Micuţa blondă îşi luase rămas bun de la toate animalele şi plantele ei de acasă, ştiindu-le în siguranţă, în grija părinţilor ei. Plante avea destule şi la bordul navei; animale nu, decât de pluş, dar nu reproşa nimic nimănui. Dădu şi ea mâna cu directorul, cu primarul şi cu preşedintele. Nu se mai uită urât la domnul primar, deşi nu uitase de chestia cu aprobările... Acum însă doar zâmbi scurt, mulţumind şi ea, apoi ţâşni sprintenă în sus, pe trepte. După ultimul salut, intră în navă.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lia privi cu drag, nostalgic, spre Magda, care se afla alături de Dora Bercea, prietena ei. Între timp, dădu mâna cu directorul, primarul şi preşedintele. De la fiecare n-auzi decât: "Succes, domnişoară!"; restul nu reuşi să înţeleagă. Mulţumi şi porni spre trepte. Şi ea se întoarse pentru ultimul salut adresat mulţimii, dar mai ales părinţilor ei, ghicind cât de îndurerat le putea fi chipul în acele momente.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Văzând că mititica se cam înfuriase, pentru că nu-i convenea legătura dintre aprobarea obţinută pentru terenurile necesare animalelor şi performanţa ei de a reuşi să devină membru al echipajului, primarul municipiului se îndreptă spre tatăl ei, domnul biolog Andrei Stoica, sperând să găsească mai multă înţelegere la acesta, deşi ştia că era vorba despre tatăl domnişoarei care, după ce-şi dovedise timiditatea ce o încercase la început, devenise cam aprigă, agresivă. Primarul discută cu domnul Stoica, iar acesta nu se arătă nici nemulţumit, dar nici foarte entuziasmat pentru faptul că primise aprobările necesare cumpărării terenurilor, pe care le solicitase de mult timp. Oricum, primarul îi înmână actele necesare, apoi, înainte de a se retrage, dădu mâna cu ceilalţi şase tineri din echipaj, înştiinţându-i că deveniseră cetăţeni de onoare ai municipiului Craiova, apoi dădu mâna cu părinţii lor, cu domnul profesor Manea Eugen şi bineînţeles, cu Traian Simionescu, directorul Institutului.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lunganului, pe cât era el de înalt, i se făcu inima mică, mică, mai mică decât un purice. Privi insistent spre Adela; ar fi dorit să pornească în fugă în direcţia ei, dar nu procedă astfel. Rămase pe loc, dând mâna cu directorul, primarul, preşedintele... Nu consumase nimic dulce în acea zi, până la ora aceea, ceea ce, în cazul lui reprezenta o mare performanţă. Auzi ceva referitor la înălţimea lui, fără a-şi da seama cine sau ce anume spusese, surâse şters, mulţumi şi porni spre trepte. Sus, se întoarse pentru salut şi privi pentru ultima oară spre Adela, care-i făcea semn cu mâna că totul va fi bine. Oare aşa va fi? Geograful spera ca adolescenta să aibă dreptate, măcar în privinţa asta. După ce salută, dispăru în interiorul navei, în uralele mulţimii adunate, care aclamase necontenit, deşi nu foarte zgomotos.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Preşedintele ţării nu spuse nimic; zări însă în privirea lui Traian Simionescu simpatia pe care acesta o avea pentru comandantul misiunii, simpatie pe care directorul nu şi-o putea ascunde... Era oare mai mult decât doar atât?! Cu siguranţă, da! Nu era doar simpatie, ci dragoste părintească, însă directorul nu putea împărtăşi acest sentiment, această taină pe care o purta adânc în suflet... Privi din nou scurt, însă cu jind, spre blondul Enka Iulian; "rivalul" său?! Oficial, însă, tatăl tânărului comandant...

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nici simpatica doctoriţă nu putu scăpa de emoţii, deşi se strădui să nu-şi piardă firea. Era totuşi un moment tensionant. Strânse mâinile celor trei demnitari: directorul Institutului, primarul municipiului şi preşedintele ţării, mulţumindu-le pentru cuvintele încurajatoare pe care dânşii i le adresaseră, apoi urcă treptele. Bineînţeles, nu renunţă la ultimul salut către cei strânşi în Institut şi către cei de acasă, din faţa televizoarelor.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deşi erau doar doi roboţi, strânseră şi ei mâinile celor trei demnitari: directorul, primarul şi preşedintele, înregistrând (la drept vorbind), urările primite. După ce mulţumiră, porniră şi ei spre trapa navei, treptele ce-i despărţeau de aceasta nereprezentând pentru ei un obstacol de netrecut; le urcară cu uşurinţă, iar înainte de a intra în navă, salutară şi ei mulţimea, spre amuzamentul tuturor. Erau doi roboţi foarte "simpatici", după părerea celor adunaţi să urmărească ceremonia lansării, dar, evident, şi foarte performanţi, eficienţi.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să dea mâna cu preşedintele ţării... Uitase însă că în mâna respectivă încă mai ţinea un micuţ ursuleţ de pluş, unul tare caraghios, dar frumuşel foc; realiză acest lucru cam târziu. "La naiba! Asta-mi mai lipsea..." îşi spuse în gând, pasând rapid ursuleţul lunganului, aflat în apropiere; spre norocul lui, reuşise să scape la timp de micuţul intrus de pluş, înainte de a atinge mâna preşedintelui; simţea însă că-i crapă obrajii de ruşine. Lucian reuşise să scape de ursuleţ, deşi acest mic amănunt nu trecuse neobservat; în plus, în momentul în care strânse mâna preşedintelui, din mâneca uniformei albastre i se rostogoliră o grămadă de biluţe de sticlă transparente, frumos colorate; i le vârâseră colegii în haină, în timp ce, chipurile, le "adunau" de pe jos. Îşi ţinea capul plecat şi nici nu îndrăznea să-şi ridice ochii, mai ales spre director, a cărui privire o simţea parcă fumegând, deşi dânsul nu mai reproşase nimănui nimic... Se înşela însă; observând reacţia preşedintelui, Traian Simionescu adoptase imediat, în mod salvator, aceeaşi tactică: surâse deci binevoitor...

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În lipsa Liei, nava albastră primise vizita a trei persoane: domnul profesor de istorie Doru Dragoste, preşedintele Comisiei Disciplinare, domnul profesor de cultură civică Sever Forţan, vicepreşedintele aceleiaşi Comisii şi Horaţiu, băiatul bun la toate, din cadrul aceleiaşi Comisii; Lucian le promisese că-i va aduce în vizită la bordul navei şi îşi onorase promisiunea, mai ales că nici directorul Institutului, nici instructorul echipajului nu se arătaseră deloc împotrivă. Cum însă la ora 10.00, cei şapte tineri trebuiau să se pregătească pentru primul control medical, vizitatorii se retrăseseră deja, astfel încât în momentul în care domnişoara consilier reveni la bordul navei, cei trei nu se mai aflau acolo; erau doar colegii ei şi profesorul Manea. Fiind încă mai devreme de ora 10.00, nu plecau chiar în acel moment spre locul în care urma să li se facă analizele, aşa că Lia se apropie, uşor timidă, de comandantul misiunii.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În timp ce directorul vorbea, Eugen Manea îi salutase pe părinţii lui Mihai, apoi se ocupară de acte. În prezenţa celor doi martori, Lucian şi domnul profesor Manea, domnul Emilian Ristea şi doamna Marilena Ristea semnară toate actele prin care îi acordau fiului lor, Mihai Ristea, încă minor, permisiunea de a pleca în misiunea spaţială spre planeta Proxima, la bordul navei "Pacifis", în următorii 13 ani, chiar dacă la data lansării, băiatul nu va avea 18 ani împliniţi. După părinţii informaticianului, fu rândul directorului Simionescu să treacă la semnat actele, apoi al celor doi martori, profesorul Eugen Manea şi Lucian Enka. Cu aceste semnături, tânărul Mihai îşi asigurase un loc la bordul navei albastre pentru următorii 13 ani. Când Lucian şi Mihai ajunseră pe puntea principală a navei albastre, acolo se mai aflau deja alţii doi, tot în uniforme: Alex şi Nistor.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

După ora 20.30, puntea principală se mai eliberă, căci plecaseră şi cei 14 părinţi, la bord rămânând doar cei şapte tineri şi instructorul lor, domnul profesor Eugen Manea. După cum era de aşteptat, imediat după plecarea preşedintelui, Nistor îşi despachetă râvnitele dulciuri; le simţise lipsa... La 21.30 trapa navei se deschise; de dincolo de ea apăru directorul, singur; îi găsi pe cei din interior lucrând conştiincioşi la pregătirile pentru îndelungata misiune. Toţi îşi îndreptară pentru câteva clipe atenţia spre trapă; probabil se aşteptau să apară şi preşedintele, nu doar directorul. Cum însă nu era decât Traian Simionescu, se liniştiră şi îşi văzură în continuare de treabă. Iar directorul li se alătură rapid, dar în final păru mulţumit; Eugen Manea se ocupase de elevii săi serios, nu-i neglijase deloc; listele se prelungeau din ce în ce mai mult.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lia îşi îndreptă privirea în aceeaşi direcţie; Don Juan încă părea nervos, nu se calmase. O clipă doar îl fixă necruţător pe "bătrân", spre care se uită "urât", dar îşi îndreptă brusc atenţia în altă parte, fără a spune nimic, însă privirea lui cea expresivă spunea destule, toate reproşurile îndreptându-se în mod vizibil spre vechiul său prieten, geneticianul echipajului, care-i refuzase oferta de a-l ajuta. Dar comandantul se retrase tăcut spre bucătăria navei, singur.

citat din romanul Proxima, Partea a-V-a: "Pe drumul de întoarcere" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Traian: Desigur, n-am uitat, mai este domnişoara aceasta micuţă, blondă şi simpatică, biolog, Mariana Stoica. În primul rând biolog, apoi geolog, arheolog, exobiolog şi paleontolog. Studiaţii dinozaurii, domnişoară?
Maria: Aş putea spune că da, deşi până acum doar teoretic. Cât despre partea practică, încă n-am avut parte de o expediţie de specialitate. Am avut însă de ales între o astfel de expediţie paleontologică şi această misiune spaţială, primind ambele oferte cam în aceeaşi perioadă. Se ştie care a fost opţiunea mea; am preferat participarea la misiune, iar dacă tot am trecut testele...
Traian: Şi examinatorul dumneavoastră?
Maria: A fost comandantul misiunii, Enka Lucian.
Traian: Aţi cerut prezenţa la bordul navei a mai multor plante.
Maria: Da, este adevărat; sper că nu încurcă pe nimeni.
Traian: Nu; deja a fost aprobată această cerere, deci, puteţi aduce la bordul navei plantele pe care doriţi să le luaţi. Dar în privinţa animalelor, s-a considerat că ar fi mai bine ca acestea să absenteze.
Maria: Da, am înţeles şi n-am nimic de obiectat; mă supun deciziilor luate.
Traian: În cazul acesta, chiar este totul foarte clar în privinţa echipajului, numai dacă nu cumva părinţii celor şapte tineri au ei ceva de adăugat; vreo sugestie, reclamaţie?!

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

După-amiaza luaseră o scurtă pauză, în cursul căreia Lucian şi Alex părăsiseră bordul navei albastre, pentru o mică vizită la dom' director; nu-l găsiseră însă în biroul dânsului. Ce puteau face? Directorul era foarte ocupat, nu stătea tot timpul doar în birou. Sunându-l pe celular, aflară că, de fapt, plecase din Institut, prin oraş; în ultimul timp, ieşea cam des, aproape zilnic, deşi de obicei dânsul stătea mai mult prin Institut. De când cu misiunea spre Proxima a navei "Pacifis" avea mai multe drumuri de făcut, în general, pentru a semna diverse contracte cu unele firme, în folosul misiunii.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eugen: Mai aveţi nelămuriri?
Maria: Da, ar mai fi ceva.
Eugen: Spuneţi, domnişoară.
Maria: De fapt, aş vrea să ştiu dacă... Dacă ar fi posibil să... Să luăm animale la bordul navei, în misiune?!
Eugen: Animale?! Nu ştiu dacă s-ar putea... N-am discutat despre asta cu nimeni. Personal însă, nu v-aş sfătui.
Maria: De ce?
Eugen: Nu că v-ar încurca cu ceva; sunt tare drăgălaşe, dar mă gândeam la faptul că nu trăiesc prea mult, adică, durata vieţii animalelor de companie nu e foarte lungă, iar asta ar putea ridica probleme; ar fi de preferat să le evitaţi.
Maria: Dar plante?
Eugen: Plante?! Desigur, da... Cred că astea nu încurcă pe nimeni, cu nimic. În cazul lor, altfel stă treaba. Deci, plante cred că puteţi lua.
Maria: Şi... Dacă ar fi vorba de mai multicele, aş avea unde să le depozitez? Şi li s-ar asigura toate condiţiile necesare?
Eugen: Eu cred că da, dar aici mai bine îţi poate răspunde unul dintre cei trei elevi ai mei. Luci, lămureşte-o tu pe domnişoara, te rog!

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cei şapte tineri rămaseră doar la bordul navei albastre în acea zi, împreună cu instructorul lor, profesorul Manea, până seara, destul de târziu, în timp ce Comisia Disciplinară îşi continuase ancheta în cazul "Enka Lucian". Mihai mai repetase la geografie, împreună cu Nistor, chiar şi aici, la bordul navei albastre, pentru ziua următoare, când avea proba la geografie. Se înţelegea bine cu lunganul; nici geneticianul nu mai părea a fi împotriva lui, deşi uneori încă îi mai zicea "puştiule".

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dat fiind că poziţia navei încă permitea legătura cu cei de acasă, iată că, o dată ce scăpaseră de interferenţe, aceasta se restabili, atât audio, cât şi video. Pe monitorul computerului principal de la bordul navei (care era computerul informaticianului Mihai) apăru o imagine binecunoscută celor şapte tineri: aceea a cabinetului domnului director Traian Simionescu. În acea încăpere se aflau 17 persoane: părinţii celor din echipaj, directorul Institutului, instructorul echipajului şi preşedintele ţării. Pe puntea principală a navei "Pacifis" răsună glasul directorului, clar, puternic, impunător, aşa cum îl cunoşteau şi ei...

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Domnişoara consilier; Lucian nu o-nţelegea; era dificilă... Dar şi ea gândea la fel, nu doar despre el... De ce venise oare?! Nici ea nu-şi putea explica... Iată-se însă singuri la bordul navei, pe puntea principală. Lucian o măsură cu privirea-i ageră, pătrunzătoare, ca de vultur. Ce altceva putea constata, decât ceea ce ştia deja, anume că era frumoasă; foarte frumoasă. Sau poate doar aşa i se părea lui?! Ba nu! Hotărât lucru: chiar era frumoasă, fără îndoială! Şi-n acel moment erau doar ei doi, singuri, pe puntea principală... Ce mult şi-ar fi dorit s-o strângă-n braţe, s-o sărute cu pasiune, să-i spună că o iubeşte; practic nu-l împiedica nimic, sau totuşi... Ce anume-l reţinea?! În minte i se conturară mai multe motive: Comisia Disciplinară, reclamaţia, refuzurile ei repetate, domnul Virgil Stancu, poate şi altele... Se strânseseră destule, iar toate acestea ridicau o barieră invizibilă între ei, dar de netrecut, care-i despărţea, îi îndepărta... Porniră spre ieşirea din navă. Lucian o ducea din nou acasă, cu aceeaşi maşină albastră a directorului.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maria: Într-adevăr, am multe animale. Încă o dată, îmi cer iertare, doamnă, pentru micile incidente de ieri; ştiu că v-aţi cam speriat, mai ales de Marta, dar şi de Jerry.
Diana: Ah, nu; nu face nimic, drăguţo, nu trebuie să-ţi ceri iertare. Dimpotrivă, eu ar trebui să procedez astfel, dar... Aşa sunt eu din fire, mai fricoasă.
Maria: Noi iubim foarte mult animalele, ceea ce, cred că e normal într-o familie ca a mea, tata şi eu fiind biologi, iar mama – medic veterinar, iar motivul pentru care ţinem acele animale în casă, la bloc, este că până acum n-am avut unde altundeva. De abia astăzi, după şedinţă, domnul primar a avut amabilitatea de a aproba cererile pe care tata le-a depus cu foarte mult timp în urmă, pentru cumpărarea unor terenuri pe care să amenajăm adăposturi speciale pentru animalele noastre. Se pare că obţinerea acestor aprobări a ţinut de reuşita mea, pentru că până acum, domnul primar n-a avut niciodată bunăvoinţa de a ne asculta, iar acum, a mai şi recunoscut cu nonşalanţă că dacă eu n-aş fi reuşit performanţa de a deveni membru al echipajului, familia mea n-ar fi obţinut aprobările necesare cumpărării acelor terenuri.
Iulian: Asta e, ce să-i faci? Până nu devii o persoană importantă, nici nu eşti băgat în seamă; o problemă cunoscută de mult... Acum aţi devenit chiar cetăţeni de onoare ai oraşului nostru; domnul primar v-a acordat aceste titluri.
Maria: Eu n-am urmărit niciodată obţinerea unor asemenea titluri; probabil nici colegii mei.
Iulian: Poate că nu, dar le meritaţi.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De domnişoara blondă, Maria, se apropie un domn elegant, care acesteia i se păru tare cunoscut. Avea sub braţ o mapă cu mai multe acte şi chiar se opri în dreptul domnişoarei biolog. De abia în acel moment, Maria îl recunoscu pe primarul oraşului, care-i întinse mâna, zâmbindu-i cu amabilitate. Micuţa blondină se îmbujoră toată şi de abia îndrăzni să atingă mâna primarului, întrebându-se tare nedumerită de ce oare principalul edil al municipiului îi acorda ei mai multă atenţie decât, spre exemplu, comandantului misiunii, căci mai întâi venise să dea mâna cu ea.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zorii dimineţii nu sosiră mai târziu, pentru ca Alex şi Lucian să aibă timp să se odihnească suficient. Pe tânărul comandant îl treziră însă, cu sau fără voia lui, Rikky şi blondul. Avu deci suficient timp să se pregătească de plecare, pentru a nu întârzia, doar era important ca el să ajungă fără întârziere la bordul navei, deci înainte de ora 08.00, ca nimeni să nu-i poată reproşa nimic. Şi pentru că papagalul şi tatăl său avuseseră grijă să-l trezească, nu întârzie deloc. Constatase surprins că body-guarzii săi, Petre şi Adi erau şi ei prezenţi la datorie, îl aşteptau la poartă, deşi, evident, ajunseseră acasă destul de târziu.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!