Lucian: Și cu asta, declar ședința de azi încheiată. Puteți rămâne să-l ascultați în continuare pe colegul nostru, Nis, citind raportul meu... Eu vă mulțumesc pentru participare și pentru înțelegerea de care dați dovadă. Iar acum am să vă rog să mă scuzați, iar cu permisiunea voastră, am să mă retrag în rezerva mea, să mă odihnesc, pentru că sunt foarte obosit... Vă mulțumesc încă odată pentru prezență și pentru tot. La revedere! Pe data viitoare.
Stela: Stai puțin! Unde crezi că pleci?
Lucian: Doctore, tocmai am spus... În rezerva mea, ca să mă odihnesc, puțin.
Stela: Nu ți se pare că exagerezi cu odihna asta? Până acum, pe tot parcursul ședinței, ai dormit mereu și sunt sigură că n-ai auzit nimic din ce-am vorbit noi.
Lucian: E adevărat, recunosc, n-am auzit nimic, însă n-am făcut-o intenționat, ci numai din cauză că sunt prea obosit, de aceea v-aș ruga să nu o luați drept o lipsă de considerație din partea mea. Oricum, nu era nevoie să aud, pentru ca să-mi dau seama că v-ați făcut treaba, cu profesionalism, în mod admirabil, ca de obicei, așa cum știu foarte bine că procedați. Și acum, vă rog din nou să mă scuzați...
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Lucian: M-ați chemat, deci, aici sunt. Și... Eu, comandantul misiunii, Lucian Enka, declar ședința de azi deschisă. Așa că, puteți începe! Vă ascult, desigur...
Stela: Ce-i asta, comandante?! Așa te prezinți tu la ședință? Ciufulit și... În pijama?!
Lucian: Doctore, sunt foarte obosit, deci, puteți fi mulțumiți că am venit totuși, indiferent cum.
Stela: Obosit?! Ce oboseală mai e și asta pe capul tău, la ora asta?! Du-te imediat și schimbă-te în uniformă! Și aranjează-te puțin! Dă-ți cu apă rece pe față, bea o cafea, fă ceva, orice, să te trezești!
Mihai: Stela, lasă-l în pace!
Stela: Nu, nici nu mă gândesc! Cum să-l las în halul ăsta? Voi nu vedeți cum arată? Ce-ai făcut, frumosule? Te-ai îmbătat cumva, din nou?! Iar ai băut?
Lucian: Nu, doctore, nu sunt beat, sunt doar foarte obosit! Atâta tot. Ce-i greu de înțeles?
Stela: Greu de înțeles... Nu-mi place deloc oboseala asta a ta! Ori te duci imediat în rezerva ta, să te pui la punct, ori mergem chiar acum în cabinetul medical, să vedem care-i problema cu oboseala asta!
Lucian: Nu, nu-i nevoie. Bine, îmi pare rău... Mă duc să mă schimb și să mă aranjez... puțin măcar.
Stela: Să nu întârzii prea mult. Și repet, să nu cumva să mă faci să vin din nou după tine!
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stela: Nu te mai tot scuza atât. Așa... Apoape că am terminat cu tine pe ziua de astăzi. Dar mai avem ceva de făcut. Iar între timp putem discuta, nimic nu ne împiedică, deci... Aș dori să te întreb ceva.
Lucian: Orice. Întreabă-mă!
Stela: Mai întâi te rog să te întinzi alături, fiindcă acum e nevoie să stai întins, pentru ultimul control de astăzi.
Lucian: Nici o problemă, doctore.
Stela: Deci, Luci... Îndrăznesc să te întreb numai pentru că știu că tu-l cunoști foarte bine pe Alex, de mult timp, de când erați mai mici, deci, consider că ești în măsură să-mi spui ce fel de om este. L-aș putea întreba și pe lungan, dar parcă mi-e mai ușor cu tine.
Lucian: Ce fel de om e Alex?! Îți dai seama că n-am de gând să-l critic! Oricum, după părerea mea, e minunat! Sau cel puțin așa-l văd eu.
Stela: Bun. Asta cred că puteam să-mi dau și singură seama. Altceva aș dori să aflu de la tine, iar tu ești în măsură să-mi răspunzi.
Lucian: Hai, spune odată ce dorești să afli, nu mai ocoli subiectul.
Stela: Ca de obicei, ești foarte direct, comandante... Deci, aș vrea să știu dacă... Nu, nu-i bine așa, se corectă ea, încercând să reformuleze: Crezi că ar fi posibil ca Alex să mă fi acceptat pe mine în viața lui, doar din cauză că nu are pe cine altcineva să aleagă?
Lucian: Nu, evident! Ce tot vorbești prostii, doctore?
replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stela: Așa-i puțin mai binișor.
Lucian: Foarte bine. Atunci, putem începe ședința; deja am declarat-o deschisă... Știu că în mod normal, eu ar trebui să încep, cu prezentarea raportului meu, însă întrucât sunt prea obosit, v-aș ruga să începeți voi de data aceasta și să mă lăsați pe mine la sfârșit. Vă mulțumesc pentru înțelegere... Ah, încă un lucru! Nu știu dacă v-ați amintit sau nu, însă luni s-a împlinit exact un an de când am sosit noi pe această planetă, pe 21 ianuarie. Asta-i tot! Puteți începe.
Nick: Da, am să încep eu...
Nistor: Șefu', nu ești deloc atent.
Lucian: Lasă-mă-n pace, Nis!
Nistor: Bine, șefu'.
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: Uluitor! Cum ai făcut asta?
Stela: Nu mă întreba, ți-am spus! E micul meu secret, deci, n-am să ți-l dezvălui.
Lucian: Spune-mi, te rog!
Stela: Luci, asta-i meseria mea. Pricepi? Mi-am făcut doar datoria.
Lucian: De ce n-ai făcut chestia asta mai devreme? Imediat, atunci după ce ne-ați scos din peșteră?
Stela: Nu începe cu reproșurile, frumosule! Oare cine n-a vrut deloc până acum să mă ocup de el?
Lucian: Așa-i, doctore, eu... Nu-ți reproșam nimic. Dar dacă știai că o să mă simt mult mai bine, nu trebuia să iei seama la împotrivirile mele.
Stela: Mai întâi de toate, frumosule, nu eram sigură ce ai sau dacă îți va fi mai bine, pentru că nu mi-ai dat voie să văd despre ce este vorba, așa că...
Lucian: Bine, am înțeles.
Stela: Te mai doare?
Lucian: Nu. Chiar deloc. Incredibil! Parcă ai fi făcut vreo magie...
Stela: Magie?! Te rog, frumosule, sunt doar medic, nu magician, sau vreun soi de vraci.
Lucian: Nu te supăra, doctore...
Stela: Nici o șansă de supărare. Și acum, dacă nu mai ai probleme cu brațul, întinde-te!
Lucian: Cum spui tu.
replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stela: Nu, nu mergi nicăieri!
Lucian: Te rog, doctore...
Stela: Nu! Dacă până acum te-am iertat, de data asta nu mai ai scăpare! E prea de tot! Treci imediat în cabinetul medical și vom afla ce-i cu oboseala asta exagerată pe capul tău!
Lucian: Dar nu-i nevoie...
Stela: Ba da, dacă eu am spus că e nevoie, atunci este! Clar, comandante?! Nu fi căpos!
Alex: Lasă-l, iubito! Te rog eu...
Mihai: Chiar așa, lasă-l! Poate într-adevăr e obosit și vrea doar să se odihnească.
Stela: Nu! Și vă rog să nu-i mai luați apărarea! Oboseala asta a lui mi se pare cel puțin suspectă, așa că n-am de gând să cedez în fața insistențelor voastre! Voi vedeți-vă de treaba voastră, iar eu, de a mea! Haide, frumosule! Mișcă-te! Imediat! Spre cabinetul medical!
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stela: Văd că știi cum să răstorni situația în favoarea ta.
Lucian: Nu întorc nimic în favoarea mea, pentru că situația este deja în favoarea mea!
Stela: Așa-i; ești, de obicei, favorizat... Bine, frumosule! Nu uita să urmezi întocmai tratamentul.
Lucian: N-aș îndrăzni să uit. Voi ține minte chiar și-n somn.
Stela: Asta-i bine. De altfel, voi fi aici peste șase ore, pentru următoarea injecție.
Lucian: Cum?! Care următoarea?! Adică, n-am scăpat?
Stela: Nu, frumosule! Ai 12 injecții; asta a fost de abia prima. Vei face câte trei pe zi, una la opt ore.
Lucian: Oh, nu... Nu se poate!
Stela: Ba da, se poate! Doar că astăzi le vei face la șase ore, iar de mâine vom regla programul. În plus, pe tot parcursul tratamentului, nu ai voie să părăsești nava.
Lucian: Asta-i tot?!
Stela: Mai vrei și altceva?
Lucian: Cum crezi că voi suporta toate astea?! Atâtea sacrificii... Mai bine m-ai condamna la moarte!
Stela: Nu exagera, frumosule! Nu-i vorba decât despre trei zile de tratament.
Lucian: Trei zile... Bine. Voi încerca să le fac față. Sper că voi reuși. Din nou...
Stela: Nu eu sunt de vină pentru ceea ce ai pățit, frumosule. Din nou...
Stela: Sincer, nici eu, doctore. Cel puțin de data asta.
Alex: Bine. Acum să plecăm. Ceilalți ne așteaptă de mult. Pariez că sunt nerăbdători să ne vadă.
Lucian: Nu-i nevoie să pariezi, bătrâne. Sunt sigur că ai dreptate.
replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: Te-ai întors...
Lia: Da, am revenit. Însă nu singură.
Stela: Salut, frumosule.
Lucian: Bine ai venit, doctore.
Stela: Vedem noi imediat cât de bine venită sunt... Hai, treci în rezerva ta!
Lucian: Cum spui tu... Robby, Felix, aveți grijă pe aici. Revin imediat!
Stela: Nu conta pe asta!
Lucian: Ce vrei să spui?
Stela: Nimic rău. Scuză-ne, Lia. Ți-l răpesc puțin pe frumosul ăsta.
Lia: E-n ordine, Stela. Dar să fii blândă cu el. A îndurat destule.
Stela: Eu întotdeauna sunt blândă. Mai ales cu el. Prea blândă...
replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: Stela, am ajuns în dreptul rezervei mele. Aș putea intra acum, aici, la mine și...
Stela: Nu, nici să nu te gândești!
Lucian: Ascultă-mă, chiar am nevoie să dorm, sunt mult prea obosit.
Stela: Nu! Haide! Acum! Mișcă-te!
Lucian: Nu!
Stela: Ce-ai spus?
Lucian: Nu pot, doctore. Nu pot să merg mai departe. Nu pot; mi-e rău...
Stela: Cum adică, nu poți?!
Lucian: Stela, mi-e rău... Acum nu e oboseală; mi-e rău, foarte rău...
Stela: Ce tot spui, frumosule?! Luci! Cum? A leșinat... Ce înseamnă și asta?! Nis, Alex, Mihai! Veniți repede!
Mihai: Ce este?
Alex: Ce s-a întâmplat?
Stela: Nu știu. Pur și simplu a leșinat, dintr-o dată! Ajutați-mă să-l ducem în cabinetul medical. E destul de greu, ca să-l țin singură.
Nistor: Dar, ce-a pățit șefu'? Ce are?
Stela: Nis, ai cumva impresia că aș fi medium?
Nistor: Normal, nu... Dar ești medic.
Stela: Întocmai, medic... De aceea îl ducem în cabinetul medical, să aflu, după analize și consultație, ce are, pentru că nu pot ști dinainte. Eu nu umblu cu ghicitul!
Nistor: Ah, da... Ai dreptate.
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: Deci, n-ai plecat totuși?
Lia: Nu, nu sunt așteptată de Sid. Cel puțin, nu la ora asta. Dar ce-i cu tine?!
Lucian: Cu mine?! Nimic, absolut nimic.
Lia: De ce nu te-ai îmbrăcat în uniformă?
Lucian: N-am vrut.
Lia: N-ai vrut?! Nu te înțeleg deloc, domnule comandant! Vacanța s-a sfârșit, pentru noi toți, inclusiv pentru tine, doar așa ai spus.
Lucian: Te rog, Lia...
Lia: Păi, din partea domnișoarei Ly e de așteptat, dar tu...
Lucian: Eu... Eu, ce?!
Lia: Tu, nimic! Absolut nimic! Doar că mă surprinzi, atâta tot!
Lucian: Te surprind?! Păi, uneori mă surprind chiar și pe mine însumi...
Lia: Aha... Sid și eu te-am așteptat ieri și alaltăieri, mai mult de o oră, de fiecare dată. De ce n-ai venit?
Lucian: N-am vrut.
Lia: N-ai vrut?! Și de ce nu m-ai anunțat, cum rămăsese stabilit, ca să nu te așteptăm degeaba, atâta timp?
Lucian: N-am putut. Sau am uitat.
Lia: Ai uitat, n-ai putut sau n-ai vrut?
Lucian: Bine, recunosc: N-am vrut nici asta.
Lia: Se pare că n-ai vrut cam multe în ultimul timp.
Lucian: E adevărat.
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: Iar tu, Nis, bunul și vechiul meu prieten, din copilărie...
Nistor: Șefu', sincer, eu n-aș vrea să-ți reproșez nimic; am totuși o mică nemulțumire, legată de cele petrecute în ultima perioadă.
Lucian: Spune, Nis! Te ascult!
Nistor: Păi, șefu', eu tocmai terminasem de completat toate hărțile mele cu denumirile despre care chiar tu ai amintit și doream ca tu să fii primul care le va vedea, la ședința pe care am avut-o joi, dar tu ai dormit în tot timpul ședinței. Așa că, nu le-am prezentat deloc la acea ședință, pentru că încă îmi doresc ca tu să fii primul care le va vedea.
Lucian: Vai, Nis... Îmi pare rău! Iarăși am greșit față de tine și te-am dezamăgit. Deși te asigur că n-am vrut, sincer. Crede-mă, te rog!
Nistor: Aș, șefu'... Dezamăgit e un cuvânt prea dur!
Lucian: Dar e adevărat, Nis! Asta am făcut, te-am dezamăgit, din nou. Uite însă cum vom repara această mare greșeală, bunul meu prieten, dacă-i atât de important pentru tine... Acum sigur n-aș putea vedea hărțile tale, pentru că mă voi retrage în rezerva mea, să mă odihnesc, în cele din urmă; foarte probabil că nici mâine n-am să pot, dar de îndată ce mă voi trezi și mă voi simți în putere, te voi vizita, în camera ta din oraș, să-mi arăți toate acele hărți, completate cu denumirile corespunzătoare. Ce zici, e bine așa?
Nistor: Sigur, șefu'. E super! Și astfel, tot tu vei fi primul care le va vedea.
Lucian: Da, mă, tot eu...
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: Să nu uit... La mulți ani, Lia!
Lia: Mersi, Luci, dar nu trebuia.
Lucian: Deschide-l, e cadoul tău, de ziua ta, din partea mea! Nu mi-l poți returna.
Lia: Ah, Luci... E minunat, dar nu-l pot primi.
Lucian: Ba da, pentru că ți l-am oferit din tot sufletul. Lasă-mă să ți-l prind, să vedem cum îți stă. Ridică-ți puțin părul, te rog... La mulți ani! Te iubesc! Atât de mult... Iar acum pot spune că inima mea e cu adevărat la locul ei, adică îți aparține ție, în întregime. Păstreaz-o pentru mine, te rog...
Lia: Mulțumesc, Luci. E foarte frumos... Și tare drăguț din partea ta, dar cred că ar trebui să mă retrag acum, așa că am să mă schimb, în rezerva mea.
Lucian: Nu, cum o să te retragi tocmai acum, când urmează partea cea mai interesantă? Trebuie să sărbătorim ziua ta!
Lia: Să sărbătorim?! Doar noi doi?! Și ceilalți?! Nu crezi că ar trebui să-i invităm și pe ei?
Lucian: Nu! Acum sărbătorim doar noi doi, fără ei. Iar împreună cu ei vom sărbători joi, când va fi cu adevărat ziua ta.
Lia: Ah... Bine, cum vrei tu.
Lia: Păi, ce fel de cavaler mai ești și tu?! Și ce fel de petrecere e și asta, oare?! Dacă tot m-ai invitat, pune muzica! Vreau să dansez, mai ales cu tine, maestre!
Lucian: Pun și muzica, imediat.
Lia: Păi, mai repede!
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stela: Poți să-mi explici și mie ce este asta, frumosule?! Sunt convinsă că ți-e foarte cunoscut acest obiect. Iar tu, lunganule, dă-te mai încolo! Deci, ce ai de zis în apărare, frumosule?! Hmm... N-aud nimic! Te ascult, comandante!
Lucian: Ce-ai vrea să-ți spun?!
Stela: Adevărul. Ce-ai zice despre asta?
Lucian: Adevărul?! Bine, recunosc... Am luat câteva pastile de acolo, să mă ajute să dorm. Niște somnifere...
Stela: Câteva, zici?! Doar câteva?! Atunci, explică-mi, te rog, de ce cutiuța asta, care până în urmă cu câteva zile, era plină ochi, e acum aproape goală?! Nu lipsesc deloc doar câteva, cum zici tu!
Lucian: Bine, de acord, am luat mai multe, poate. Dar nu pe toate deodată. Câteva doar. Le-am luat... în etape; două sau patru, la câteva ore distanță...
Stela: Asta ar mai fi lipsit, să le fi luat pe toate deodată! Și acum... Poți să-mi spui sincer, ce naiba se petrece cu tine, pentru că eu nu-mi dau seama!? Ești cumva inconștient când procedezi astfel, ți-ai pierdut complet mințile, sau ce?! De ce taci, comandante?! Te rog, spune-mi, ce naiba e cu tine?! Ești anormal, sau cum?!
Lucian: Nu știu...
Stela: Nu știi?! Nu te simți bine până nu faci câte o boacănă din asta, mare de tot?! Desigur, n-ai mai fi tu dacă ai renunța la toate prostiile astea... Vorbește odată! De ce taci?! Încă aștept explicații din partea ta... Să te aud, comandante! Ce ai de zis în apărare?
Lucian: Ce-aș putea spune?! N-am ce explica! Îmi pare rău...
Stela: Ah... Îți pare rău, nu?! Și cu asta crezi că ai rezolvat totul?! Ești complet nebun! Nebun, nu glumă!
Lucian: Nu știu; probabil...
Stela: Probabil?! Nu probabil, ci foarte sigur!
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stela: Se pare că stai foarte bine cu sănătatea.
Lucian: Da, nu mă pot plânge. N-am avut probleme la acest capitol. Cel puțin până acum.
Stela: Asta-i foarte bine pentru tine. Și sper, spre binele tău, că nu vei avea nici în continuare astfel de probleme, pentru a nu fi nevoit să ai de-a face cu doctorii, cei așa, ca mine.
Lucian: Din nefericire, nu toți doctorii sunt așa, ca tine. Dacă ar fi fost astfel, ar fi fost foarte plăcut. Tu ești minunată!
Stela: Nu face astfel de afirmații. Încă nu mă cunoști prea bine. Întreabă-l pe Alex, el știe; a avut deja de-a face cu mine...
Lucian: Încă mai are probleme? Credeam că s-a rezolvat.
Stela: Nu definitiv. Deci, nu mai are probleme, nu serioase, dar nu strică dacă-l mai țin un timp sub observație. Un scurt control medical nu strică niciodată.
Lucian: Asta, da, e adevărat. Ascultă, scuză-mi indiscreția, dar între voi doi e ceva, sau numai mi se pare mie? Adică... Am impresia că în ultima vreme sunteți cam apopiați, ca să mă exprim așa; și nu pare a fi o relație ca între medic și pacient.
Stela: Ah, Luci, chiar ești indiscret, dar cred că ție-ți pot spune. Deci, da, ai dreptate, nu te-ai înșelat. Între noi doi s-a înfiripat o relație, ceva mai mult decât doar amicală, sau colegială și nu e deloc una "medicală". Am descoperit că avem multe în comun, deci, ne potrivim, ca să mă exprim așa...
Lucian: Și era nevoie ca Alex să aibă probleme cu sănătatea, să devină pacientul tău, pentru a vă da seama de acest lucru?
Stela: Da, ca să vezi, ce ironie... A trebuit ca Alex să aibă nevoie de ajutorul meu, de intervenția mea, pentru ca să ne dăm amândoi seama că ne potrivim cât de cât unul cu celălalt.
Lucian: Și aveți intenții serioase în legătură cu relația voastră?
Stela: Încă nu știu nimic sigur, Luci, dar te asigur că dacă vom avea de gând ceva, vă vom anunța pe toți, nu-ți face griji; în special pe tine, comandante, în calitate de cel mai bun prieten al lui Alex.
Lucian: Da? Bine. Încă o dată, scuză-mi indiscreția!
replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: Corect, doctore!
Stela: Bine, frumosule... Acum ar fi cazul să renunți la uniformă și să te întinzi aici. Ce faci? N-ai auzit ce ți-am spus? N-ai de gând să-ți dai jos uniforma?
Lucian: Toată? Adică... În întregime?
Stela: Sigur. Ce mai aștepți? Vrei să te ajut eu?
Lucian: Nu, bineînțeles. Dar aș ruga-o pe domnișoara psiholog să se întoarcă puțin cu spatele sau să iasă afară până se termină consultația.
Stela: Ah, asta era... L-ai auzit, Lia?! Te roagă să te întorci cu spatele, sau să ieși. Vai, e pudic... Deci, tu ce mai cauți aici?! Ar fi cazul să ieși.
replici din romanul Proxima, Partea a-IV-a: "Adio, Proxima!" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stela: Bine, Luci. Mersi. Asta-i tot ce doream să aud. Acum sunt mult mai liniștită. Tu-l cunoști bine pe Alex, deci, am încredere în tine. Sper doar că nu mi-ai spus toate astea numai ca să mă faci pe mine să mă simt mai bine.
Lucian: Nici gând! Nu mi-aș permite. Dar tu, doctore? Ce simți pentru Alex? Tu nu l-ai acceptat oare în viața ta numai pentru că n-ai avut pe cine altcineva?
Stela: Vai, Luci, cum poți să crezi așa ceva despre mine? Chiar las eu o impresie atât de proastă?
Lucian: Nu, doctore. Nu din cauza asta, bineînțeles. Însă Alex e pentru mine, nu doar un foarte bun prieten, ci chiar ca un fel de frate mai mare, deci, n-aș vrea să sufere...
Stela: Luci, nu-ți face griji pentru el. Nici eu nu sunt genul ăsta de om. Chiar îmi place de el, sincer! Și de ce spui că nu aveam pe cine altcineva alege? Spre exemplu, chiar pe tine; de ce nu?
Lucian: Poftim?! Cum?! Ăăă... Ah, eu...
Stela: Da, tu, doar ești liber, nu?
Lucian: Ah, păi, eu; să vezi...
Stela: Deci, de fapt, nu ești chiar așa de liber precum pari.
Lucian:...?!... Ce să-ți spun, doctore?! M-ai prins pe picior greșit.
Stela: Și eu ce să înțeleg de aici?
Lucian: Înțelegi ce vrei, doctore. Eu... Mai bine tac!
Stela: Hmm, deci, ești îndrăgostit... N-am să te întreb cine ar fi norocoasa, deși am o bănuială. Bun; în cazul ăsta și tu ieși din discuție, la fel și Mihai. Atunci ar mai fi doar Nis.
replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stela: Ai scăpat ieftin... Și acum ce aștepți?! Jos hainele și întinde-te pe patul ăla pe care stai, ca să te pot consulta. Ce faci, n-ai auzit? Dezbracă-te, comandante! Ai cumva nevoie de ajutor?
Lucian: Ah, nu... N-am nevoie de ajutor și nici de... spectatori. Adică, vreau să spun că...
Stela: Aha, am priceput! Fetelor, ce-i cu voi două aici? Afară! Imediat!
Lia: Bine, dar...
Stela: Nici un "dar"! L-ați auzit doar: Fără spectatori! Ce vreți mai mult de atât?
Lia: Eram doar îngrijorate...
Maria: E bolnav și doream să știm dacă va fi bine.
Stela: Pentru asta mă aflu eu aici, să am grijă de el și să aflu dacă va fi bine. Dacă o să am nevoie de ajutorul vostru, vă chem, însă nu cred că va fi cazul. Acum vă rog să părăsiți degrabă această încăpere, fără alte comentarii de prisos.
Lia: Bine.
Maria: Plecăm...
Alex: Să ies și eu, Luci?
Lucian: Nu, bătrâne. Poți rămâne, dacă vrei. Nu-i nici o problemă.
Alex: Sigur nu te deranjează prezența mea?
Lucian: Deloc, bătrâne. Fii liniștit. Aș fi spus dacă mă deranjai.
Stela: Unde rămăsesem? Ah, da... Acum ce mai aștepți? Scoate-ți mai repede uniforma aia, comandante!
replici din romanul Proxima, Partea a-IV-a: "Adio, Proxima!" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nistor: Șefu'! Șefule!
Lucian: Hmm... Ce-i, mă? Ce s-a întâmplat?
Nistor: Am terminat, toți! E rândul tău să citești acum, șefule.
Lucian: Ah, da... E rândul meu... Deci, ați terminat, toți... Știu că v-ați aștepta acum să vă prezint raportul meu, însă cum sunt prea obosit, nu cred că voi putea să vă satisfac așteptările... Stați așa, n-am terminat ce aveam de spus! Deci, n-am să vă prezint eu raportul meu, în schimb... Nis, te rog, ia-l și prezintă-l, tu în locul meu!
Nistor: Eu, șefu'?! De ce eu?
Lucian: Pentru că așa te-am rugat eu, mă, de aia! Ce nu pricepi?
Nistor: Bine, șefu', dacă mă rogi tu, am să-l prezint eu în locul tău.
Lucian: Mersi, Nis...
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: Și chiar aveți de gând să mă convingeți că dumneavoastră sunteți într-adevăr un locuitor al Proximei?! Mă scuzați, vă rog, cu siguranță n-am să vă cred, însă am să vă dau ascultare! Deci, n-am să insist asupra subiectului. Deși știți foarte bine care-i părerea mea despre actualii locuitori ai Proximei. Sunt ferm convins că ei sunt artificiali, ceea ce, în nici un caz n-aș putea afirma despre dumneavoastră, Nick sau Ly... În fine, dacă mă rugați dumneavoastră, n-am să abordez această temă, cel puțin deocamdată. Pentru că nu vreau să vă supăr. Promit!
To Kuny: Prea bine, comandante! Crede-mă, e mult mai bine așa. Acceptă lucrurile așa cum sunt, nu le răstălmăci, nu încerca să intri în amănunte, nu are nici un rost. Te complici în detalii care nu-ți sunt de folos. Bun. Deci, asta a fost tot, comandante! Acum te las să te odihnești.
Lucian: Un moment. Mai stați puțin! Scuzați-mă, vă rog, nu v-am întrebat până acum dacă doriți să vă servesc cu ceva...
To Kuny: Nu, mulțumesc, dragule, nu te deranja pentru mine.
Lucian: Nu-i nici un deranj, domnule. Mi-e foame, aș mânca ceva și ar fi mai plăcut să nu servesc singur o gustare ușoară, de seară.
To Kuny: Bine, comandante! Dacă insiști, de acord! E plăcut în compania ta.
Lucian: Doriți cumva și puțină cafea?
To Kuny: Cafea, la ora asta? Nu, mulțumesc, dragule! Aș vrea să mai și dorm la noapte.
Lucian: Așa e, aveți dreptate. Nu m-am gândit... Așteptați-mă numai puțin!
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stela: Lia, te rog, vino aici!
Lia: Da?!
Stela: Se pare că ai deja un pacient care ține de competența ta, de specialitatea ta. Instabil psihic... Eu n-am ce face pentru el! Ocupă-te tu de el, te rog, în calitate de psihiatru, nu de psiholog, sau consilier al misiunii! E al tău acum!
Lia: Stela, te rog, nu exagera! Nu-i cazul...
Stela: Eu exagerez?! Eu?! Uită-te la el! Uită-te bine! Așa e, cum îți spun, fără nici o exagerare! Instabil psihic! Nimic altceva!
Lucian: Îmi pare rău. N-am vrut... Nu știu ce m-a apucat. Nu doream altceva decât să dorm liniștit vreo câteva ore și nu reușeam acest lucru fără ajutorul acestor pastiluțe. Sincer, nu sunt instabil psihic... Nu încă... Sper...
Stela: Ah, nu reușeai să dormi fără pastiluțe... Și ai îndrăznit să le iei de unul singur, cu voia ta, fără permisiunea sau recomandarea mea măcar. Desigur, doar tu ești marele comandant, n-ai nevoie de permisiune, din partea nimănui! Nici din a mea, normal! Ce nevoie ai avea tu, marele comandant, de părerea medicului?
Lucian: Nu, nu din cauza asta...
Stela: Nu te aștepta la înțelegere din partea mea! Prostule! Știi ce sunt astea?! Știi oare?! Parcă ți-am spus...
Lucian: Păi... Somnifere?!
Stela: Hmm... Somnifere, zici?! Voi știți ce sunt astea?! Știe vreunul dintre voi? Nu, desigur, nu știți... Dar am să vă spun eu, ca să știți de acum încolo! Aceste pastile, cât sunt de micuțe, sunt într-adevăr somnifere, dar unele foarte puternice, eficiente și foarte periculoase! Nu pot fi consumate ca niște bombonele, cum face Nis cu dulciurile sale, pentru că, din nefericire, pot fi fatale!
Lucian: Pentru mine, n-au fost. De fapt, n-au fost deloc, nici măcar eficiente, pentru că n-am putut dormi, n-am avut un somn liniștit. Ce vă uitați așa la mine?! Doream doar să dorm, atâta tot!
Stela: Bietul de tine... Doar să dormi?! Atâta tot?! Și ai reușit foarte bine acest lucru! Prostule! Scuză-mă că-ți spun așa, dar în aceste momente, asta ești! Un prost! Un prost mare de tot! N-am văzut altul mai mare ca tine! Prost, cu literă mare, cât Nis de mare și alta nu!
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stela: Ca aspect, totul arată minunat, dar nu știm și ce gust ar avea toate bunătățile astea pregătite de tine.
Lucian: Încercați și veți afla!
Stela: Și cum am putea ști dacă nu cumva încerci să ne otrăvești, să scapi mai repede de noi? De data asta, definitiv, nu doar pentru șase luni.
Lucian: Poftim?!
Stela: Glumeam, desigur.
Lucian: Nu mi se pare deloc amuzant, doctore. Mie nu-mi vine să râd...
Stela: Ah, frumosule, nu mi-o lua în nume de rău.
Lucian: Păi, doctore, dacă ai dubii în privința asta, poți oricând face niște teste chimice. Poți lua o probă, două, din fiecare porție, pentru analize...
Stela: Uite, frumosule, cel mai sigur test este acesta! Vezi?! Delicios! Nimic de reproșat. Gata, a trecut testul și nici n-am nevoie de probe...
replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!