Zăpada

O pătură groasă de zăpadă
sufocă străzile înghesuite ale oraşului
troiene cocoşate blochează
ieşirile
sau intrările
depinde
dacă veniţi sau plecaţi
spre niciunde
un alb orbitor
te obligă să închizi ochii
şi să experimentezi senzaţii noi
înot printre nămeţi
alunec pe gheaţa unui zâmbet
şi mă sprijin de colţul gerului.

poezie de Viorica Hagianu din Plasa de păianjen
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Troiene de zăpadă
Troiene de gânduri
Troiene de vise
Purtate de vânturi

Avalanşă de zăpadă
Şi de amintiri
Acoperă drumul
Marilor iubiri

Fulgii de zăpadă
Coboară usor
Gandul meu se duce
Acum călător.

Călător în timp
Visător in versuri
Călător pribeag
Printre Universuri.

Universul tău
E mult prea departe
Drumuri paralele
Vise spulberate.

poezie de Mirela Tufişi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aceşti indezirabili se adunau aici din cele patru colţuri ale lumii – romantici decepţionaţi şi visători inveteraţi, aventurieri înrăiţi şi hoţi – şi rătăceau pe străzile înguste ale bătrânului oraş sau se strângeau în pâlcuri în cele două porturi ale oraşului; când ancora câte un vapor, îl asediau ca pe o fortăreaţă, cu speranţa de a găsi de lucru. Dacă izbuteau să facă rost de ceva bani sau de ceva mâncare, într-un fel mai mult sau mai puţin cinstit, se simţeau cei mai fericiţi oameni de pe pământ.

Marko Marcevski în Insula Tombuctu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintiri

Amprente încrustate
în pelicula memoriei
amintiri mai vechi
sau mai noi
dureroase până la sinucidere
sau plăcute până la extaz
urme fantomatice
distorsionate de timp
chipuri
întâmplări
emoţii
toate adunate
sau şterse de creier
dintr-un capriciu numit supravieţuire
rămân doar imaginile
care contează.
Oare amintirile mor
odată cu noi?
Sau supravieţuiesc
fiinţei noastre
în spaţiul eteric
ca o promisiune
făcută veşniciei.

poezie de Viorica Hagianu din Plasa de păianjen
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Infernul alb

- Infernul se aşterne pe câmpuri şi-n livadă
Copacii cu beteală îmi par o piramidă,
S-a-nchis spre orizonturi şi ultima posadă,
Iar gheaţa mă-nconjoară c-un zid de cărămidă.

Îşi spală cerul faţa în spumă de zăpadă,
O toarnă peste coşuri ce scuipă-n valuri fumul,
De frig şi luna plină se-ascute ca o spadă
Şi bâjbâie cu vârful ne mai găsindu-şi drumul.

În faţa sobei calde, mă-ntind şi torc alene,
Doar flăcările joacă şi candela cuminte
Vrea prin fereastră parcă să macine troiene
Să nu mă-nchidă iarna în recile-i morminte.

- Dar mie albul ăsta îmi face-atât de bine,
Mă cheamă-n pragul casei să-mi spună o poveste,
Înham la sănii caii şi-alunec pe coline
De-aici până departe... Cărare nu mai este

Cât pot cuprinde ochii, 'ntunericul se-aşează
Pe case şi-n bordeie bătrânii stau la sfat,
Pe geamurile lumii doar iarna desenează,
Cu degete-ngheţate, flori dalbe. Am uitat

S-aprind în sobă focul de teamă că zăpada
Se va topi deodată şi voi pleca oftând
Spre poli sau spre niciunde ca să găsesc dovada
Că iarnă-i pretutindeni în trupul meu plăpând.

poezie de Ioan Grigoraş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Decât să închizi gura celuilalt cu un cuvânt, mai bine să o închizi cu un sărut. Sau cu un zâmbet dulce, cald. Iubirea uneşte, iartă, vindecă.

citat din Hrisostom Filipescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă...

dacă am locui
unul în inima celuilalt
aşa cum astrele predestinau
am fi reflexii blânde
ale unui timp în care
sufletul ar deveni culoare
de un albastru pal
sau violet
eu n-aş pieri
cu fruntea îngropată-n
nimb de spini
iar tu
tu dragul meu
ai fi un pumn de sânge
aruncat
pe cerul alb

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întoarcerea

Munţii răpitori se înfig
în cerul verde cenuşiu, vânătorii blânzi
cară acasă vulpea. Pasărea neagră
se roteşte deasupra oraşului alb.
Bătrânii se încălzesc lângă foc,
pe cei tineri îi încintă gheaţa. Hokey-ul
concurează cu dragostea, biserica
doarme sub plapuma iernii.
Pieter Bruegel stă lângă mine
- cu vîrful pensulei- (ca un cioc de pasăre)
arată spre fortăreaţa mistică - mănăstirea -
înconjurată de stânci, troiene de zăpadă,
indiferenţa oamenilor, entuziasmul duhurilor.
În turn, la fereastră, aplecat deasupra Bibliei
stă un călugăr. Este tânăr, capabil,
îndrăgostit. Îi invidiază pe vânători,
pe pictori, pe patinatori. Vrea să se întoarcă
la viaţă - scrie "Întoarcerea".

poezie de Wojciech Wiercioch, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Ana Năgăra
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dansând între nămeţi de zăpadă

Din somn m-am deşteptat în umbra blândă
a dimineţii ce se naşte peste sat,
la geam, în murmur sacadat ascult
cum picură din ţurţuri boabe de cristal.

E semn că soarele goneşte norii
ce m-au ţinut în hibernare albă,
păream un nou născut, cu suflet nou,
în dimineaţa ce se scaldă în extaz.

E prima zi a primăverii
înfăşurată în văl albastru, nesfârşit,
în ciripit de rândunele pe sub streşini
ce mă invită, parcă,
să ies la dans, printre nămeţi de zăpadă
ce-au început să plângă
cu lacrimi ascunse sub pământ.

E prima zi de zăpadă topită
ce se contopeşte în râu cântător,
cu soare rotund ce stă atârnat
peste tăcuţii copaci, aşteptând
să fie-nfăşuraţi în noul veşmânt.

Dansez,
şi odată cu mine dansează
nesfârşitul pământ, istovit
în murmur nedefinit de izvoare,
dansează cu mine,
troiene de zăpadă ce plâng.

poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caniculă

O căldură cu forme lascive
de femeie planturoasă
cucereşte străzile prăfuite şi pustii
oamenii stau ascunşi ca şobolanii
între pereţii de beton ai blocurilor
speriaţi de tirania soarelui muribund
nici măcar câinii maidanezi nu şi-au făcut apariţia
aerul clocoteşte deasupra asfaltului fierbinte
pare un oraş părăsit
sau cuprins de vreo molimă
care a dus la dispariţia temporară a vieţii
totul este împietrit
iar timpul s-a oprit şi el
sub razele ucigătoare ale soarelui
care stă să moară.

poezie de Viorica Hagianu din Plasa de păianjen
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bunăstarea unui cămin nu depinde de bogăţie sau de confort, de frumuseţe sau de lux. Totul depinde de Mama.

citat din George Russell
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

e mare,
mult prea mare isteria
ce ne cuprinde
vrând - nevrând

tu
cel de la colţul străzii
chiar tu
acela care vinzi ziare
sufoci un zâmbet într-o mască

tu
închizi ghereta pleci
cu pas şovăitor
pe dunga umbrei tale
fără să ştii încotro te îndrepţi
şi unde duci cu tine
cheia

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Meditaţie

Cine sunt eu?
Aceeaşi veche şi chinuitoare întrebare
Provoacă mintea omenirii
Încorsetată în prejudecăţi
Un fluture ce-şi scutură aripa
Şi moare.
Sau poate o iluzie?
Un zâmbet de copil adormit,
O contradicţie a elementelor,
Un strigăt mut.
E atâta linişte mă doare
Fulgii ce cad în depărtare
E atâta risipă
Frumuseţe de o clipă.

poezie de Viorica Hagianu din Plasa de păianjen
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşa şi pe pământ

Se moare atât de uşor
închizi ochii
şi vezi îngerii cum vin
te îmbracă în romburi albe
Cerul se clatină
sub scuturarea prunilor
Oameni buni
Oameni răi
E toamnă în livadă
şi pe scara nesfârşitului
se numără trepte
un fel de cules pentru mai târziu
Pentru nicicând
Pentru niciunde

Se moare atât de uşor
azi zâmbet,
mâine uitare
închizi ochii
şi din tine se scurge tristeţea
unor oameni
îndoiţi de vânt

Frunze frunze frunze
se aude-n Cer
aşa şi pe pământ.

poezie de Costin Tănăsescu Ştefăneşti
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Avea un început

de sfârşit şi ţinea mult la el
nici nu-l afişa în public
era ca o iarnă humoreană
cu zăpadă grea pe străzile
oraşului cu degetele îngheţate
în moldova se termina subit
acest sfârşit
care mai mult era un început
de lepră şi războaie
şi mă uitam sfios adunând
dureri în colţul buzelor

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-ai ascuns

în ochii unui îndrăgostit
sau poate în ochii mei
avem timp să ne găsim
cuprinşi de teamă să ne iubim
şi să plutim peste o pătură de nori

să te ascunzi în gândul unui iubit
sau poate în mintea mea
să ne regăsim îndrăgostiţi
unde se ascunde drumul

te-ai ascuns în nevăzut şi neştiut
gândurile zac în luntrea răsturnată
te regăsesc şi ne facem iluzii
în timpul somnului spargem un vis
şi după aceea îl învăluim în mister

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Transcendental

Un gând rătăcit
coboară grăbit spirala vieţii
spre informaţia primordială
acolo unde materia şi antimateria
joacă zaruri cu D-zeu
iar El nu şi-a pierdut încă
umorul
mai crede în creaţia Lui
agonizează printre lanţurile de carbon
şi se întrupează pătimaş
în materia unei fiinţe
cu chipul palid
şi inima întunecată
de şoapte nepătrunse
pierdute în timp
ca un blestem
sau ca o rugăciune
către nefiinţă.

poezie de Viorica Hagianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte sau zi?

Noaptea picură cu lacrimi
Şi cu întunericul orbitor
Ce se aşterne peste cer.
Aruncă stelele, gramul de Lumină
Ce se revarsă în suflete triste
Şi le aduna în pîntec alb
Ce atîrnă de un colţ de Lună.
Este noapte, este frig şi trist...
Gîndul aduce zorii dimineţii în vis,
Cobora o rază din Soare
Mă cuprinde şi mîngîie,
Mă aruncă-n braţele eternităţii
Unde stau pe un pat din flori
Agaţată de mîna unui înger.
Zburăm, dansăm, lăcrimăm
Şi mă învîrtesc în patul
Înfăşurat într-un cearşaf alb
Ce emană mirosuri divine.
Sunt pline de Lumină şi bine apretate.
Alunec în gîndurile mele
Care ma stîrnesc să beau licoarea nemurii!
Lucrare divină desăvîrşită!

poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alge

Algele miros a mare
sau invers
nu are importanţă
cu trupurile lor filiforme
ca nişte ondine viclene
atrag muritorii către larg
verzi
roşii
şi brune
se lipesc de trupurile goale
apoi
se descompun
indiscret
asemenea unui hoit
care-ţi sfidează olfacţia.

poezie de Viorica Hagianu din Plasa de păianjen
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia

Mereu m-am întrebat
de unde vine orgoliul ăsta
de a scrie poezie?
Din prea plin
sau din prea gol
sufletesc
se nasc cuvintele
care plăsmuiesc ritmuri
înţelesuri
sau nimicuri înşirate
pur şi simplu
metric
sau liber
după dorinţa creatorului
a bietului muritor
care-şi sfârşeşte chinurile
într-o poezie.

poezie de Viorica Hagianu din Plasa de păianjen
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clepsidra

Mă plictiseşte timpul cu monotonia lui
trecere prin liniile tridimensionale
sau prin cele unsprezece dimensiuni
ale spaţiului
dacă vreţi
să fiţi la zi
cu ultimele calcule cuantice.
Timpul rămâne acelaşi
în ecuaţia asta
aşa că de ciudă
l-am închis într-o clepsidră
cu nisip stelar
să stea captiv să vadă şi el cum este să fii prizonier
într-un corp trecător de clepsidră.

poezie de Viorica Hagianu din Plasa de păianjen
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!