Partea superioară a fluviului Orinoco, de altfel mai puţin cunoscută, scutită, din pricina depărtării, chiar şi de acţiunile autorităţilor venezuelene, fără nici un fel de comerţ, lăsată la discreţia unor bande nomade de indigeni, este cu mult mai de temut. În realitate, indienii stabili din vestul şi din nordul marelui fluviu au obiceiuri destul de blânde, cultivă pământul, dar lucrurile nu stau chiar aşa şi cu cei care trăiesc în mijlocul savanelor din departamentul Orinoco.

Jules Verne în Minunatul Orinoco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

După opinia geografilor moderni, izvoarele fluviului Orinoco se aflau în partea Venezuelei, care se învecina cu Brazilia şi Guyana engleză, aşa că tot cursul lui trecea prin Venezuela.

Jules Verne în Minunatul Orinoco
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se vedea întinzându-se pe Marea Antilelor frontiera maritimă a Venezuelei, de la provincia Maracaibo, cu capitala purtând aceeaşi denumire, până la gurile fluviului Orinoco, care o separau de Guyana engleză.

Jules Verne în Minunatul Orinoco
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe hartă, linii colorate separau departamentul Orinoco în trei provincii: Varinas, Guyana, Apure. Relieful sistemului său orografic, ramnificaţiile sistemului său hidrologic, erau limpede scoase în evidenţă prin nenumărate haşuri străbătute de reţeaua fluviilor şi râurilor.

Jules Verne în Minunatul Orinoco
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!

Insula Vivoral împarte fluviul Orinoco în două braţe ale căror ape cad în torente furioase.

Jules Verne în Minunatul Orinoco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe întinderea Venezuelei, un fluviu mare, desenat minuţios, descria un elegant semicerc şi purta pe tot parcursul numele magnific de Orinoco, atât la prima lui curbură, unde îşi vărsa apele în el un afluent, Apure, cât şi la a doua, unde Guaviare şi Atabapo i le aduceau pe cele din Cordiliera andină.

Jules Verne în Minunatul Orinoco
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe la 1600, sub domnia Elisabetei, pe pământul sfânt al lui Aryavarta, în mijlocul unei populaţii de două sute de milioane de locuitori, dintre care o sută douăsprezece milioane aparţineau religiei hinduse, a fost fondată prea onorabila Companie a Indiilor, cunoscută sub porecla foarte englezească de "Old John Company".

Jules Verne în Casa cu aburi
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cât de mică este partea din viaţa noastră de care ne bucurăm! În tinereţe, aşteptăm cu nerăbdare lucrurile care urmează să ni se întâmple; la bătrâneţe, privim înapoi la lucrurile care au trecut; când suntem adulţi, deşi se pare, într-adevăr, că suntem preocupaţi de lucrurile prezente, chiar şi această ocupaţie este, mult prea adesea, lăsată la o parte datorită hotărârii noastre vagi de a fi extrem de fericiţi într-o zi viitoare în care vom avea timp.

citat din Charles Caleb Colton
Adăugat de Elena Gheorghe
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strâmtoarea Torrès este socotită ca fiind periculoasă, atât din pricina stâncilor ei ieşite în afară, cât şi din pricina sălbaticilor ce locuiesc pe ţărmuri.

Jules Verne în 20.000 de leghe sub mări
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!

Până de curând, oamenii de ştiinţă credeau că, asemenea oaselor, creierul îşi atinge apogeul dezvoltării la sfârşitul pubertăţii. În realitate, lucrurile stau cu totul altfel. De fiecare dată când învăţăm ceva nou, creierul nostru se transformă, iar între celule apar noi conexiuni. Aceste modificări pot fi chiar observate cu ajutorul unor microscoape speciale. După ce veţi citi această carte, creierul dumneavoastră va arăta altfel.

Stefan Klein în Formula fericirii
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colinda pe loc

Niciodată nu putem greşi prea mult
din pricina propriilor noştri ochi care văd aceasta.
Şi nici minţi nu putem prea mult să minţim
din pricina spaimei de-a rămâne noi înşine surzi.

Nici prea mult nu putem să trăim
şi nici prea frumos nu putem să trăim.
Altfel am putea să ne dezamăgim strămoşii.
Altfel am putea să ratăm şansa de a se naşte
cei care nu s-au născut.

Ne putem bucura numai atunci când nu ne vede nimeni,
Când nu ne vedem nici măcar noi înşine.
Nu, noi nu ne mulţumim cu puţin,
dar ştim că mai mult nu ni se cuvine.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

La Vereşti, ca şi în toată această parte a Transilvaniei, nu se vorbeşte nici germana, nici maghiara, ci româna – până şi printre cele câteva sălaşe de ţigani, stabili mai degrabă decât nomazi, prin feluritele sate ale comitatului. Aceşti străini adoptă limba ţinutului, aşa cum îi împrumută şi religia. Cu colibele lor, barăci cu acoperiş ţuguiat, cu legiunile lor de copii, cei din Vereşti alcătuiesc – sub autoritatea unui bulibaşă – un fel de mic clan, deosebit prin obiceiuri şi traiul regulat de cele ale neamurilor rătăcind de-a lungul Europei. Au adoptat până şi ritul ortodox, supunându-se religiei creştinilor în mijlocul cărora s-au oploşit. Într-adevăr, Vereştii au drept căpetenie religioasă un popă stabilit la Vulcan şi care deserveşte cele două sate, despărţite doar printr-o jumătate de milă.

Jules Verne în Castelul din Carpaţi
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!

Satul Vereşti e atât de puţin însemnat, încât cele mai multe hărţi nici nu-i indică aşezarea. În ordine administrativă stă chiar mai prejos decât vecinul lui, numit Vulcan, după numele porţiunii masivului Pleşa, pe care amândouă se află pitoresc cocoţate.

Jules Verne în Castelul din Carpaţi
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simţi până şi tu că ai ajuns chiar în ultimul hal, că asta este mizerabil, dar că altfel nici nu are cum să fie, că deja nu mai ai nicio ieşire şi că niciodată nu o să mai ajungi un altfel de om, că şi dacă ai mai fi avut încă timp şi credinţă pentru a fi altceva, atunci probabil, nu ai fi dorit nici chiar tu să te schimbi, iar dacă ai fi dorit, oricum nu ai fi făcut nimic, pentru că în realitate, poate că nici nu ştii în ce să te transformi.

Dostoievski în Însemnări din subterană, I
Adăugat de Gustavae
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tatăl tânărului Fergusson, un viteaz căpitan din marina engleză, întovărăşise pe fiul său încă din cea mai fragedă vârstă, la primejdiile şi aventurile meseriei sale. Acest vrednic copil, care părea să nu fi ştiut ce este teama, vesti în curând o minte vioaie, o inteligenţă de cercetător, o remacabilă înclinaţie către lucrările ştiinţifice, în afară de aceasta arăta o dibăcie puţin obişnuită de a ieşi din încurcătură; nu a fost niciodată stânjenit de ceva, nici chiar să întrebuinţeze pentru prima oară furculiţa, lucru la care îndeosebi copiii se pricep aşa de puţin.

Jules Verne în Cinci săptămâni în balon
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!

Albia fluviului «în scară» este barată de cornişe, care tansformă torentele în cataracte. Peste tot răsar piscuri ca nişte boschete înverzite, stânci care par sferice şi dau impresia că-şi păstrează starea de stabilitate doar printr-o derogare de la legea echilibrului.

Jules Verne în Minunatul Orinoco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autoepigramă

Puţin voios, puţin mâhnit,
Puţin temut, puţin iubit,
Puţin poet, puţin artist,
Şi chiar puţin epigramist.

epigramă de Tudor Măinescu din Printre epigramiştii olteni (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Regretul meu cel mai mare este că nu am consideraţie din partea literaturii franceze.

Jules Verne în Interviu pentru presa britanică (1893)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Domnul Cascabel n-avea de ce să se teamă că mica sa avere, câştigată, s-ar putea spune, cu sudoarea frunţii sale şi pe care o purta în buzunarul de la palton, o să-i fie furată pe drum. În realitate, cumpărarea unei case de bani ca să-şi pună suma la adăpost nu era chiar atât de necesară, dar, dacă ţinea totuşi la asta, o făcea având în vedere o lungă călătorie prin teritoriile din Far West, mai puţin păzite decât zona californiană – drum ce avea să-l readucă în Europa.

Jules Verne în César Cascabel
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimeni, nici chiar Dumnezeu, nu are o bâtă destul de mare ca să mă gonească de la El. L-aş iubi chiar dacă El m-ar ucide. Crede în Hristos şi iubeşte. Aceasta este destul. Să nu accepţi nimic în plus ca fiind de prima importanţă: nici dogme, nici ritualuri, nici legi sau condiţii fixate de anumite organizaţii. Numai să iubeşti! Iubeşte chiar dacă nu eşti iubit!

Richard Wurmbrand în Îmbătat de dragoste (1992)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un gurbi nu-i altceva decât un soi de colibă, construită din bucăţi de lemn, care are un acoperiş de paie, numit de localnici "driss". Este ceva ma mult decât un cort arab, dar mult mai puţin decât o locuinţă de piatră sau de cărămidă.

Jules Verne în Hector Servadac
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!