Amintirile rămân, sunt adânc întipărite în spatele frunţii, în această minunată maşinărie, creierul şi te surprind uneori, când ies la suprafaţă îmbrăcate în haina tristeţii sau a unei obsesive dorinţe de a trăi din nou iubirea reală, pasională. Te învăluie în acelaşi timp un sentiment fragil şi trecător, comparabil cu bucuria unui copil luat de mână de mama lui, care într-un câmp cu flori, îi arată un fluture frumos colorat. Instantaneu, o forţă uriaşă pulsează în afară şi regreţi zilele, chiar anii, în alb-negru pe care i-ai trăit până acum.

Eugenia Johrend în Pas în doi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima dată când s-au văzut a fost cu ocazia unei nunţi din oraşul lor, la care Celine era invitată ca domnişoară de onoare. Îmbrăcată cu o rochie simplă, de culoarea pudrei, cu părul lăsat în voie pe spate, în care se odihneau flori de câmp împletite într-o coroniţă şi cu ochii îmbujoraţi, părea coborâtă din tablourile lui Botticelli. I-a zâmbit când l-a zărit şi cu o mână, fluturând în aer, l-a salutat, iar când Lukas s-a apropiat şi a rugat-o să se aşeze la masă, lângă el, s-a încurcat, răspunzându-i, emoţionată, că acceptă bucuroasă să fie cavalerul ei la această nuntă. Plină de viaţă, atunci şi acum. Era fascinant! Adolescenta de ieri se transformase într-o veritabilă perlă, frumoasă şi proaspătă ca o briză.

Eugenia Johrend în Pas în doi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lukas descoperea acum acel ceva pe care mulţi alţii îl descoperiseră înaintea lui şi ca orice bărbat îndrăgostit, realiza că este, într-adevăr, o mare deosebire între a dori să te culci cu o femeie sau să adormi lângă o femeie, sunt două dorinţe diferite, două momente total opuse, care nu seamănă unul cu altul.

Eugenia Johrend în Pas în doi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dintr-o dată, visurile şi idealurile Celinei prind contur, devin mai clare. Este ameţitor acest sentiment de plenitudine, această bucurie! Îi priveşte pe trecători aproape mirată că trec nepăsători, indiferenţi pe lângă ea, oameni care nici nu au habar de fericirea ei şi numai cu un zâmbet larg arată lumii: Sunt aici!

Eugenia Johrend în Pas în doi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O stare de dimineaţă...

Am un dor de inimă de copil şi un sentiment fragil,
Era atât de simplu pe atunci pe când eram copil.
Acum mă zbat şi vreau să răzbat precum aş vrea,
O carte s-o citesc de la tine cu părerea ta.
Asta-i doar o speranţă de viitor când sunt tristă
Şi lacrimile curg ca la o artistă.
O stare de-agitare, mă duce-ntr-o simplă constatare, pe care,
Uneori aş vrea s-o văd că fiecare o are.
Chiar vreau să te trezeşti în fiecare dimineaţă,
Cu mintea clară şi zilei noi să-i faci faţă,
Într-un mod curajos şi chiar ingenios,
Cu multe idei, dar de-a dreptul fricos.
Dimineaţa suntem nişte roboţi ai propriilor minţi
Şi murim încet precum nişte sfinţi,
Dar vreau să ştii că şi tu vei afla,
Că va fi cineva ce va salva lumea.

poezie de Eugenia Calancea (9 octombrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lorelai: Jason, mama mea e o soţie de corporaţie. Slujba ei este să organizeze astfel de petreceri. Şi i-ai luat obiectul muncii. Ştii asta; mama ta face acelaşi lucru. Închipuie-ţi că i-ai face şi ei acelaşi lucru. Ce i-ar mai rămâne?
Jason: Mai mult timp cu băiatul care curăţă piscina?

replici din filmul serial Fetele Gilmore
Adăugat de Elena Gheorghe
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există o forţă extrem de puternică, pentru care, cel puţin până în prezent, ştiinţa nu a găsit o explicaţie formală. Este forţa care include şi guvernează totul, este chiar în spatele oricărui fenomen care are loc în univers şi încă nu a fost identificată de noi. Această forţă universală este iubirea.

Albert Einstein în scrisoare adresată fiicei sale Lieserl
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Altfel de amintiri...

Mă gândesc câteodată
la sălile de clasă
şi la băncile scolii.
Amintirile mele se întorc
din nou în cărţi cu poezie,
cu mult scris şi prieteni,
ca-ntr-o scrisoare,
uneori e un zâmbet, o privire,
o-ntâlnire şi acum o amintire.
Astăzi e altfel, se aşteptă
un mesaj, se vorbeşte pe chat,
iar amintirile rămân între liniile
de notebook unde sunt
şi copiii cu nepoţii noştr

poezie de Eugenia Calancea (21 mai 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din înalt vine Firea Lui şi din adânc Haina Lui legată pentru totdeauna de haina celui ce îşi dezbracă acum haina sa [Coloseni 3,9]. Şi voi să dobândiţi acum din ape de la El haină care nu se învecheşte şi nici nu se strică, haină care pe cei ce o poartă îi îmbracă în veşnicie.

Sfântul Efrem Sirul în Imnele Naşterii şi Arătării Domnului (2010)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poţi să vorbeşti cu orice persoană care se află în această lume a filmului şi care face acest lucru de 40 de ani şi toţi îţi vor spune că este o diferenţă uriaşă între zilele de actor celebru şi cele în care puteai să mergi liniştit într-un bar, să te îmbeţi, chiar să cazi pe jos, să te relaxezi, să faci ce vrei, fără să ştie nimeni de tine. Dar acum, toată lumea are o cameră (de luat vederi).

citat din Daniel Craig
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Patru anotimpuri

În primavara dulce cu miros de salcâm
Ce umple pretutindeni acest frumos tărâm
Se bucură inima ce-o porti adânc în piept
Iar buzele arată doar un râs inocent.

Acum eşti crud, eşti tânăr şi lumea e a ta
Îngerul ce veghează si - ţi conduce viaţa
E bucuros când râzi ori când şopteşti iubire
Fiindcă eşti copil şi da, ai fericire.

În vară, când e cald şi întâlneşti iubirea
Chiar dacă mai apoi apare despărţirea
Totuşi e tinereţea precum un fruct oprit
Şi tu, tinere dragă, eşti încă fericit.

Dar toamna tristă vine, nu mai eşti un copil
Începi şi sufleteşte să devii mai fragil
Sufletul tău mai plânge deşi lacrimi nu curg
Incet păşeşti spre ţărmul unui drum mult prea-lung.

Şi iată-te în iarna. Crivatul urlă tare
Iar acum la final Îţi pui o intrebare:
"Oare cine am fost pe acest scump pământ?..
O frunză ruginie mânata lung de vânt?..

O clipă suspendată într-un ocean de lacrimi
Ce a trecut haotic prin n şi n prăpăstii
Urmând ca la final să doarmă liniştit
La umbra unei cruci, într-un sicriu sfinţit. "

poezie de Bogdan Constantin Proca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flori de primăvară

Flori de primăvară-n păr,
Flori de câmp şi flori pe ramuri,
Toate ies la adevăr.
Triluri mii de păsărele
Ne încântă fantezia
Soarele cu-ale lui raze
Ne alungă astenia.

poezie de Eugenia Calancea (1 martie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă m-aş putea înălţa la nivelul celui care mi-ar fi plăcut să fiu! Numai că nu ştiu ce forţă, care sporeşte cu anii, mă trage în jos. Chiar ca să mă ridic din nou la propria-mi suprafaţă, trebuie să mă folosesc de stratageme la care nu mă pot gândi fără să roşesc.

Emil Cioran în Despre neajunsul de a te fi născut
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt un om de ştiinţă aşa că, în mod natural, m-am gândit la religie prin ochii unui om de ştiinţă. Când fac asta, văd religia nu denominaţional, dar într-un sens mai mult deistic, să spunem. Am fost influenţat în gândirea mea de scrierile lui Einstein, care a făcut observaţii, în sensul că atunci când a contemplat lumea a simţit o forţă mult mai mare decât orice forţă umană. Eu simt la fel. Există un sentiment de veneraţie, un sentiment de reverenţă, şi un sentiment de mare mister.

citat din Walter Kohn
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aici se aruncă zaruri

Uneori mi se-ntâmplă să ies din mine,
mi se-ntâmplă aşa
cum o pasăre mare, foarte mare,
din zbor, se lasă la picioarele unui om singur.

Poate nu chiar atât de singur,
dacă ţine strâns la piept o vioară
frumos lustruită, dar care nu cântă,

care nu cântă, dar care se-aude
departe, în lunci neştiute de nimeni,
sau poate, într-un soare care nu încălzeşte,

dar care străluceşte în inima lui
şi în inima mea, totuna
şi focul se-aprinde singur, pe dealuri, a viaţă

şi care nu arde, căci frumoase femei
încă adună spice
şi tineri bărbaţi cu iarba în dinţi
le poartă pe braţe până în inima casei.

Uneori mi se-ntâmplă să ies din mine,
mi se-ntâmplă aşa
cum o pasăre mare, foarte mare,
se ridică uşor din vioara omului singur
şi zboară neîntrerupt spre o casă cu inimă.

poezie de Silvia Goteanschii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-i dor de linişte-n visurile mele

Aş vrea când mă trezesc să fie ca în vis,
Să-mi pot continua gândul fugar,
Să fim din nou cu sufletul larg deschis
Şi dragostea noastră să bâzâie-n noapte ca un bondar.

Aş vrea să mă cauţi şi frumos să-mi scrii,
Cuvinte tandre, pe care le voi citi-n tăcerea nopţii,
Să mă gândesc la timpul frumos atunci când tu o să vii,
Nu vreau să fie un vis de-al meu lăsat mereu în mâna sorţii.

Aş vrea ca viaţa să nu-mi mai joace feste,
Să nu fie un joc urât care a-nceput iară,
Am şi eu un suflet şi visări celeste,
Uneori gândesc ca un copil ce fuge iar afară.

Precum zilele mai seamănă-ntre ele
Şi cum nepăsarea este-n lumea toată,
Uneori mi-i dor de linişte-n visurile mele
Şi dragostea naivă trece ca o fată.

poezie de Eugenia Calancea (30 octombrie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu te mai gândi

În spatele oricărei îndoieli
există o teamă de necunoscut.
În spatele fricii se află un trecut,
ce a fost trăit sau a fost un vis.
În spatele unui trecut,
există remuşcările unui trecut regretat.
În spatele regretelor şi în spatele remuşcărilor,
totuşi, există îndoieli că putea fi mai bine.
Fă-ţi călătoria şi nu te mai gândi,
altfel vei fi turist intr-o viaţă
pe care nu o simţi a ta.

poezie de Eugenia Calancea (16 septembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu murdăriţi iubirea

Nu doar femeia, e singura ce ştie,
Că viaţa nu-i un veşnic Paradis,
Sau că iubirea nu-i o fantezie
Ce se bazează pe un compromis.

Şi nu numai bărbatul poartă vina,
Când dragostea dispare ca un fum,
O prietenă sau poate chiar vecina,
Sunt cele care îl abat din drum.

Taifun, în orice cuplu se arată,
Şi rupe uneori macii iubirii,
Prin vorbe cu tăişuri de săgeată,
Ce lasă-n urmă spectrul despărţirii.

Iubirea nu se ţine-n colivie
Sau în orgolii pline de frustare
Şi chiar de pare că nu mai e vie,
Când e reală ea nicicând nu moare.

Femeie sau bărbat, aceiaşi vină,
Au amândoi dacă din întâmplare,
Găsesc pe cineva care-i alină
Când spinii geloziei n-au iertare.

Nu spuneţi deci că ea e vinovată,
Şi nici că doar la el este pricina,
Findcă nu poate fi adevărată
Iubirea-n care se strecoară tina.

poezie de Dorina Omota
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uneori...

Uneori îmi răscoleşti prin vise
şi sub paşii tăi rămân urme adânci
un lut greu, modelat cu lacrimi amare şi durere.
Uneori, gândurile au mirosul spinilor de trandafiri.
Mă atrag cu aromele lor amăgitoare,
să le urmez adâncul înceţoşat,
din care ies, cu răni adânci,
amintirile scrijelite şi sufletul însângerat.

Alteori, visurile prind viaţă
deschizându-şi aripile curcubeie,
întunericul îşi predă armura,
lumina îşi poartă coroana împărătească,
din slăbiciune se hrăneşte şi se înalţă puterea...
şi deasupra tuturor este iubirea,
iubirea ce poartă chipul şi mirosul tău.

Uneori îmi doresc să pun zăbrele
viselor, gândurilor şi speranţelor,
să îmi zidesc sufletul în stâncă de granit,
să trăiesc rece, fără durere, fără temeri, fără griji,
fără iubirea ce poartă suferinţă în măduva sa
fără dorul de tine...

Uneori mă întreb nedumerită,
dacă sunt eu cea care gândeşte toate acestea...
Suntem două persoane într-un singur trup,
împărţind acelaşi suflet?!
una te cere, alta te alungă...

poezie de Mirela Minuţa Alexa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvara

Flori de primăvară-n suflet,
Flori de primăvară-n păr,
Flori de câmp şi flori pe ramuri
Toate ies la adevăr...
Triluri mii de păsărele
Ne încântă fantezia,
Soarele cu-ale lui raze
Ne alungă astenia;
Ies făpturile la aer
Se animă, se amuză,
Peste-o gingaşă petală
Şade lin o buburuză;
Iese lumea în grădini
Că-ncep zilele senine,
Totu-i verde într-un zâmbet
Fluturaşi şi cu albine;
Primăvară, primăvară,
Zurlie ca o paiaţă,
Sinceră şi drăgăstoasă
Tu trezeşti totul la viaţă!...

poezie de Vasile Zamolxeanu (13 martie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştii de ce nu ai rezultate? Pentru că îţi imaginezi că schimbarea se întâmplă când îţi cumperi adidaşi noi şi îţi faci declaraţia şi angajamentul de anul nou că anul următor vei face mai mult sport. Schimbarea nu se întâmplă când îţi iei adidaşi noi ci când i-ai rupt de la cât i-ai folosit. Poate crezi că ai descoperit iubirea în fluturaşii ce îi ai în stomac în primele luni de îndrăgostire minunată. Iubirea nu este în fluturaşi şi în sexul fain pe care îl faci, în clătitele cu finetti ce le mănânci duminica cu iubi sau în filmele ce le vedeţi împreună. Iubirea o vei găsi în ultima filă a unui jurnal plin de experienţe de viaţă în care paginile în care ai oferit sunt mai multe decât cele în care ai primit şi în care ai pus binele şi fericirea celuilalt mai presus de interesele şi nevoile tale vechi de milioane de ani de când strămoşii noştrii erau încă şopârle.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!