Iubirea-i o ispitire de înec, o tentație de adâncime. Prin aceasta seamănă morții. Așa se explică de ce sentimentul sfârșitului îl au numai naturile erotice. Iubind, scobori până în rădăcinile vieții, până în prospețimea fatală a morții. Nu sunt fulgere ca să te lovească în îmbrățișări, iar ferestrele dau spre spațiu pentru a te putea arunca prin ele. Este prea multă fericire și prea multă nefericire în suișurile și scoborâșurile iubirii și inima e prea îngustă dimensiunilor ei.
Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Viața dezvoltă plenitudinea și vidul, exuberanța și depresiunea; ce suntem noi în fața vârtejului interior care ne consumă până la absurd? Simt cum trosnește viața în mine de prea multă intensitate, dar și cum trosnește de prea mult dezechilibru. Este ca o explozie pe care n-o poți stăpâni, care te poate arunca și pe tine în aer iremediabil.
citat celebru din Emil Cioran
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Erotica emană de dincolo de om; îl copleșește și-l năruie. Și de aceea, năpădit de valurile ei, zilele trec fără să mai observi că obiectele sunt, vietățile se agită și viața se macină, căci prins în somnul voluptuos al iubirii, de prea multă viață și de prea multă moarte, le-ai uitat pe amândouă, încât, trezit din dragoste, sfâșierilor ei neîntrecute le urmează o prăbușire lucidă și nemângâiată.
Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prea...
Prea-ntuneric, prea lumină,
Prea curată, prea sordidă,
Prea domoală, prea rapidă,
Prea codalbă, prea... hermină!
Prea înaltă și prea scundă,
Prea tăcută, prea vocală,
Mult prea fină, prea imundă,
Prea proverb și prea... zicală.
Prea dulce și prea amară,
Prea calmă și prea nervoasă,
Prea de râs și prea șucară,
Prea tristă și prea... haioasă!
Prea stinsă și prea aprinsă,
Prea confuză, prea lucidă,
Prea sumbră și prea distinsă,
Prea plouată, prea... aridă!
Prea șuie și prea frumoasă,
Prea pe dungă, prea pe lat,
Prea departe, prea acasă,
Prea Arghezi, prea... Pillat!
Mândro, doru-mi să te poarte,
Prea curând sau prea târziu,
Când prea prea, când foarte foarte,
Când prin Rai, când prin... Pustiu!
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prea multă strălucire te orbește. Prea mult sunet te surzește. Prea multă aromă distruge limba. Urmărirea dorințelor până la exces îți transformă mintea într-o minte nebună, și a pune valoare pe lucruri prețioase, te împiedică să ai o judecată sănătoasă.
citat din Lao Tse
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prea multă simțire creează nefericire; prea multă nesimțire duce la infracțiuni.
citat clasic din Talleyrand
Adăugat de Elena Gheorghe
Comentează! | Votează! | Copiază!
În vineri
Nu-i ceață-n vineri:
Clădirile se-ascund
De prea multe geamuri.
Nu-i frig în vineri:
Vara se umple
De prea multă toamnă.
Nu-i ploaie-n vineri:
Norii asudă
De prea multă joi.
Nu-i vis în vineri:
Somnul se-ntinde
De prea multă noapte.
Nu-i brumă-n vineri:
Verdele plânge
De prea multă febră.
Nu-i doi în vineri:
Tu vindeci ziua
De prea mult eu.
poezie de Gabriela Chișcari (2 noiembrie 2012)
Adăugat de Gabriela Chișcari
Comentează! | Votează! | Copiază!
Exces
prea multe lacrimi, prea multă durere
multe-ntrebări pentr-un singur răspuns.
pelinul are mult prea multă fiere
și în ureche gânduri mi-au pătruns.
prea iute sângele trecând prin vene
nealterat ca vinul bun de lux.
razele lunii se răsfiră-n gene
cum se ridică mările în flux.
prea albă-i noaptea, mult prea plin paharul
am ars în suflet ultimul ivăr
și-ntr-o scânteie am ascuns amnarul
cum am ascuns iubirea-n adevăr.
poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prea multă durere, ca și prea multă fericire, poate schimba tot ce e în jur.
citat celebru din Goethe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În îmbrățișări, senzația de fericire și de nefericire te chinuie într-o sfârșeală echivocă, în care ai vrea ca din senin să te spulbere un trăsnet. Din buze emană o dulceață mortală, inundând marginile firii și înecându-te într-o deznădejde de paradis. Niciodată moartea nu pare mai învăluitoare ca în preajma dezamăgirii erotice. Dragostea-i un înec, o scufundare în ființă și în neființă. Căci orice voluptate e o împlinire și o stingere. Doar iubind poți bănui cum autodistrugerea este baza rodniciei. Fără femeie muzică rătăcită-n carne , viața ar fi o sinucidere automată. Căci într-adevăr, fără ea în ce-am muri? Unde am descoperi stingeri mai aromate, unde am înflori în amurguri și am pâlpâi îngropându-ne?
Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Simt cum trosnește viața în mine de prea multă intensitate, dar și cum trosnește de prea mult dezechilibru.
Emil Cioran în Pe culmile disperării (1934)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
După cum plantele se înnăbușă de prea multă umezeală și lămpile de prea mult ulei, astfel activitatea spiritului se înăbușă de prea mult studiu și de prea multă materie.
citat celebru din Michel de Montaigne
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Atomii cu lipici
prea multă culoare în jur! nu
s-ar putea mai alb
negru totul? op
eră de pictor bine ridat lumea trist explicită
a lui dumnezeu! of
eră el până la urmă lămuririle de luat
tot așa-n serios cum și go
liciunea cu lipici a unor atomi
plici-plici-plici? da
prea multă culoare în jurul
unei singure existențe! a
unui singur crochiu
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ne rugăm la Tine, Doamne
Ale vieții valuri ne lovesc mereu,
ne izbim de maluri, înotăm din greu.
Ne zbatem ca marea în furtuna nopții,
prea scurtă e calea până-n fața morții.
Te rugăm, Prea Sfinte Doamne,
să nu dai în lume jale!
Să dai primăveri și toamne
și flori cu albe petale.
Între oameni doar iubire
și multă, multă fericire.
De la Tine vrem să vină
la tot ce este ființă,
Nu întuneric, lumină.
Lipsește-ne de suferință!
Dă-ne tot ce este Sfânt
așa cum ne-ai dat natura.
Dă-ne Pace pe Pământ,
între noi să piară ura.
Ascultă-ne, Doamne, ruga!
Dă-ne toată mila Ta!
Mai lungește-ne măsura
timpului ce-l vom avea.
poezie de Dumitru Delcă (10 martie 2024)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu știi
Tu știi.
Eu nu.
Iar între noi
Ochii se închid
De prea multă întrebare.
Și-i gol în cârma
Cu răspunsuri.
Eu văd.
Tu nu.
Iar între noi
Mâinile se strâng
De prea multă absență
Și-i stinsă vina
Cu neputințe.
Tu stai.
Eu nu.
Iar între noi
Buzele se pierd
De prea multă-așteptare.
Și-i dor în suflete
Cu tremur.
Eu sper
Tu nu.
Iar între noi
Visele se scurg
De prea multă prezență.
Și-i jenă-n vorbe
Cu nebunie.
Tu știi.
Eu nu.
Iar între noi
Cuvintele se vând
De prea multă iubire.
Și-i gol în foamea
De răspunsuri...
poezie de Gabriela Chișcari (1 septembrie 2012)
Adăugat de Gabriela Chișcari
Comentează! | Votează! | Copiază!
Timp interior
În zilele de vară
căldura-mi învăluia trupul,
închideam ochii și mă rugam soarelui.
Din prea multă iubire mă rugam!
În zilele de toamnă,
în lumina incendiară priveam florile,
miroseam parfumul și mă rugam florilor.
Din prea multă iubire mă rugam!
În zilele de iarnă cu zăpezi nesfârșite,
pe străzi rătăceam,
un zeu al purității inventam
și lui mă rugam!
În zilele de primăvară vântul ascultam
și vântului mă rugam.
Din prea multă iubire mă rugam!
Toate aceste zile,
numai ele, vor putea spune
câte ceva despre mine
și numai dacă vor mai avea amintiri.
poezie de Vavila Popovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când îți începi viața cu sentimentul morții, ajungi să-ți pară înaintarea în timp un drum spre naștere, un curs a rebours. Este ca un proces de recâștigare și de refacere a etapelor vieții. Mori, trăiești, suferi și te naști, ar fi momentele acestei evoluții răsturnate. Sau este o altă viață care se naște pe ruinele morții? Să simți adică nevoia să iubești, să suferi și să înviezi, după ce ai cunoscut moartea în tine. Nu există altă viață, decât după ce-ai trecut prin moarte. De aceea sunt transfigurările atât de rare.
Emil Cioran în Lacrimi și sfinți
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poți trece de la fericire la nefericire; drumul invers nu este posibil. În fericire simți că lumea aceasta trebuie să fie așa cum e; în nefericire, oricum afară de cum e.
Emil Cioran în Pe culmile disperării, Monopolul suferinței (1934)
Adăugat de Violeta Jumatate
Comentează! | Votează! | Copiază!
Colega
Prea mulți colegi, prea mulți dilii,
Prea multă fierbere de-a-n proasta,
Colegi cu rime străvezii,
Îți fură până și nevasta.
Te freci de ei pe la lansări,
Analfabeți de conjunctură,
Maeștri sunt la provocări,
Doar nesimțiți, cu multă gură.
Plin de " poeți " și " scriitori ",
Invazie ca de lăcuste,
Sunt erudiți, și știutori,
Provin din mame balabuste.
Se trag cu tine de curea,
Pe umeri bat prietenește,
Prin vene sânge de lichea,
Și neamuri proaste le mustește.
Te pomenești cu un poltron,
De parcă ați fost colegi de armă,
Sau măcar numai de pluton,
Colega, hait că e alarmă!
Eu nu-s colegul nimănui,
Vă-ntreb ce ați făcut în viață,
Din ce-ați trăit ai orișicui?
Farsori cu versuri de paiață.
Mai stare-ți dracului pe loc!
Mai ogoiți-vă otrepe!
Cultura nu este un floc,
Să-l pieptănați cum v-oți pricepe.
poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Destinul iubirii este acela de a fi întotdeauna prea puțină sau prea multă.
citat din Amelia Barr
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sacrificiu și iubire
Prea multă liniște mușcă din carne,
Răni se deshid ca floarile de lotus,
Lacrima seacă pe cer se așterne,
Aripa de albatros cade-n ictus.
Prea multă solitudine aține
Nevoia de-mbrățișare dentibus,
Prea multă liniște mușcă din carne,
Răni se deshid ca floarile de lotus.
Pentru a ajunge la un bun fine,
Din datorie făurim un bambus,
Sacrificiu-i acum pură-afecțiune,
Exitus-i departe, zorii făr'apus.
Prea multă liniște mușcă din carne...
rondel de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!