Respingerea obiecţiilor şi explicarea contradicţiilor descoperite în definiţiile comicului vor deveni posibile doar dacă admitem că plăcerea comică provine din diferenţa constatată prin comparaţie, dintre două consumuri psihice. Plăcerea comică şi râsul, exteriorizarea ei, pot apărea doar când această diferenţă nu este utilizabilă în alt scop, devenind deci aptă pentru a fi descărcată. Dacă, de îndată ce constatăm diferenţa, îi dăm o altă utilizare, atunci nu obţinem acel efect durabil de plăcere, ci cel mult un sentiment fugitiv de plăcere, lipsit de caracter comic.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Contrastul care ne oferă prin intermediul sim-patiei diferenţa comică se produce între interesul deosebit manifestat pentru respectiva activitate psihică înaintea perturbării şi interesul minim care i se arată după intervenţia perturbării. Persoana la care constatăm această diferenţă ni se pare comică datorită inferiorităţii; însă ea este inferioară în raport cu eul ei anterior şi nu în comparaţie cu noi, căci ştim că în aceeaşi situaţie nu ne-am fi putut nici noi comporta altfel. Totuşi, să notăm că această inferioritate umană devine comică doar prin sim-patie, deci la alţi oameni, în timp ce dacă ne-am afla noi înşine într-o astfel de încurcătură, nu am avea decât sentimente penibile. Probabil că doar certitudinea că nu riscăm să ajungem într-o asemenea situaţie delicată ne permite să vedem o sursă de plăcere în diferenţa dintre cele două investiri succesive, diferenţă obţinută prin compararea lor.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă perseverăm în încercarea de a găsi esenţa comicului în raportarea preconştientă la ceea ce este infantil, atunci va trebui să facem un pas mai departe decât Bergson şi să admitem că acea comparaţie din care provine comicul nu trebuie neapărat să reamintească plăcerea infantilă sau jocurile copilăriei; este suficient dacă ea reactualizează imaginea copilului în genere, poate chiar şi durerile infantile. Explicând plăcerea comică nu printr-o plăcere rememorată, ci printr-o comparaţie, ne-am depărtat de Bergson, dar am rămas consecvenţi cu noi înşine.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Diferenţa care produce plăcere se poate obţine şi dintr-o singură parte: fie prin intermediul sim-patiei, fie din procesele ce se desfăşoară în propriul eu. Aceasta dovedeşte că între sentimentul de superioritate şi plăcerea comică nu există o legătură esenţială. O comparaţie este însă necesară pentru naşterea unei asemenea plăceri, iar ea se realizează între două consumuri de investire ca se succed cu rapiditate şi care privesc aceeaşi performanţă; cele două consumuri sunt produse prin sim-patie sau le găsim, fără o astfel de raportare, în propriile noastre procese psihice.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Diferenţa de consum psihic este, cu siguranţă, condiţia fundamentală a plăcerii comice, dar observaţia arată că nu întotdeauna această diferenţă produce plăcere comică. Ce condiţii suplimentare sunt necesare sau ce perturbări trebuie evitate, pentru ca diferenţa de consum să provoace într-adevăr, râsul?

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru a evita neînţelegerile, precizez că deriv plăcerea comică produsă de comparaţie nu din contrastul termenilor acesteia, ci din diferenţa celor două consumuri de abstractizare. Ceea ce este necunoscut, abstract, într-adevăr elevat din punct de vedere intelectual este greu de înţeles; însă prin afirmarea concordanţei sale cu ceva vulgar, familiar, a cărui reprezentare nu ne cere nici un consum de abstractizare, el este demascat ca fiind la fel de vulgar. Deci, comicul de comparaţie nu este decât un caz de minimalizare.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caracterul comic al comparaţiei este indiscutabil atunci când creşte diferenţa de nivel a consumului de abstractizare dintre cei doi termeni ai comparaţiei, când ceva serios şi necunoscut, în special de natură intelectuală sau morală, este pus în paralel cu ceva banal şi vulgar. Plăcerea uşurării travaliului intelectual şi contribuţia adusă de factorii ce condiţionează mimica de reprezentare pot explica trecerea treptată, în cazul comparaţiei, a plăcerii cu caracter general în plăcerea comică, trecere determinată de rapoturi cantitative.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nici o altă ipoteză explicativă în afara celei care derivă plăcerea comică din descărcarea unei diferenţe de consum psihic nu poate da seama de aceste condiţii, nici de inconstanţa şi relativitatea efectului comic; căci această diferenţă poate primi, în virtutea diversităţii împrejurărilor, o altă utilizare decât cea a descărcării.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plăcerea comică nu apare dacă atenţia este îndreptată asupra comparaţiei care ar fi putut să-i dea naştere. În astfel de condiţii, ceea ce ar fi fost cu siguranţă comic îşi pierde întreaga forţă comică. O mişcare, un produs intelectual nu pot fi comice pentru cel al cărui interes este acaparat de compararea lor cu o unitate de măsură clar reprezentată.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deoarece derivăm plăcerea comică în genere dintr-o comparaţie ne revine sarcina să cercetăm însuşi comicul de comparaţie, care de asemenea este un mijloc al ridiculizării. Vom spori interesul pentru această analiză dacă ne amintim că nici în cazul comparaţiei nu am putut întotdeauna decide cu ajutorul intuiţiei dacă anumite producţii psihice trebuie numite spirituale sau comice.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Efectul comic depinde de diferenţa dintre cele două consumuri de investire – consum prin sim-patie şi consum al propriului eu – indiferent cui îi este favorabilă diferenţa. Această ciudăţenie care derutează judecata dispare de îndată ce ne amintim că sensul dezvoltării noastre spre o treaptă de cultură superioară constă în limitarea activităţii musculare şi în sporirea activităţii mentale. Prin augmentarea consumului cerebral obţinem o diminuare a consumului de mişcare pentru respectiva performanţă, strădanie al cărei succes în planul culturii este atestat de maşinăriile noastre.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Auzind şi comparând gândul construit după modelul inconştientului cu varianta sa corectă obţinem acea diferenţă de consum care produce plăcerea comică.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anumite activităţi psihice constituie condiţii pentru comic. Reprezentările sau gândurile care urmăresc scopuri serioase împiedică descărcarea investiţiilor psihice, aceste investiri fiind necesare pentru deplasările cerute de respectivele activităţi. Aşa se face că doar diferenţele de consum neaşteptat de mari pot să-şi croiască drum spre plăcerea comică. Extrem de neprielnice pentru comic sunt toate procesele de gândire suficient de îndepărtate de intuitiv pentru a face inutilă mimica de reprezentare. Gândirea abstractă nu lasă nici un loc pentru comic, cu excepţia cazului în care ea este întreruptă brusc.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvântul de spirit care foloseşte anumite greşeli de gândire, părând din acest motiv lipsit de sens, poate avea şi un efect comic. Dacă problema nu poate fi rezolvată doar prin analiza cuvântului de spirit, atunci putem apela din nou la istorioara comică, la anecdota hazlie.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Comicul se bazează pe un contrast de reprezentare; da, în măsura în care respectivul contrast are un efect comic şi un alt efect. Sentimentul comicului provine dintr-o aşteptare neîmplinită; da, cu condiţia ca această dezamăgire să nu fie penibilă. Obiecţiile sunt desigur îndreptăţite, dar ar însemna să le supraestimăm dacă pe baza lor am conchide că trăsătura esenţială a comicului nu a fost surprinsă.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiecare comparaţie, în special cea dintre abstract şi concret, presupune o anumită minimalizare şi o anumită economisire a consumului de abstractizare (în sensul mimicii de reprezentare); totuşi, această economisire nu este suficientă pentru o explicaţie a comicului. El nu apare dintr-o dată, ci treptat, din plăcerea uşurării travaliului intelectual datorită comparaţiei; există numeroase cazuri situate la graniţa comicului, a căror apartenenţă la comic poate fi contestată.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar persoana stăpânită de inhibiţii sesizează naivitatea, iar plăcerea generată de contactul cu producţia naivă este resimţită în exclusivitate de ea. De aceea putem considera că această plăcere provine din anularea inhibiţiei.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Comicul nu se naşte decât dacă avem prilejul să utilizăm pentru acelaşi proces reprezentativ, în mod simultan sau într-o succesiune de intervale apropiate, două moduri diferite de reprezentare între care se stabileşte comparaţia; diferenţa comică rezultă din această comparaţie. Asemenea diferenţe de consum psihic se nasc din compararea a ceea ce ne este străin cu ceea ce ne este propriu, a obişnuitului cu neobişnuitul, a evenimentului aşteptat cu evenimentul real.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Surprinderea volutară a unei dezgoliri nu este pentru cel care spionează un caz comic, căci efortul său anulează posibilitatea unei plăceri comice, iar el obţine doar plăcere sexuală pe cale vizuală. Dar dacă ulterior cel care spionează povesteşte altcuiva descoperirea sa, atunci persoana surprinsă dezbrăcată redevine comică, deoarece cea de-a treia persoană consideră aceasta a neglijat efortul necesar intimităţii sale.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Evantaiul posibilităţilor se lărgeşte, iar drama psihologică devine dramă psihopatologică, dacă izvorul suferinţelor la care participăm şi din care obţinem plăcerea nu mai este conflictul dintre două tendinţe psihice conştiente, ci dintre o tendinţă conştientă şi alta refulată.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Procesul comic nu suportă concentrarea atenţiei asupra sa; el trebuie să se desfăşoare cu totul neobservat, condiţie care de altfel este valabilă şi pentru cuvântul de spirit. Dacă cineva ar dori cu tot dinadisul să caracterizeze acest proces drept inconştient ar contrazice termenul de "proces conştient" pe care l-am folosit nu fără temei în "Interpretarea viselor". Mai curând procesul comic ţine de preconştient, iar astfel de procese care se desfăşoară în preconştient, în afara câmpului atenţiei legată de conştiinţă, pot fi calificate drept "automate". Pentru a produce plăcere comică, procesul comparării consumurilor psihice trebuie să fie automat.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!