezii despre odihnă sau poezii despre ocean
Nistor o privi nostalgic: Adela era frumoasă! Îmbrăcată cu pantaloni scurți, un maieu de vară decoltat, fără spate, cu papuci de casă, părul lung, blond, desfăcut, ochii ei mari, albaștri, privirea ei vioaie, visătoare, de copilă... Și când se gândea că în curând el va pleca departe, pentru mult timp, iar ea va rămâne aici, acasă... Cum să nu se întristeze?! Ce păcat! Tocmai când își găsise și el o prietenă mai înaltă, cât de cât pe măsura lui, era nevoit s-o părăsească, contrar voinței lui. Ce-i drept, ea era mică, în privința vârstei, avea doar 16 ani, el 22, dar asta nu era o problemă; o îndrăgise tare mult, putea aștepta câțiva ani, ca ea să crească. Acum însă totul se năruia din cauza misiunii acesteia, ivită pe neașteptate.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre înălțime, citate despre vârstă, citate despre păr blond, citate despre păr, citate despre prietenie, citate despre ochi, citate despre frumusețe sau citate despre creștere
IUBIRE gust dulce prea amar, m ai facut sa sufar iar
A fost o data,,.., nu tare demult
Un singuratic baiat ce avea in al sau suflet mult
Mult dor,,, nimic de care sa te fi temut
Florin faiat fin cu inima de lut
Sansa lui I s a parut
Sa apara,, cand un glascior a auzit intr o iarna
O prea frumoasa fata,, din vis a aparut
Dar tot in vis a disparut, a treia zi, si el tot zbiara
Viata lui ce a trait,, a suferit prea mult
Crezut a ca suferinta v a fi la timpul trecut
Mut este dup ace s a petrecut
Nu intelege cum de ea,, chiar a putut??
Sa spuna ca l iubeste, foarte mult
Ca el este cum nu a mai vazut
Cu el doreste sa si implineasca al ei destin
Avea un glas din cel mai cristalin
Iubire un simtamint divin
Acum imi lasi un gust pelin
Si greu imi este sa ma abtin
A spune vorbe cu venin
De ce?? un cer senin
Se innoreaza,, si nu intervenim
Era totul asa sublime
Acum din plins nu ma mai abtin
Raspunsul la intrebare,, imi apare in departare
Straluceam precum un soare.. linga ea cu al ei nume splendoare
Soarele ce a stralucit,,, acum este naucit
Vremea de cand a trait si a fost iubit.. a fost oare vrajit??
Acum frica de femeie ii este,,, caci Florin nu mai este
Baiatul ce urca pe metereze
Pe toti sa ii salveze
Al sau suflet este in pioneze
El a vrut sa o salveze
Si a pornit la drum intr o noapte ca in poveste
I a dat ea acea veste,,, ca de acum a lui este
Peste orice el a trecut,,, de nimic nu s a temut
Sa o salveze,, urmina ca el sa se ruineze
Cum sa o calmeze??? a lui inima acum
Caci nu mai este el stapin
Inima lui a ramas, la ea in bagaje
Cum sa poata??? el sa mai traiasca
Intr o lume, ce nu stie decat sa urasca
El stie doar sa iubeasca
V a trebui,, cumva Florin sa supravietuieasca
Ea avea un glas cristalin. din cel mai fin
Atingerea ei era ceva divin
Surasul ei era,, ceva la care multi barbate poftim
Din mult acum nu a ramas nici macar putin
El sa devina sacal??? nu ere cal!
El are doar un pocal, in care strange mult amar
Ce l incarca pe samara
Si apoi pe al sau magar
Macar de I ar vorbii ea mai rar
I ar mai trece din amar
Dar a pierdut acest dar
S ar duce in calvar
Deja inima lui este data cu var
L a zambet el este avar
Cum sa mai iubeasca iar??
Prefer singur sa mi fac viata, precum un olar
Al vietii orar s a sfarsit
Daca nu mai pot a fi iubit
Mai am rost sa fi trait???
Raspunsul el nu l a gasit.........
poezie de Florin Găman
Adăugat de Florin Găman
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frică, poezii despre Soare, poezii despre zgârcenie, poezii despre visare, poezii despre trecut sau poezii despre singurătate
Cine crede dar în Mine
Cine vine la Mine nu va flămânzi niciodată
Și cine se-ncrede în Mine sus în cer are un Tată
Căci din cer m-am pogorât nu să fac dar voia Mea
Ci a scumpului Părinte să-mplinesc doar voia Sa
Voia Lui acesta este din tot ce dar El mi-a dat
Să nu pierd aici nimica cum dar El m-a învățat
Voia Tatălui Meu este pe Fiu cine îl vede
Să nu piară pe vecie în El cine se încrede
Și așa Mântuitorul ne-a vorbit de Ființa Sa
Pe acel ce crede-n Mine din morți îl voi învia
Eu sunt Pâinea din cer ce s-a pogorât
Domnu așa odinioară despre Sine ne-a vorbit
Dar iudeii nu credeau și-i vorbiră împotrivă
Căci a lor viață atunci era-o barcă în derivă
Nu-i acesta Fiul lui Iosif între noi care trăiește
Cum dar El acum ne spune din cer că El Însuși este
Însă Doamnul le-a vorbit între voi să nu cârtiți
La Mine nimeni nu vine viața de nu o sfințiți
Dacă Tatăl nu v-atrage și nu locuiește-n voi
Nu puteți veni la Mine să vă-nvii în ziua de apoi
În proroci e scris toți vor fi învățați de Dumnezeu
Cine dar de Tatăl ascultă va primi Cuvântul Meu
Iar în ziua de apoi Eu ființa îi voi învia
Și de-a pururi și-n vecie viață el va căpăta
Adevărat adevărat vă spun cine crede dar în Mine
Viața veșnică o are și el de la moarte la viață vine
Căci Eu sunt Pâinea Vieții din cer care se coboară
Și din Ea cine mănâncă în veci dar ca să nu moară
Cine dar din Ea mănâncă în veci dar el va trăi
Și Pâinea pe care o dau este trupul Meu să știți
Pentru voi dar iată-l dau frații Mei cu toți să fiți
Cine crede dar în Mine Viața veșnică o are
Căci Eu îi ofer un nume și îi dau pe veci salvare
O veniți dar prin credință Evanghelia o urmați
Ca să fiți cu toți de aicea și surori și să-mi fiți frați
11-02-2020- mănăștur
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre încredere, poezii despre vorbire, poezii despre tată sau poezii despre salvare
Mi-e tulbură viața...grozav
Mi-e tulbură viața... grozav
Pentru că nu-mi cunosc granița și asta-i grav,
Dar poate nici granița, nu vrea să mă cunoască,
Ce vină-mi are mintea ca-nceput să doarească
Ceea cei frumos, nu ceea ce cred eu că-i frumos,
Doar pentru că e plăcut, pentru că-mi doresc atât de mult
Să ajung acolo unde mulți și-ar dori să ajungă
Pe un drum lung sau pe o cale scurtă
Pornesc cu-n gând pietros... așa...
Pentru că eu vreau sa-l zidesc în piatră,
Pentru că vreau să cunosc,
Ceea ce nu am mai cunoscut vreodată
Și de multe ori mă întreb
Cum aș putea să dezleg
Răspunsul întrebărilor, ce mi le pun,
Atunci când pe mine mă cred stăpân,
Dar tot de multe ori răspunsul e tăcere
Și tăcerea e un raspuns,
Dar oare visele născute din durere
Măîmplinesc deajuns?
poezie de Cristian Harhătă (6 octombrie 2005)
Adăugat de Cristian Harhătă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tăcere, poezii despre dorințe, poezii despre cunoaștere, poezii despre naștere, poezii despre gânduri sau poezii despre graniță
Istoria
Vom mai vorbi de-această întâmplare
când vor mai trece către sud cocorii,
lăsând pe cerul toamnelor barbare
poveștile ce mor, nescrise în istorii.
Dar noi, fără să vrem, vom ține minte
cum ne-au distrus mărețele speranțe,
cu tot ce am crezut mai înainte,
lăsând în loc doar false circumstanțe.
Vom povesti, cu sufletul la gură,
tot ce-am trăit cândva într-o mansardă,
doar cu durere, însă nu cu ură,
din tot ce-a fost, nimic să nu se piardă.
Veți înțelege ce nu știți din școală,
nu poți așterne viața pe hârtie,
tot ce s-a scris în cărți e vorbă goală
metafore orfane..., într-o poezie!...
poezie de Corneliu Neagu din Timp și destin, Ed. MATRIXROM, București, 2018
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă, poezii despre metafore sau poezii despre istorie
A doua veghetoare: Țara asta întreagă e foarte tristă... Cea în care am trăit înainte era mai puțin deprimantă. Seara ședeam la fereastră și torceam. Fereastra dădea înspre mare și câteodată întrezăream o insulă depărtată... Adesea mă opream din tors; doar priveam în larg și parcă uitam să mai trăiesc. Nu știu dacă eram fericită. Nu voi deveni acum ceva ce probabil nici n-am fost vreodată...
Prima veghetoare: În altă parte nu am văzut marea niciodată. Acolo, de la fereastră, e singurul loc de unde se vede marea, și se vede atât de puțin din ea!... În alte ținuturi e frumoasă marea?
A doua veghetoare: Doar marea din alte ținuturi e frumoasă. Cea pe care o vedem ne umple de nostalgie după aceea pe care nu o vom vedea nicicând...
replici din piesa de teatru Marinarul, scenariu de Fernando Pessoa (1913), traducere de Dan Costinaș
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre viață, citate despre țări, citate despre tristețe, citate despre seară, citate despre insule, citate despre fericire sau citate despre devenire
Annabel Lee
În urmă cu mulți ani, în vremurile de demult,
Într-un regat la marea de la miazăzi
Trăia o fată, cum poate vă este cunoscut,
Cu numele Annabel Lee;
Iar fecioara asta avea un singur vis,
S-o iubesc și ea iubirea-mi să poată-împărtăși.
Eram un copil, iar ea o copilă
În acest regat la marea de la miazăzi,
Dar ne iubeam c-o iubire mai mare decât iubirea
Eu și frumoasa Annabel Lee
Cu o iubire la care chiar serafimii din Paradis
Ar fi putut râvni.
Din această pricină, demult,
În acest regat la marea de la miazăzi,
S-a lăsat într-o noapte-un vânt rece,-înghețând-o
Pe frumoasa mea Annabel Lee;
Apoi, au venit rudele-i de neam înalt
Și de lângă mine, cât ai clipi,
Au luat-o și-au închis-o într-o criptă
În acest regat la marea de la miazăzi.
Îngerii din Paradis, mai puțin fericiți,
Ne invidiau, iar pizma lor noi n-o puteam opri
Da! Din acest motiv (toți oamenii știu)
În acest regat la marea de la miazăzi
S-a lăsat dintr-un nor un vânt rece,-înghețând-o
Pe iubita mea Annabel Lee.
Dar iubirea noastră era mai presus
De iubirea celor mai în vârstă decât noi
A celor mult, mult mai deștepți decât noi
Și nici îngerii din cerurile de sus,
Nici demonii din adâncurile mării sidefii
Nu-mi vor putea despărți sufletul de sufletul
Frumoasei Annabel Lee.
Luna străluce doar pentru a-mi aminti
Pe frumoasa mea Annabel Lee;
Iar stelele răsar ca să-i revăd ochii
Frumoasei Annabel Lee;
Astfel, noapte de noapte, neclintit ca o stea,
Îmi veghez iubita, pe mireasa mea
Din cripta de lângă marea de la miazăzi
Din acel mormânt de lângă marea de la miazăzi.
poezie celebră de Edgar Allan Poe, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre copilărie, poezii despre înălțime, poezii despre îngeri sau poezii despre vârstă
Călătorea cu pluta
de vreo jumătate de veac
și acum s-a împotmolit
undeva în versurile postmoderne
aștepta apa mare și simțea
o poftă nebună de a umbla
haihui mai mult pe facebook
pluta a prins rădăcini întâi
în apă și după aceea în pietriș
apoi au intrat într-o stâncă
erau niște brațe de caracatiță
în primul an au pătruns în pământ
se înnodau cu jivinile din adâncuri
tăia un braț cu un fierăstrău electric
curgea magmă și sirop primordial
pluta era ancorată în realitate virtuală
brațele de caracatiță s-au făcut brațe
hidraulice extrem de robuste și de inutile
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre apă, poezii despre stânci, poezii despre realitate, poezii despre poftă sau poezii despre electricitate
Călătorea cu pluta
de vreo jumătate de veac
și acum s-a împotmolit
undeva în versurile postmoderne
aștepta apa mare și simțea
o poftă nebună de a umbla
haihui mai mult pe facebook
pluta a prins rădăcini întâi
în apă și după aceea în pietriș
apoi au intrat într-o stâncă
erau niște brațe de caracatiță
în primul an au pătruns în pământ
se înnodau cu jivinile din adâncuri
tăia un braț cu un fierăstrău electric
curgea magmă și sirop primordial
pluta era ancorată în realitate virtuală
brațele de caracatiță s-au făcut brațe
hidraulice extrem de robuste și de inutile
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Desigur, Mihăiță era băiat finuț, civilizat; fost campion mondial și olimpic la lupte... Deși sportiv de performanță, nu era deloc fioros, după cum chiar el spusese, nu era și nu fusese niciodată "doar un pachet de mușchi, fără judecată", dar nimeni nu-l considerase nicicând astfel, nici măcar Alex, decanul de vârstă al echipajului navei "Pacifis", care tot "puștiule" îi zicea cel mai des, dar pe Mihai nu-l mai deranja de mult timp acest amănunt minor. Melodia se sfârși, iar "puștiul" primi urări din partea colegilor săi, îmbrățișări, pupicuri, cât și cadouri. Purta la gât, de ieri, medalia de aur pe care o primise anul trecut, tot de ziua lui, de la colegii săi, cea inscripționată "Pentru Mihai, campionul nostru, cu drag, din partea colegilor. 30 iulie 2092.", iar pe puntea principală se afla, alături de Rita, Spot și Cooky-Leo și Sharon, "cockerița" artificială, Sharon, creată în marele laborator din orașul de sub cupolă, cu "complicitatea" lui Dick Torn, pe care Mihai o primise tot anul trecut, de la colegi. Acum nu mai primise asemenea cadouri, ca anul trecut; colegii nu mai aveau de unde să facă rost de așa ceva, dar asta nu conta prea mult; Mihai n-avea pretenții absurde, evident. Zâmbind, primi emoționat cadourile de la colegi, mulțumindu-le că nu-l neglijaseră.
citat din romanul Proxima, Partea a-V-a: "Pe drumul de întoarcere" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre sport, citate despre trecut, citate despre cadouri, citate despre urări, citate despre oraș, citate despre muzică sau citate despre civilizație
Marea suferință a lui Isus
În felul lui, aproape, orice om e singur,
chiar dacă are frați, copii, nepoți,
căci fiecare-i cu problema lui,
iar timpul se rotește pentru toți.
Și trecea vremea, așa, pe nesimțite,
te trezești la margine de drum,
ai vrea să fi din nou ca la-nceput,
dar asta nu se poate, nu ai cum!
Îți cresc copiii, pleacă de acasă,
în alte părți de lume ei trăiesc,
între un telefon și un sărumâna,
observi că chiar și ei îmbătrânesc.
Numai în noi vom regăsi puterea,
de-a trece peste toate, fruntea sus!
Căci suferim numai o părticică,
din Marea Suferință a lui Isus!
poezie de Titina Nica Țene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre telefon, poezii despre depășire, poezii despre creștere sau poezii despre acasă
Poezie despre produsele naturiste ale bunicii
Mi-am luat de la Blue Diamond, Turmericul
Că-i trebuia bunicii
Iar bunicul a luat din Noni,
Doza mult prea mare, după cum râde.
Și are potență mare la glumit și treburi:
A spart lemnele din curte
Și pe bunica a prins-o iute
De păr a prins-o și a întreb-o,
"-O partidă facem, fă?"
În glumă aceasta aprobă
Apoi se ridică din pat
Să îi facă omului pe plac.
Dar cum uitase să facă mâncare
Îl întrerupse când îi era dragul mai mare
Și tot se minuna singurică, la bucătărie
De ce oare, moșul ei a devenit așa activ?
Să fie oare de la naturiste?
Sau să fie de la mașina de curierat?
Oricare at fi motivul, lumea-i veselă se știe,
Iute, prinde neuronul și îl bagă-n sac
Pentru a avea la anul, ținere de minte, frate.
Răspunsul îl primi pe loc, turmericul face minuni:
Conexiuni neuronale între sinapse,
Și astfel revine memoria,
Dar și ne scapă de dureri... artrite
E foarte bun pentru fericirea ambilor.
poezie de Ileana Nana Filip din Sub ochelarii unui papuc umoristic
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre umor, poezii despre păr, poezii despre mâncare, poezii despre lemn, poezii despre fericire sau poezii despre durere
Cioara și marea
A încercat să ignore marea,
Dar aceasta era mai mare decât moartea, la fel cum era mai mare decât viața.
A încercat să vorbească mării,
Dar creierul i s-a blocat, iar ochii i-au tremurat ca în fața unei flăcări.
A încercat să-și apropie marea, să și-o facă simpatică,
Dar aceasta a ignorat-o așa cum te ignoră un lucru neînsuflețit.
A încercat să urască marea,
Dar s-a simțit ca un răhățel uscat de iepure pe o stâncă bătută de vânt.
A încercat apoi să fie măcar în aceeași lume cu marea,
Dar plămânii nu-i erau îndeajuns de adânci,
Iar sângele ei zglobiu nu a avea nici o relevanță
Asemenea unui strop de apă căzut pe o sobă fierbinte.
În cele din urmă,
A întors spatele mării și a părăsit-o.
O ființă crucificată devine imobilă.
poezie de Ted Hughes, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sânge, poezii despre ochi, poezii despre iepuri sau poezii despre foc