Deoarece derivăm plăcerea comică în genere dintr-o comparaţie ne revine sarcina să cercetăm însuşi comicul de comparaţie, care de asemenea este un mijloc al ridiculizării. Vom spori interesul pentru această analiză dacă ne amintim că nici în cazul comparaţiei nu am putut întotdeauna decide cu ajutorul intuiţiei dacă anumite producţii psihice trebuie numite spirituale sau comice.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă perseverăm în încercarea de a găsi esenţa comicului în raportarea preconştientă la ceea ce este infantil, atunci va trebui să facem un pas mai departe decât Bergson şi să admitem că acea comparaţie din care provine comicul nu trebuie neapărat să reamintească plăcerea infantilă sau jocurile copilăriei; este suficient dacă ea reactualizează imaginea copilului în genere, poate chiar şi durerile infantile. Explicând plăcerea comică nu printr-o plăcere rememorată, ci printr-o comparaţie, ne-am depărtat de Bergson, dar am rămas consecvenţi cu noi înşine.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plăcerea comică nu apare dacă atenţia este îndreptată asupra comparaţiei care ar fi putut să-i dea naştere. În astfel de condiţii, ceea ce ar fi fost cu siguranţă comic îşi pierde întreaga forţă comică. O mişcare, un produs intelectual nu pot fi comice pentru cel al cărui interes este acaparat de compararea lor cu o unitate de măsură clar reprezentată.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Respingerea obiecţiilor şi explicarea contradicţiilor descoperite în definiţiile comicului vor deveni posibile doar dacă admitem că plăcerea comică provine din diferenţa constatată prin comparaţie, dintre două consumuri psihice. Plăcerea comică şi râsul, exteriorizarea ei, pot apărea doar când această diferenţă nu este utilizabilă în alt scop, devenind deci aptă pentru a fi descărcată. Dacă, de îndată ce constatăm diferenţa, îi dăm o altă utilizare, atunci nu obţinem acel efect durabil de plăcere, ci cel mult un sentiment fugitiv de plăcere, lipsit de caracter comic.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Comicul nu se naşte decât dacă avem prilejul să utilizăm pentru acelaşi proces reprezentativ, în mod simultan sau într-o succesiune de intervale apropiate, două moduri diferite de reprezentare între care se stabileşte comparaţia; diferenţa comică rezultă din această comparaţie. Asemenea diferenţe de consum psihic se nasc din compararea a ceea ce ne este străin cu ceea ce ne este propriu, a obişnuitului cu neobişnuitul, a evenimentului aşteptat cu evenimentul real.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru a evita neînţelegerile, precizez că deriv plăcerea comică produsă de comparaţie nu din contrastul termenilor acesteia, ci din diferenţa celor două consumuri de abstractizare. Ceea ce este necunoscut, abstract, într-adevăr elevat din punct de vedere intelectual este greu de înţeles; însă prin afirmarea concordanţei sale cu ceva vulgar, familiar, a cărui reprezentare nu ne cere nici un consum de abstractizare, el este demascat ca fiind la fel de vulgar. Deci, comicul de comparaţie nu este decât un caz de minimalizare.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Contrastul care ne oferă prin intermediul sim-patiei diferenţa comică se produce între interesul deosebit manifestat pentru respectiva activitate psihică înaintea perturbării şi interesul minim care i se arată după intervenţia perturbării. Persoana la care constatăm această diferenţă ni se pare comică datorită inferiorităţii; însă ea este inferioară în raport cu eul ei anterior şi nu în comparaţie cu noi, căci ştim că în aceeaşi situaţie nu ne-am fi putut nici noi comporta altfel. Totuşi, să notăm că această inferioritate umană devine comică doar prin sim-patie, deci la alţi oameni, în timp ce dacă ne-am afla noi înşine într-o astfel de încurcătură, nu am avea decât sentimente penibile. Probabil că doar certitudinea că nu riscăm să ajungem într-o asemenea situaţie delicată ne permite să vedem o sursă de plăcere în diferenţa dintre cele două investiri succesive, diferenţă obţinută prin compararea lor.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Diferenţa care produce plăcere se poate obţine şi dintr-o singură parte: fie prin intermediul sim-patiei, fie din procesele ce se desfăşoară în propriul eu. Aceasta dovedeşte că între sentimentul de superioritate şi plăcerea comică nu există o legătură esenţială. O comparaţie este însă necesară pentru naşterea unei asemenea plăceri, iar ea se realizează între două consumuri de investire ca se succed cu rapiditate şi care privesc aceeaşi performanţă; cele două consumuri sunt produse prin sim-patie sau le găsim, fără o astfel de raportare, în propriile noastre procese psihice.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caracterul comic al comparaţiei este indiscutabil atunci când creşte diferenţa de nivel a consumului de abstractizare dintre cei doi termeni ai comparaţiei, când ceva serios şi necunoscut, în special de natură intelectuală sau morală, este pus în paralel cu ceva banal şi vulgar. Plăcerea uşurării travaliului intelectual şi contribuţia adusă de factorii ce condiţionează mimica de reprezentare pot explica trecerea treptată, în cazul comparaţiei, a plăcerii cu caracter general în plăcerea comică, trecere determinată de rapoturi cantitative.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În cazul comicului de situaţie, însuşirile persoanei comice nu au o importanţă decisivă; râdem chiar dacă ne spunem că în situaţia dată ne-am fi comportat la fel. Comicul provine din raportul omului cu lumea exterioară, care, adesea, îl domină; pentru procesele psihice umane, această lume exterioară este reprezentată de convenţiile şi cerinţele societăţii, ba chiar de propriile necesităţi corporale.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În cazul imitaţiei, sursa plăcerii comice este comicul de aşteptare şi nu comicul de situaţie.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Comicul se poate detaşa de persoane dacă sunt cunoscute condiţiile în care o persoană devine comică; odată cu cunoaşterea condiţiilor apare şi posibilitatea de a face, oricând dorim, ca o persoană să devină comică, prin plasarea ei în situaţii în care actele sale devin comice.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiecare comparaţie, în special cea dintre abstract şi concret, presupune o anumită minimalizare şi o anumită economisire a consumului de abstractizare (în sensul mimicii de reprezentare); totuşi, această economisire nu este suficientă pentru o explicaţie a comicului. El nu apare dintr-o dată, ci treptat, din plăcerea uşurării travaliului intelectual datorită comparaţiei; există numeroase cazuri situate la graniţa comicului, a căror apartenenţă la comic poate fi contestată.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Comparaţia care asimilează memoria cu un "magazin" este şi comică şi spirituală: comică, deoarece conceptul psihologic comparat cu un "magazin" este supus unei extraordinare minimalizări; spirituală, prin faptul că autorul comparaţiei este un vânzător care realizează pe această cale o surprinzătoare unificare, între psihologie şi propriul său domeniu de activitate.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De raportul dintre copil şi adulţi ţine şi comicul minimalizării, căruia îi corespunde situarea adultului la nivelul copilului. Nu există pentru copil o plăcere mai mare decât aceea de a vedea că un adult renunţă la superioritatea sa copleşitoare şi se joacă de la egal la egal cu el. Această uşurare, care-i produce copilului plăcere pură, devine la adult, ca minimalizare, un mijloc al ridiculizării şi o sursă a plăcerii comice.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Diferenţa de consum psihic este, cu siguranţă, condiţia fundamentală a plăcerii comice, dar observaţia arată că nu întotdeauna această diferenţă produce plăcere comică. Ce condiţii suplimentare sunt necesare sau ce perturbări trebuie evitate, pentru ca diferenţa de consum să provoace într-adevăr, râsul?

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anumite activităţi psihice constituie condiţii pentru comic. Reprezentările sau gândurile care urmăresc scopuri serioase împiedică descărcarea investiţiilor psihice, aceste investiri fiind necesare pentru deplasările cerute de respectivele activităţi. Aşa se face că doar diferenţele de consum neaşteptat de mari pot să-şi croiască drum spre plăcerea comică. Extrem de neprielnice pentru comic sunt toate procesele de gândire suficient de îndepărtate de intuitiv pentru a face inutilă mimica de reprezentare. Gândirea abstractă nu lasă nici un loc pentru comic, cu excepţia cazului în care ea este întreruptă brusc.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Formularea obscenă produce, datorită unei întâmplări care nu este cu totul întâmplătoare, atât plăcere comică, cât şi plăcere spirituală; deşi condiţiile uneia favorizează apariţia celeilalte, o astfel de unificare derutează intuiţia care trebuie să spună dacă este vorba despre ceva spiritual sau de ceva comic; abia o analiză atentă, detaşată de dispoziţia veselă, poate decide în mod adecvat.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Comicul pe care-l descopăr în însuşirile intelectuale şi morale ale altei persoane este, desigur şi el un produs al comparaţiei pe care o fac între această persoană şi eul meu; însă, lucru demn de remarcat, aici comparaţia conduce de cele mai multe ori la un rezultat opus celui obţinut în cazul comicului de mişcare sau acţiune.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Condiţia cea mai favorabilă pentru apariţia plăcerii comice o constituie buna dispoziţie generală, când râdem mult mai uşor ca de obicei. În cazul unei veselii de origine toxică, aproape totul pare comic; probabil datorită comparaţiei cu consumul psihic propriu dispoziţiei normale. Cuvântul de spirit, comicul şi toate metodele asemănătoare de obţinere a plăcerii din din activitatea psihică sunt doar mijloacele folosite pentru a redobândi această dispoziţie veselă, această euforie, atunci când ea nu este prezentă ca o dispoziţie sufletească generală.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oricât de captivant ar fi să descifrez condiţionările profunde ale plăcerii comice, trebuie totuşi să-mi amintesc că nici formaţia, nici profesiunea mea nu mă autorizează să împing cercetările mult dincolo de sfera cuvântului de spirit; mărturisesc că tocmai tema comparaţiei comice m-a determinat să-mi simt incompetenţa.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!