Era o mare îmbulzeală de ascultători în ziua de 14 ianuarie 1862 la şedinţa Societăţii Regale de Geografie din Londra, piaţa Waterloo nr 3. Preşedintele, sir Francis M. făcea onorabililor săi colegi o importantă comunicare, printr-o cuvântare des întreruptă de aplauze. Această rară toană de elocinţă se termina în cele din urmă pin câteva fraze sforăitoare, în care se revărsa din belşug patriotismul.

Jules Verne în Cinci săptămâni în balon
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toţi participanţii la şedinţa Societăţii Regale de Geografie – mai mult sau mai puţin – trupeşte sau moraliceşte – scăpaseră de înecuri, de focuri, de securile pieilor-roşii, de măciucile sălbaticilor, de stâlpul de chin, de stomacurile polineziene! Dar nimic nu putea să le oprească bătăile inimilor în timpul cuvântării lui sir Francis M. şi cât poate cuprinde memoria omenească, acesta era cel mai frumos succes oratoric al Societăţii Regale de Geografie din Londra.

Jules Verne în Cinci săptămâni în balon
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!

Articolul apărut în Buletinul Societăţii Regale de geografie făcu mare zgomot. Mai toate ziarele îl reproduseră, iar acţiunile lui Phileas Fogg coborâseră enorm.

Jules Verne în Ocolul Pământului în 80 de zile
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!

Secretarul Societăţii de geografie trebuia să fie un om simpatic, fiindcă toate cele de mai sus le spusese cu multă graţie.

citat din romanul Copiii căpitanului Grand, capitolul VII - De unde vine şi unde se duce Jaques Paganel de Jules Verne
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un articol lung apăru la 7 octombrie în Buletinul Societăţii Regale de geografie. El trata chestiunea legată de ocolul pământului din toate punctele de vedere, demonstrând categoric nebunia acelei întreprinderi. După acest articol, se vedea că totul stă în contra călătorului: piedici ale omului, piedici ale naturii. Pentru a duce la bun sfârşit proeictul, trebuia să fie admisă o miraculoasă concordanţă a orelor de plecare şi de sosire, concordanţă care nu exista, care nu putea să existe.

Jules Verne în Ocolul Pământului în 80 de zile
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!

N-aţi putea să-mi comunicaţi în apropiata dv. scrisoare, cât timp vor mai dura şedinţele săptămânale ale Societăţii, căci eu doresc să supun aprobării Societăţii Regale o comunicare asupra unei descoperiri în fizică, descoperire care m-a dus la construirea telescopului. Nu mă îndoiesc că acest referat va fi mai plăcut decât comunicarea despre aparat; căci după judecata mea, este vorba de cea mai remarcabilă, dacă nu şi cea mai importantă descoperire care s-a făcut vreodată cu privire la fenomenele naturii.

Isaac Newton în scrisoare către Oldenburg
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toate faptele în legătură cu această apariţie misterioasă, consemnate în diferite jurnale de bord, se potriveau destul de bine între ele în ceea ce priveşte structura lucrului ori fiinţei aceleia din mare, viteza incalculabilă a mişcărilor sale, puterea uimitoare cu care înainta, vitalitatea rară cu care părea înzestrată.

Jules Verne în 20.000 de leghe sub mări
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!

La Vereşti, ca şi în toată această parte a Transilvaniei, nu se vorbeşte nici germana, nici maghiara, ci româna – până şi printre cele câteva sălaşe de ţigani, stabili mai degrabă decât nomazi, prin feluritele sate ale comitatului. Aceşti străini adoptă limba ţinutului, aşa cum îi împrumută şi religia. Cu colibele lor, barăci cu acoperiş ţuguiat, cu legiunile lor de copii, cei din Vereşti alcătuiesc – sub autoritatea unui bulibaşă – un fel de mic clan, deosebit prin obiceiuri şi traiul regulat de cele ale neamurilor rătăcind de-a lungul Europei. Au adoptat până şi ritul ortodox, supunându-se religiei creştinilor în mijlocul cărora s-au oploşit. Într-adevăr, Vereştii au drept căpetenie religioasă un popă stabilit la Vulcan şi care deserveşte cele două sate, despărţite doar printr-o jumătate de milă.

Jules Verne în Castelul din Carpaţi
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înainte de a părăsi puntea principală, Traian Simionescu lăsă totul în seama prietenului său, Eugen Manea, instructorul echipajului; încă mai erau unele amănunte de pus la punct; profesorul promise solemn că se va ocupa de toate acestea, împreună cu elevii săi. Directorul, preşedintele şi cele câteva persoane care-l însoţiseră pe acesta ieşiră din nava albastră; evident, şeful statului fusese plăcut impresionat de această inedită vizită a vehiculului spaţial; "Pacifis" nu era o navă care să nu impresioneze, chiar şi o persoană importantă ca preşedintele ţării...

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cât priveşte pe Jean, poreclit Passepartout, acesta, un adevărat parizian, de cinci ani, de când şedea în Anglia şi exercita meseria de camerist la Londra, căutase zadarnic un stăpân de care să se poată lega.

Jules Verne în Ocolul Pământului în 80 de zile
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soarele scăpăta în spatele dealurilor care mărgineau spre vest priveliştea. Timpul era frumos. În zare, deasupra mării, despărţită printr-o linie de cer, înspre nord-est şi est, câţiva norişori reflectau ultimele raze care nu vor întârzia să se stingă în umbrele înserării. Amurgul e de lungă durată pe această latitudine de 55 grade a emisferei sudice.

Jules Verne în Farul de la capătul lumii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fie că-i vorba de stânci îngrămădite de natură în epocile geologice, după cele din urmă convulsii ale solului, sau de construcţii datorate mâinii omeneşti, peste care a trecut suflarea timpului, ele seamănă oarecum, privite de la o depărtare de câteva mile. Piatra brută sau ceea ce a fost piatră cioplită se confundă cu uşurinţă. De departe, aceeaşi culoare, aceleaşi devieri ale liniilor, în perspectivă, aceeaşi uniformitate de nuanţă sub patina cenuşie a secolelor.

Jules Verne în Castelul din Carpaţi
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!

În anul 1872, casa cu numărul 7 din Saville-row, Burlington Garden – casă în care Sheridan a murit în 1816 – era locuită de unul din cei mai deosebiţi membri ai Reform-Clubului din Londra. Deosebit şi remarcat, deşi se părea că el îşi dă silinţa să nu atragă atenţia nimănui.

Jules Verne în Ocolul Pământului în 80 de zile
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!

În timpul diferitelor călătorii, Samuel Fergusson a fost corespondentul cel mai harnic şi cel mai interesant al lui "Daily Telegraph", acest ziar de un penny, al cărui tiraj se urcă până la o sută patruzeci de mii de exemplare pe zi şi abia ajunge la mai multe milioane de cititori. Deci, era bine cunoscut acest doctor, cu toate că nu era membru al nici unei instituţii de învăţaţi, nici al Societăţilor Regale geografice din Londra, Paris, Berlin, Viena, ori Petrograd, nici al Clubului Călătoriilor, nici chiar al "Royal Polytechnic Institution", unde trona prietenul său, statisticianul Kokburn.

Jules Verne în Cinci săptămâni în balon
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fata se duse să închidă poarta hanului ce dădea în drumul mare, spre Vestfjorddal. Nu avu grijă măcar să întoarcă cheia în broască. În această ospitalieră ţară a Norvegiei, asemenea precauţii nu sunt necesare. Se cade ca orice călător să poată intra în casă, ziua sau noaptea, fără să fie nevoie ca cineva să-i deschidă.

Jules Verne în Un bilet de loterie
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!

În Insulele Bali, Jules Verne şi-a lansat cele mai şocante fantezii. De atunci au fost la mare căutare tot felul de... Bali-Verne!

calambur aforistic de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doctorul Fergusson intră în mijlocul unui ropot de aplauze, de altfel câtuşi de puţin mişcat. Era un bărbat de vreo patruzeci de ani, de statură şi de constituţie obişnuită, temperamentul lui sângeros se dădea de gol printr-o coloraţie închisă a obrazului; avea un chip rece, cu trăsături regulate, cu un nas puternic; nasul ca o cârmă de corabie al omului ursit descoperirilor; ochii lui, foarte dulci, mai mult inteligenţi decât îndrăzneţi, dădeau un mare farmec fizionomiei sale, braţele îi erau lungi şi picioarele se puneau pe pământ cu greutatea cutraierătorului de rasă. Gravitatea liniştită respira în toată figura doctorului şi nu-i trecea prin minte că putea fi unealta celei mai nevinovate înşelăciuni.

Jules Verne în Cinci săptămâni în balon
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iohannis:'Având în vedere actuala majorare a preţurilor, de ziua Micii Uniri, pe 24 ianuarie, voi inaugura, Jocurile Foamei."Aplauze..

aforism de Alex Dospian (ianuarie 2022)
Adăugat de Alexandru Dospina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dl M. Sadoveanu, directorul Teatrului Naţional, deschide stagiunea, în sara de 18 octombrie, printr-o cuvântare festivă despre Caragiale... D-sa evocă în câteva cuvinte calde figura şi opera marelui dispărut şi mulţumeşte publicului ieşan, care întotdeauna a iubit şi a preţuit pe Caragiale, că a venit şi de astă dată în număr mare ca să sărbătorească nişte piese atât de cunoscute.

George Topîrceanu în Deschiderea stagiunii. Săptămâna Caragiale
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puterea portugheză, care fusese mare în Indii, începuse să scadă. Astfel încât englezii, folosindu-se de această situaţie, au încercat o primă tentativă de administrare politică şi militară în guvernământul Bengalului, a cărui capitală, Calcutta, avea să devină centrul noii colonii.

Jules Verne în Casa cu aburi
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!

Albia fluviului «în scară» este barată de cornişe, care tansformă torentele în cataracte. Peste tot răsar piscuri ca nişte boschete înverzite, stânci care par sferice şi dau impresia că-şi păstrează starea de stabilitate doar printr-o derogare de la legea echilibrului.

Jules Verne în Minunatul Orinoco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!