Pentru a evita neînţelegerile, precizez că deriv plăcerea comică produsă de comparaţie nu din contrastul termenilor acesteia, ci din diferenţa celor două consumuri de abstractizare. Ceea ce este necunoscut, abstract, într-adevăr elevat din punct de vedere intelectual este greu de înţeles; însă prin afirmarea concordanţei sale cu ceva vulgar, familiar, a cărui reprezentare nu ne cere nici un consum de abstractizare, el este demascat ca fiind la fel de vulgar. Deci, comicul de comparaţie nu este decât un caz de minimalizare.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caracterul comic al comparaţiei este indiscutabil atunci când creşte diferenţa de nivel a consumului de abstractizare dintre cei doi termeni ai comparaţiei, când ceva serios şi necunoscut, în special de natură intelectuală sau morală, este pus în paralel cu ceva banal şi vulgar. Plăcerea uşurării travaliului intelectual şi contribuţia adusă de factorii ce condiţionează mimica de reprezentare pot explica trecerea treptată, în cazul comparaţiei, a plăcerii cu caracter general în plăcerea comică, trecere determinată de rapoturi cantitative.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiecare comparaţie, în special cea dintre abstract şi concret, presupune o anumită minimalizare şi o anumită economisire a consumului de abstractizare (în sensul mimicii de reprezentare); totuşi, această economisire nu este suficientă pentru o explicaţie a comicului. El nu apare dintr-o dată, ci treptat, din plăcerea uşurării travaliului intelectual datorită comparaţiei; există numeroase cazuri situate la graniţa comicului, a căror apartenenţă la comic poate fi contestată.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Comicul nu se naşte decât dacă avem prilejul să utilizăm pentru acelaşi proces reprezentativ, în mod simultan sau într-o succesiune de intervale apropiate, două moduri diferite de reprezentare între care se stabileşte comparaţia; diferenţa comică rezultă din această comparaţie. Asemenea diferenţe de consum psihic se nasc din compararea a ceea ce ne este străin cu ceea ce ne este propriu, a obişnuitului cu neobişnuitul, a evenimentului aşteptat cu evenimentul real.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Respingerea obiecţiilor şi explicarea contradicţiilor descoperite în definiţiile comicului vor deveni posibile doar dacă admitem că plăcerea comică provine din diferenţa constatată prin comparaţie, dintre două consumuri psihice. Plăcerea comică şi râsul, exteriorizarea ei, pot apărea doar când această diferenţă nu este utilizabilă în alt scop, devenind deci aptă pentru a fi descărcată. Dacă, de îndată ce constatăm diferenţa, îi dăm o altă utilizare, atunci nu obţinem acel efect durabil de plăcere, ci cel mult un sentiment fugitiv de plăcere, lipsit de caracter comic.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Diferenţa care produce plăcere se poate obţine şi dintr-o singură parte: fie prin intermediul sim-patiei, fie din procesele ce se desfăşoară în propriul eu. Aceasta dovedeşte că între sentimentul de superioritate şi plăcerea comică nu există o legătură esenţială. O comparaţie este însă necesară pentru naşterea unei asemenea plăceri, iar ea se realizează între două consumuri de investire ca se succed cu rapiditate şi care privesc aceeaşi performanţă; cele două consumuri sunt produse prin sim-patie sau le găsim, fără o astfel de raportare, în propriile noastre procese psihice.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă perseverăm în încercarea de a găsi esenţa comicului în raportarea preconştientă la ceea ce este infantil, atunci va trebui să facem un pas mai departe decât Bergson şi să admitem că acea comparaţie din care provine comicul nu trebuie neapărat să reamintească plăcerea infantilă sau jocurile copilăriei; este suficient dacă ea reactualizează imaginea copilului în genere, poate chiar şi durerile infantile. Explicând plăcerea comică nu printr-o plăcere rememorată, ci printr-o comparaţie, ne-am depărtat de Bergson, dar am rămas consecvenţi cu noi înşine.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deoarece derivăm plăcerea comică în genere dintr-o comparaţie ne revine sarcina să cercetăm însuşi comicul de comparaţie, care de asemenea este un mijloc al ridiculizării. Vom spori interesul pentru această analiză dacă ne amintim că nici în cazul comparaţiei nu am putut întotdeauna decide cu ajutorul intuiţiei dacă anumite producţii psihice trebuie numite spirituale sau comice.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Contrastul care ne oferă prin intermediul sim-patiei diferenţa comică se produce între interesul deosebit manifestat pentru respectiva activitate psihică înaintea perturbării şi interesul minim care i se arată după intervenţia perturbării. Persoana la care constatăm această diferenţă ni se pare comică datorită inferiorităţii; însă ea este inferioară în raport cu eul ei anterior şi nu în comparaţie cu noi, căci ştim că în aceeaşi situaţie nu ne-am fi putut nici noi comporta altfel. Totuşi, să notăm că această inferioritate umană devine comică doar prin sim-patie, deci la alţi oameni, în timp ce dacă ne-am afla noi înşine într-o astfel de încurcătură, nu am avea decât sentimente penibile. Probabil că doar certitudinea că nu riscăm să ajungem într-o asemenea situaţie delicată ne permite să vedem o sursă de plăcere în diferenţa dintre cele două investiri succesive, diferenţă obţinută prin compararea lor.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plăcerea comică nu apare dacă atenţia este îndreptată asupra comparaţiei care ar fi putut să-i dea naştere. În astfel de condiţii, ceea ce ar fi fost cu siguranţă comic îşi pierde întreaga forţă comică. O mişcare, un produs intelectual nu pot fi comice pentru cel al cărui interes este acaparat de compararea lor cu o unitate de măsură clar reprezentată.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Diferenţa de consum psihic este, cu siguranţă, condiţia fundamentală a plăcerii comice, dar observaţia arată că nu întotdeauna această diferenţă produce plăcere comică. Ce condiţii suplimentare sunt necesare sau ce perturbări trebuie evitate, pentru ca diferenţa de consum să provoace într-adevăr, râsul?

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Efectul comic depinde de diferenţa dintre cele două consumuri de investire – consum prin sim-patie şi consum al propriului eu – indiferent cui îi este favorabilă diferenţa. Această ciudăţenie care derutează judecata dispare de îndată ce ne amintim că sensul dezvoltării noastre spre o treaptă de cultură superioară constă în limitarea activităţii musculare şi în sporirea activităţii mentale. Prin augmentarea consumului cerebral obţinem o diminuare a consumului de mişcare pentru respectiva performanţă, strădanie al cărei succes în planul culturii este atestat de maşinăriile noastre.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În cazul în care persoana străină joacă încă un anumit rol, independent însă de o comparaţie directă cu propriul eu, diferenţa dintre consumurile de investire – sursa plăcerii – este produsă de influenţele extern, pe care le desemnăm sintetic prin cuvântul "situaţie". De aceea, acest tip de comic se numeşte "comic de situaţie".

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caricatura, travestirea, parodia, precum şi demascarea sunt procedee ale minimalizării, cuvânt pentru care există în limba germană un corespondent fericit (herabseitzen). Ceva elevat este, în sens psihic, figurat, ceva mare şi presupun că acesta, ca şi ceva mare în sens fizic, este reprezentat printr-un consum mai mare. Observaţia cea mai obişnuită ne arată că, dacă vorbim despre ceva elevat, vocea are alte inflexiuni, mimica este deosebită, iar întreaga noastră ţinută încearcă să se acorde cu demnitate lucrului reprezentat. Ne impunem o constrângere solemnă care nu diferă mult de cea adoptată în prezenţa unei înalte personalităţi, a unui monarh, a unui prinţ, a unui om de ştiinţă. Nu vom greşi dacă vom admite că această inervaţie deosebită a mimicii de reprezentare corespunde unui consum suplimentar.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Comicul presupune doar existenţa a două persoane: una care-l descoperă şi a doua, la care este descoperit. O a treia persoană, căreia îi este comunicat comicul, întăreşte efectul comic, dar nu-i adaugă nimic nou. Această a treia persoană este în schimb indispensabilă pentru a produce plăcerea specifică cuvântului de spirit; dacă însă nu este vorba de un cuvânt de sprit tendenţios, agresiv, a doua persoană poate lipsi.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În limba germană, cuvântul "straniu" (unheimlich) stă în opoziţie cu "familiar", "de-al casei" (heimlich, heimisch, vertraut). De aici putem deduce fără dificultate că ceva este înfricoşător pentru că este necunoscut, nefamiliar, însă, fără îndoială, nu tot ce este nou, nefamiliar, inspiră teamă. Relaţia nu este reversibilă.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anumite activităţi psihice constituie condiţii pentru comic. Reprezentările sau gândurile care urmăresc scopuri serioase împiedică descărcarea investiţiilor psihice, aceste investiri fiind necesare pentru deplasările cerute de respectivele activităţi. Aşa se face că doar diferenţele de consum neaşteptat de mari pot să-şi croiască drum spre plăcerea comică. Extrem de neprielnice pentru comic sunt toate procesele de gândire suficient de îndepărtate de intuitiv pentru a face inutilă mimica de reprezentare. Gândirea abstractă nu lasă nici un loc pentru comic, cu excepţia cazului în care ea este întreruptă brusc.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un alt caz de consum suplimentar îl întâlnim atunci când, în loc să rămânem la nivelul obişnuitelor reprezentări concrete şi plastice, ne angajăm într-un proces de gândire abstractă. Dar în momentul în care procedeele amintite de minimalizare a elevatului ne determină să ni-l reprezentăm ca pe ceva obişnuit, ne simţim relaxaţi, în prezenţa lui ideală luăm "pe loc repaus", cum se spune cu o formulă militară, economisind astfel consumul suplimentar al constrângerii solemne; iar compararea acestui mod de reprezentare, indus prin sim-patie, cu modul de reprezentare uzual, care încearcă să se impună în acelaşi timp, creează din nou acea diferenţă de consum care se descarcă prin râs.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În ceea ce priveşte deformarea numelor, nu putem admite că ar fi întotdeauna vorba de o concurenţă între două nume, în acelaşi timp asemănătoare şi diferite. Chiar şi în absenţa acestei concurenţe, cea de-a doua intenţie nu este greu de descoperit. Deformarea unui nume are adesea loc în afara oricărui lapsus. Prin deformare se încearcă transformarea unui nume în ceva ce sună urât sau în ceva care aminteşte de un obiect vulgar. Este un gen de insultă foarte des răspândit, la care omul cultivat sfârşeste prin a renunţa, dar adesea fără convingere. De multe ori el îi dă forma unei "vorbe de duh", de o calitate cu totul inferioară. Pare deci indicat să admitem că lapsusul rezultă adesea dintr-o intenţie injurioasă care se manifestă prin deformarea numelui.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sursa plăcerii produsă de cuvântul de spirit trebuie situată în inconştient; nu acelaşi lucru poate fi susţinut şi despre comic. Sursa plăcerii comice constă mai curând, aşa cum arată toate analizele de până acum, în compararea a două consumuri psihice, care ţin amândouă de preconştient. Aşadar, cuvântul de spirit şi comicul se deosebesc în primul rând prin localizarea psihică. Cuvântul de spirit este o contribuţie adusă comicului din domeniul inconştientului.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Comicul imitaţiei este relativ greu de înţeles atâta timp cât nu luăm în consideraţie momentul infantil. Căci imitaţia reprezintă arta supremă a copilului şi impulsul celor mai multe din jocurile sale. Ambiţia copilului nu urmăreşte atât distingerea de semenii săi, cât mai ales imitarea adulţilor.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!