Plecând de la ideea că subiectele consemnate pe hârtie vor fi sub formă de întrebări puse şi răspunse de Apostol însuşi, el şi-a propus să-şi orneze "dialogul" cu fapte din viaţă, întâmplate lui sau altora, fără o ordine prestabilită. S-a gândit din startul acestei preocupări să-şi pună chiar lui prima întrebare: "De ce să se apuce de scris?" Răspunsul: "Deoarece îi făcea impresia că-i plăcea această îndeletnicire, nu deranja pe nimeni cu ea, ba mai mult, în felul acesta reuşea să determine beculeţele din capul lui să licărească, contribuind astfel la menţinerea în sănătate a sistemului său nervos." Şi s-a apucat de lucru.

Gheorghe Dobrovolschi în Turnul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când a ajuns la concluzia că totul era în regulă cu revenitul la normal, s-a gândit că este cazul să-şi organizeze cât mai plăcut existenţa. Aşa că omul şi-a inventariat mai întâi calităţile, apoi şi-a analizat gradul lui de ocupare cu problemele cotidiene. Şi astfel a ajuns în final la concluzia că-i rămâne destul timp la dispoziţie. Aşa a ajuns la următoarea stabilire de activităţi: artă lejeră, limba engleză pe care o avea de mult în atenţie, dar n-avusese timp, întreţinerea cotidiană a fizicului şi apoi rezerva cu neprevăzutele.

Gheorghe Dobrovolschi în Prin ceaţa deasă fără busolă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşa au început frământările inginerului Anton. Cum pentru un om de vârsta lui timpul nu mai era un parametru decisiv, s-a gândit că n-ar strica să-şi facă puţină ordine în idei. Fiind un foarte bun profesionist, inginer cu multă experienţă în tehnică, organizare şi conducere, aceste şocuri sau mai bine-zis atacuri l-au determinat să-şi inventarieze şi apoi să-şi sistematizeze întrebările şi nedumeririle în legătură cu problemele lui, ba chiar ale societăţii în care trăia. Şi cum proceda în perioada activă, când seara înainte de a adormi îşi sistematiza gândurile pentru activitatea din ziua următoare, a adăugat prelucrării acum şi situaţia nou apărută.

Gheorghe Dobrovolschi în Turnul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cei ce ajung să-şi dea de capăt, nu au de ce să-şi mai pună întrebări, iar cei care îşi pun întrebări, nu au de ce să-şi dea de capăt!

citat din Octav Bibere
Adăugat de J.Louis Mash
Comentează! | Votează! | Copiază!

A durat o bună bucată de timp până a reuşit să-şi introducă în reflex palparea corzilor pe ghitară, în armonie cu fiecare sunet pe care-l scotea pe gură. A adoptat forma de "reflex" pentru eliminarea acelui aspect de legătură din procesul gândirii, astfel ca mişcarea degetelor pe corzi să urmărească în mod automat sunetul vocal. În felul acesta imaginaţia creatorului nu se concentra decât la naşterea şi emiterea melodiei.

Gheorghe Dobrovolschi în Prin ceaţa deasă fără busolă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există întrebări naive, întrebări plictisitoare, întrebări prost formulate, întrebări adresate după o auto-critică inadecvată. Dar fiecare întrebare este un "strigăt" de a înţelege lumea. Nu există un astfel de lucru precum o întrebare stupidă.

citat celebru din Carl Sagan
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aceste scurte derulări de idei şi imagini, pe care şi le revizuia Costi, zgâlţâindu-şi cu grijă memoria, nu le făcea forţat, ci numai ca să-şi verifice funcţionalitatea parametrilor săi intelectuali.

Gheorghe Dobrovolschi în Prin ceaţa deasă fără busolă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

poet

Poetul este un copil nesatisfăcut care îndrăzneşte să pună o dificilă întrebare ce rezultă din răspunsul învăţătorului la o întrebare simplă de a sa şi apoi, nişte întrebări şi mai dificile ce răsar din aceasta.

definiţie de Robert Graves
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luna... O presimt, din ce în ce mai mare. În lumina ei vânătă, oraşul pare ireal, părăsit. Nu e grăbită, ca mai înainte, să-şi facă apariţia pe cer, cât timp acesta mai este dominat de soare.

Gheorghe Dobrovolschi în Turnul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Agapă

Azi n-a venit nimeni să-mi pună întrebări,
Şi nimeni n-a cerut ceva de la mine.

N-am văzut nicio floare-n cimitir
într-o procesiune fericită de lumini.
Iartă-mă, Părinte! Am murit atât de puţin!

În această după-amiază toţi, toţi trec pe lângă mine
fără să-mi ceară sau să mă roage ceva.

Iar eu nu ştiu ce-ar fi putut ei uita, dar simt că duc ceva
greu în mâinile mele, ca şi cum ar fi un lucru de furat.

Am deschis poarta –
şi vreau să strig tuturor:
Dacă aţi pierdut ceva, ceea ce aţi pierdut este aici!

Pentru că, în toate după-amiezile acestei vieţi,
Eu nu ştiu câte uşi au fost trântite în faţa cuiva,
iar sufletul meu se bucură de ceva care-aparţine altora.

Azi n-a venit nimeni;
şi-n după-amiaza zilei de azi am murit atât de puţin!

poezie de César Vallejo, 1892 – 1938
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Agapa

Azi n-a venit nimeni să-mi pună întrebări,
Şi nimeni n-a cerut ceva de la mine.

N-am văzut nicio floare-n cimitir
într-o procesiune fericită de lumini.
Iartă-mă, Părinte! Am murit atât de puţin!

În această după-amiază toţi, toţi trec pe lângă mine
fără să-mi ceară sau să mă roage ceva.

Iar eu nu ştiu ce-ar fi putut ei uita, dar simt că duc ceva
greu în mâinile mele, ca şi cum ar fi un lucru de furat.

Am deschis poarta –
şi vreau să strig tuturor:
Dacă aţi pierdut ceva, ceea ce aţi pierdut este aici!

Pentru că, în toate după-amiezile acestei vieţi,
Eu nu ştiu câte uşi au fost trântite în faţa cuiva,
iar sufletul meu se bucură de ceva care-aparţine altora.

Azi n-a venit nimeni;
şi-n după-amiaza zilei de azi am murit atât de puţin!

poezie de César Vallejo, 1892 –1938, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moda şi ea

Şi-a tras o bluză peste ea,
În grabă şi-a legat fundiţa,
A vrut să-şi pună şi-o curea,
Dar îi acoperea fustiţa!

epigramă de Gheorghe Gurău (2007)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Educaţia publică îşi are avantajele cele mai evidente, căci prin ea copiii învaţă să-şi măsoare puterile, învaţă limitarea prin dreptul altora. Aici nimeni nu se bucură de privilegii, deoarece pretutindeni se simte rezistenţă, deoarece nimeni nu poate ieşi la suprafaţă decât când excelează prin meritul propriu.

Immanuel Kant în Despre pedagogie
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îndată ce este sigur că i s-a dat ceva, parcă doreşte mai puţin acel lucru; i se pare firesc că îl are. Începe chiar să-l irite indiferenţa aceasta, şi poate i-ar plăcea altceva; i-ar plăcea să nu fie lăsat singur, ca să-şi poată iubi atunci singurătatea, să-şi făgăduiască şi să viseze la bucuriile unor apropiate ceasuri de meditaţie, care nu se împlineau niciodată. Cunoaşte de mult chinul acestor bucurii care pier în clipa descoperirii lor, vacuitatea în care se trezeşte atunci când aştepta să aibă într-adevăr ceva de făcut, să gândească, să lucreze.

Mircea Eliade în Întoarcerea din rai
Adăugat de gaby410bad
Comentează! | Votează! | Copiază!

Peste natura mea pură, absolută, care nu are loc, contur sau formă, s-a suprapus această cunoaştere "eu sunt" şi ea, lipsită de contur sau formă. A apărut deci; e doar o iluzie. Oamenii inteligenţi, extrem de inteligenţi, vin aici să-mi pună întrebări. Eu le răspund. Ce se întâmplă după aceea? Ei nu acceptă răspunsurile mele. De ce? Pentru că ei îmi pun întrebările din perspectiva identificării cu corpul-minte, iar eu le răspund din perspectiva absenţei unei astfel de identificări. Şi atunci cum să mă înţeleagă? Cum să se potrivească răspunsurile cu întrebările? Cine pune aceste întrebări? E doar "persoana" care se percepe ca existând în timp, având ca punct de plecare naşterea corpului ei fizic. Prin urmare, ei pun întrebări din acel punct de vedere. Însă acea perspectivă e falsă, este o născocire a imaginaţiei lor - doar o grămadă de amintiri, de obiceiuri şi de închipuiri. Ei consideră că acesta este adevărul; dar nu e decât pura ignoranţă, fără niciun fel de bază reală.

citat din Nisargadatta Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Este de bunul simţ al religiei creştine să-i spună omului să-şi pună întrebarea fundamentală: Care este Adevărul, Calea şi Viaţa? Această întrebare pusă în spirit ca o rugaciune într-un templu face mai mult decât toţi mântuitorii lumii.

citat celebru din Mircea Eliade
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stocul acesta de date, când a devenit suficient de mare, l-a ajutat pe inginerul Nidela să efectele evenimentelor conflictuale şi să-şi antreneze gimnastica unui joc mintal numai pentru el, care-l determina să compare realitatea cu soluţionarea intuitivă a cazului după modul lui de gândire.

Gheorghe Dobrovolschi în Mutarea din plic
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce liberal e Beethoven în orchestraţie! Tot instrumentul e întrebat să-şi dea părerea şi reproduce pe răspunderea sa ideea principală. Ideea principală câştigă astfel o varietate de feţe originale, e când înaltă, când burlescă, când tristă şi când voioasă, şi în impresia totală rămâne o lume armonică aparte, adevăratul humor al omenirii.

aforism celebru de Titu Maiorescu
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se ştie că pe Venus, Mercur şi pe celelalte planete ale sistemului solar (cu excepţia "planetei roşii") nu au existat niciodată forme de viaţă inteligentă, fiind puţin probabil (dar nu imposibil) să se fi născut vreo formă de viaţă în general, datorită condiţiilor nefavorabile.

Dan Apostol în Urme de paşi în cosmos
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Văzând fata că n-are încotro, ceru timp de trei zile în care să se gândească şi apoi să-şi dea răspunsul. Şi trecând în cămara ei, se puse pe un plâns, de să te ferească Dumnezeu; vărsa nişte lacrămi cât pumnul şi suspina de să-i spargă pieptul. Plânse ce plânse, dară văzu că de la plâns nu câştigă nimic. Se duse deci la dădaca-sa, îi spuse cele întâmplate şi îi ceru sfat. Dădaca, după ce se gândi şi se răzgândi, îi zise să ceară a i se face trei rânduri de haine: unul de aur, altul de mărgăritar şi al treilea de diamante, şi să spuie că după aceea se va găti. Cererea ei se îndeplini tocmai pe tocmai. În vremea aceasta, dădaca îi pregăti toate cele trebuincioase spre fugă. Când îi aduse hainele, îi mai zise o dată să se gătească de nuntă. Fata răspunse că este gata. Boierii rămaseră mulţumiţi, auzind răspunsul fetei; ei crezură că în cele din urmă ea a cunoscut că trebuie să se supuie Sfatului împărăţiei.

Petre Ispirescu în Găinăreasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există două feluri de joc - jocul de gentlemen şi celălalt joc, de plebeu, cupid, pe care-l practică tot soiul de lepădături. Aici există o diferenţă riguroasă - şi cât de josnic e în fond această diferenţiere! Un gentleman, de pildă, poate să pună o miză de cinci, sau zece ludovici, rareori mai mult, de altfel, poate să pună şi o mie de franci dacă-i foarte bogat, dar numai de dragul jocului, de dragul distracţiei, numai ca să urmărească procesul câştigului sau pierderii; însă nu trebuie să-l intereseze defel câştigul în sine. Dacă a câştigat, îşi poate permite, de pildă să râdă cu glas tare, să comunice cuiva dintre cei din jur părerea sa, poate chiar să mai pună o dată şi să mai dubleze, dar numai din pură curiozitate, ca să-şi urmărească şansa, să facă combinaţii, şi nu din dorinţa plebee de a câştiga... Lepădăturile joacă într-adevăr foarte murdar. Ba chiar accept ideea, că aici, în jurul mesei, se petrec multe hoţii din cele mai ordinare. Crupierii, care stau la capetele mesei, urmăresc mizele şi plătesc, au teribil de mult de lucru. Ce mai lepădături! În cea mai mare parte sunt francezi.

Dostoievski în Jucătorul (1991)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!