Fluxul şi refluxul sunt neamuri. Oare toiagul lui Moise când a despicat marea în două să fi cunoscut secretul?

aforism de Dumitru Matei din Gânduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Consideraţi banii ca fiind asemănători cu fluxul şi refluxul mării, mereu ritmic şi constant. Căci atunci când marea se retrage, sunteţi siguri că ea va urca din nou.

Joseph Murphy în Puterea Extraordinară a subconştientului tău
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căldura şi gerul sunt neamuri. De ce nu se iubesc?

aforism de Dumitru Matei din Gânduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flux si reflux

Alerg prin mintea lumii,
Să găsesc un răspuns
La eternul ei flux şi reflux,
Ce schimbă istorii.

Spre ochiul lumii-mi ţin privirea aţintită,
Şi într-un început,
Văd marea liniştită,
Cu fluxul ei ştiut.

Pe apa azurie,
Văd cum se-nghesuie de zor,
Mulţimi de nave încărcate,
Cu tezaur, să ajungă şi pentru viitor.

Dar după fluxul domol şi armonic,
Apare refluxul brutal şi entropic,
Ce-nghite în apele sale-nspumate,
Munţi de trudă şi idealuri visate.

Şi apoi din nou flux,
Şi-un alt reflux...?

poezie de Gheorghe Alionte (9 martie 2021)
Adăugat de Gheorghe Alionte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elen (se trezeşte brusc din somn; vorbeşte cu glas profetic): Are dreptate! Apele se vor retrage. El a uscat marea şi apele s-au despicat în două. Şi apele au stat ca un zid, la dreapta şi la stânga lui...
Lady Robinson (cu mirare): Cine a uscat marea? Marco?
Elen: Nu Marco, doamnă, ci Moise! Cum puteţi face asemenea confuzii?
Lady Robinson: Iartă-mă, Elen! Cultura mea religioasă e destul de precară. Deşi am condus un bordel situat la doi paşi de biserică...

replici din piesa de teatru Lady Robinson Bar (Insula femeilor), scenariu de Valeriu Butulescu (2009)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Separarea începe atunci când vă ascundeţi sentimentele. Ea se va încheia atunci când le împărtăşiţi unul altuia. Acesta este fluxul şi refluxul tuturor relaţiilor.

Paul Ferrini în Liniştea inimii
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toate se întâmplă la vremea lor, precum fluxul şi refluxul, nimic nu poate fi schimbat atunci când aşteptarea e singura soluţie, nimic...

citat din Haruki Murakami
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Secretul cunoscut de două persoane nu mai e secret.

aforism de David Boia (13 septembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marea

De-odată, văd fotografia ta şi mă inspiră
Îmi doresc să fiu scafandrul ce te explorează.
Scufundat în marea ce se oglindeşte în ochii tăi
În căutarea perlelor negre...
Aş vrea să fiu nisipul ce-ţi încălzeşte trupul dezvelit,
Ieşit din marea vieţii învolburată.
Aşvrea săa fiu chiar palmierul plajei tale,
Să-ti desfăt corpul cu umbra mea,
Protejându-te de căldura razelor de soare!
Aş vrea să fiu chiar frumuseţea ta
Şi să mă simt privit şi iubit întocmai ţie, femeie.
Off! Natura, cu atâtea frumuseţi în jurul meu!
Aş vrea să fiu, aş vrea să fiu, aş vrea să fiu...
Dar tu? Tu, ce ai vrea să fii?
- Vreau sa fiu Marea!
De vrei sa fiu a ta,
Cuprinde-mă cu braţele-ţi vânjoase şi uită că eşti om...
Transformă-te în ţărmul meu!
Aşteapă-mă să fiu şi fluxul şi refluxul tău.
Mareea ta, mireasa ta de valuri,
Să-mpărtăşim dureri şi idealuri,
Îmbrţăişază-mă!
Să fim mereu aşa,
Călătorind un val, prin alte valuri...
Apoi îmbrăţişază-mi tăcerea ce m-a însoţit!

poezie de Diodor Firulescu din Viaţa într-o călimară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui Moise negru

Tu eşti cel pentru care
m-am aprins.
vino cu toiagul tău
care se răsuceşte
şi care este un şarpe.
Eu sunt tufişul.
Eu ard.
Şi nu-s epuizabilă.

poezie de Lucille Clifton, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii sunt ca Marea Roşie: de abia i-a despărţit toiagul, şi se amestecă din nou.

citat celebru din Goethe
Adăugat de Elena Meculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii sunt ca Marea Roşie; de abia i-a despărţit toiagul şi se amestecă din nou.

citat celebru din Goethe
Adăugat de Paul Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să ne iubim pe ţărmul Mării Negre

Să ne iubim pe ţărmul Mării Negre
Ca două fragede fierbinţi statui
Să fim întâia clasica pereche
A omenirii noi ce încă nu-i.

Să ne iubim cât ne întreabă valul
Ce e cu noi, ce suntem şi ce vrem
Noi să-i răspundem cufundaţi cu malul
Ceva-ntre rugăciune şi blestem.

Ca un barbar ce ţine o tanagră
Aşa suntem pe-acest nisip noi doi
Şi stelele ce cad în Marea Neagră
Ridică valul sângelui din noi.

Să ne iubim hipnotizaţi de lună
Cutreieraţi de-al vaselor tangaj
Şi să ne viscolească împreună
Ninsorile de sare pe obraji.

Să ne iubim, păgâna mea atee
Iubito, marea seamănă cu noi
Suntem un Dumnezeu şi-o Dumnezee
Chemaţi să-nceapă lumea de la doi.

Să ne iubim pe ţărmul Mării Negre
Pe unde trec epavele călări
Să curăţăm întreaga lume veche
În fluxul şi refluxul noii mări.

Să ne iubim etern, noi, provizorii,
Cum niciodată, valul nu va sta
Eu spun că îngenunchi în faţa mării
Să nu spun că-ngenunchï în faţa ta.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e sete de îndoială, şi nimic nu mi-o poate domoli. De-aş avea toiagul lui Moise, ca s-o fac să ţâşnească din piatră seacă!

citat celebru din Emil Cioran
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

D-na Sibley

Secretul stelelor – gravitaţia.
Secretul pământului – straturile de roci.
Secretul cernoziomului – să primească sămânţa.
Secretul seminţei – germinaţia.
Secretul bărbatului – însămânţatul.
Secretul femeii – cernoziomul.
Secretul meu:
Sub un munte unde tu nu-l vei găsi niciodată.

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flămânzi sunt lupii când văd stânele goale, iar politicenii când pierd funcţia şi ciolanul.

aforism de Dumitru Matei din Gânduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum mi-am cunoscut soţia

Sunt zeci de ani, de când, la Ghiol,
Am împroşcat-o cu nămol
Şi tot de-atunci mă-ntreb spăşit:
Nu puteam oare s-o evit?!

epigramă de Nelu Vasile din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chemări

am să vin iubito în noaptea înstelată
printre aprige valuri şi stânci
atât de ascuţite şi adânci
privesc cum te iveşti din spuma mării
atât de goală, atât de pură
un trup de jad, sculptat de lună
în marea asta, aprigă, nebună
croită eşti din duioase şoapte şi suspine înfiorate
femeie, născută din iubire
trăieşti, visezi şi împleteşti iubire
te dărui mie în clipe mistice de fericire
cuprind uşor în palme de amor
sânul alb şi gol de întrebări
întreb stele, întreb timpul, întreb zarea
unde este ea
cea mai frumoasă dintre cele
te scurgi în fluxul gândului
te regăsesc în refluxul visului
păşesc în templul tău, iubito
e adâncă chemare
în marea albastră a dorurilor noastre

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uraganele, taifunurile, cutremurele sunt jocuri ale mamei Natură. Până când aşa? Nu se mai potolesc!

aforism de Dumitru Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când o să mai ştiu oare...

Când o să mai ştiu oare
Să vorbesc graiul pâinii
Ca atunci când alergam,
copilă
să culeg îmbrăţişări
din marea galbenă
despletită în pletele verii...

Când o să mai ştiu oare
să ascult şoapta pământului
ca atunci când închideam ochii
şi atingeam cu palma
obrazul pământului ud
înăsprit de zdrenţele ploii.

Când o să mai stiu oare
să hoinăresc fluierând prin padure
ca atunci când creşteam
doar o frunză în priviri
şi o plângeam verde
pe trunchiul unui copac
să-i panseze rănile
lăsate de naşterea frunzelor.

Când o să mai stiu oare
că dorul nu e o rană.
Când o mai ştiu oare
că amintirea nu e o lacrimă tristă.
Când o să mai ştiu oare
că nu o să mai ştiu...

poezie de Mirela Nicoleta Toniţă
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oare sunt eu?

Oare sunt eu cea de atunci
Când ruşinată îmi plecam privirea
Oare sunt eu cea de acum
Când înflăcărată îţi caut iubirea
Oare sunt eu oare nu sunt
În mine sângele a prins sa fiarbă
Şi stau la pândă între da şi nu
Între cea de acum şi cea de atunci
Şi îmi ţes amintirile cu aţa durerii
Şi trag cu dinţii de un nou început
Mă-nfăşor în mantia uitării
Şi-mi pun ciucuri în diverse culori
Îmi aprind albastrul din suflet
Şi aştept...
Îmi împart zilele între cea de acum
Şi cea de ieri
Închid ochii şi vorbesc cu mine
Oare sunt eu cea de atunci
Oare sunt eu cea de acum
Oare sunt eu dintotdeauna
Iubindu-te pe tine...

poezie de Florentina Danu
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!