Auzeam undeva, prin aproiere, susurul râului, dar între mine şi apă se întindea un desiş de copaci şi de mărăcini. Îmi croisem drum într-acolo până la un punct care ieşea din câmpul vizual al prietenilor mei, când sub unul din copaci am observat o masă informă şi roşcată ghemuită printre rădăcini.

Arthur Conan Doyle în O lume dispărută
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-un loc se afla o potecă îngustă, căptuşită cu muşchi, care se împreuna cu drumul, spre a tăia apoi câmpul. Pe dreapta era un dâmb plin de pietre, unde fusese altădată exploatată o carieră de granit. Povârnişul din faţă era cioplit ca un perete; printre crăpăturile stâncilor creşteau ferigi şi mărăcini. În depărtare, o dâră de fum se ridica perpendicular spre cer.

Arthur Conan Doyle în Câinele din Baskerville
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne lega o frumoasă, o foarte frumoasă prietenie, care însă nu depăşea limitele uneia dintre acele camaraderii cum ar fi putut exista la "Gazette", unde eram reporter, între unul dintre confraţii mei şi mine; perfect sinceră, perfect cordială – complet lipsită de preocuparea diferenţei de sex.

Arthur Conan Doyle în O lume dispărută
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soarele scăpăta spre asfinţit şi umbra falezei se întindea din ce în ce mai întunecată asupra apei care licărea ştearsă ca o foaie de plumb. Locul era pustiu şi nu se vedea nici o urmă de viaţă afară doar de pescăruşii care se învârteau ţipând pe deasupra.

Arthur Conan Doyle în Bijuterii poliţiste
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi cunoaşteţi metoda: ea se bazează pe observarea nimicurilor.

Sir Arthur Conan Doyle în Misterul din valea Boscombe (1889)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când moralul este scăzut, când zilele par întunecate, când abia dacă mai merită să speri, pur şi simplu urcă pe o bicicletă şi ieşi la o plimbare pe drum, fără să te gândeşti la nimic altceva decât călătoria pe care o întreprinzi.

citat din Arthur Conan Doyle
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sub copaci, întunericul avea ceva ameninţător: când ridicam ochii, frunzişul umbrit îmi umplea inima de o frică nelămurită. Fără îndoială că lighioanele monstruoase pe care le văzusem erau nişte biete vietăţi greoaie şi inofensive, care nu doreau răul nimănui. Dar ce alte supravieţuitoare ale epocilor imemoriale, ce dihănii crunte, hidoase şi sprintene se pregăteau, ascunse după aceste stânci sau aceste tufişuri, să se repeadă asupra noastră? Nu ştiam mare lucru despre viaţa preistorică; citisem o singură carte în care era vorba despre nişte monştri care ar fi putut face cu leii şi cu tigrii exact ceea ce pisica face cu şoarecele. Ce s-ar întâmpla dacă ne-am lovi de ele în pădurile din ţara lui Maple White?

Arthur Conan Doyle în O lume dispărută
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sherlock Holmes: Simt nevoia să îmi stimulez intelectul. Iată şi motivul pentru care am ales profesia de detectiv.

replică de Arthur Conan Doyle
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu te încrede în impresiile generale, dar concentrează-te asupra detaliilor.

citat din Arthur Conan Doyle
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copaci azilanţi

Am rămas doi copaci lângă drum,
Ne mai cad nişte crengi compromise,
Se pornesc toporari de pe-acum
Să doboare păduri fără vise.

Am rămas fără muguri pe ram
Dinainte să moară copacii,
Şi-am ajuns mai uscaţi cum eram,
Şi acum ne fac vreascuri săracii.

Suntem nişte copaci azilanţi
Din pădurile lumii rămase,
Şi am ars printre munţi emigranţi
Şi-n tăcutele focuri din case.

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

CEI CARE SUNT UN VÂSC ŞI DIN COPACI ÎNALŢI SE-NFRUPTĂ-Ruba
Cei care sunt un vâsc şi din copaci înalţi se-nfruptă
Trecând prin vreme şi prin viaţă fără nici o luptă,
Căzuţi vor fi din tihna voluptoasei leneviri
Atunci când creanga ţiitoare de furtuni e ruptă!

rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul tăiat din viaţă

Am intins firul albastru între doi copaci
şi i-am legat unul de altul
n-au spus nimic
se simţeau fericiţi, clătinau din frunze
păsările făceau schimb de triluri
şi de copaci.

Pe pământ umbrele se rotunjesc
cu margini schimbătoare,
subţiri.

Fug cu timpul tăiat din viaţă
şi-l scap în amintiri,
dimineţile îmi deschid luminoase cărări
dincolo de prefaţă.

Dacă scriu negru pe alb
fără hârtie,
nu mă lăsaţi să termin!

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea este plină de lucruri evidente pe care nimeni, nicicum nu le observă.

citat clasic din Arthur Conan Doyle
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

E uşor pentru cei care stau la soare să le predice celor rămaşi în umbră.

citat din Arthur Conan Doyle
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când ai eliminat imposibilul, tot ceea ce rămâne, oricât de improbabil ar părea, trebuie să fie adevărul.

citat clasic din Arthur Conan Doyle
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dintr-o picătură de apă, un logician trebuie să deducă posibilitatea existenţei Oceanului Atlantic sau a Cascadei Niagara, fără să le fi văzut şi fără să fi auzit de nici una dintre ele.

citat clasic din Arthur Conan Doyle
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimic nu e mic pentru o minte mare.

citat din Arthur Conan Doyle
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E o greşeală să confundăm ceea ce e ciudat cu ce e misterios.

citat din Arthur Conan Doyle
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drumul, cu povârnişuri gloduoase, presărat cu stânci enorme roşiatice, lua un aspect din ce în ce mai sălbatic. Când şi când, treceam pe lângă o căsuţă constită şi acoperită cu piatră, căreia nici o plantă agăţătoare nu îi atenua rigiditatea liniilor.

Arthur Conan Doyle în Câinele din Baskerville
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copac

în apartamentul de deasupra mea s-a mutat
un cuplu de copaci
simpli mai de la ţară
stau înghesuiţi un pic mă gândesc
când ea întinde rufele frunze îmi cad uneori în balcon
urc şi le duc înapoi
el e un simpatic cu o scorbură uriaşă
îmi spune hâtru
nu trebuia avem destule
atunci când au musafiri aceştia lasă în urmă
pământ şi păsări pe casa scării
femeia de serviciu are o zi grea
fumează două ţigări în plus
mai deschide un geam şi pentru păsările rătăcite
adună pământul şi-l duce acasă pentru flori

apoi sub mine s-a mai mutat o familie de copaci
m-au întrebat dacă pot să îşi lase copiii cu mine
sunt foarte ocupaţi şi nu mai răzbesc
am fost desigur de acord
e drept că îşi mai uită câte un copil
acum am câţiva copăcei care mă şoptesc foşnind,, tată"
şi eu le dau apă le mai schimb pământul

încet încet în apartamentele din scara mea
locuiesc numai copaci
femeia de serviciu a renunţat de mult să mai vină
iar eu mă simt tot mai bine într-un ghiveci
copiii mei mă udă îmi schimbă pământul
tavanul e din ce în ce mai departe mai albastru
şi o pasăre mi s-a cuibărit pe ramuri

poezie de Simion Cozmescu din Poememailungidecâtnumeletău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea e plină de minunăţii mărunte, pe care însă prea puţini fac efortul de a le băga în seamă.

citat din Arthur Conan Doyle
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!