Lucian: Nu cred că vreau să vorbesc despre asta acum. Problema asta o voi rezolva doar când mă voi afla din nou acasă, pe Terra, față în față cu dom' director; cu nimeni altul!
To Kuny: Dar, băiete, noi doi am discutat pe larg despre acest subiect, iar eu ți-am explicat destul de clar cum stau, de fapt, lucrurile. În plus, tu ești un băiat destul de inteligent pentru a putea înțelege...
Lucian: Victor!
To Kuny: Da, comandante!
Lucian: Oprește-te, te rog!
To Kuny: Bine, mă opresc în acest punct, așa cum vrei tu, dragul meu...
Lucian: Cu tot respectul pe care ți-l port, Victor, ar trebui să-ți fie clar un singur lucru: Anume, n-am de gând să dezbat acest subiect acum, nici măcar cu tine! Și trebuie să înțelegi că nu vreau să te supăr, doar n-am nici un interes să vreau așa ceva.
To Kuny: Înțeleg, dragul meu. Deci, problema asta o vei lămuri doar cu Traian, față în față...
Lucian: Exact! Și până atunci, nu vreau alte discuții legate de acest subiect, cu nimeni! În plus, eu rămân, așa cum mă știți, doar Lucian Enka, nimic mai mult și nimeni altcineva! Și acum, poate ar trebui să trecem la altceva; ar fi destule altele de spus...
To Kuny: Ai dreptate, dragul meu. Deocamdată, putem abandona acest subiect. Avem multe altele de spus... Am să te rog însă să mă ajuți în continuare. Pentru că ești singurul care cunoaște destul de multe amănunte, tocmai datorită lui Traian.
replici din romanul Proxima, Partea a-IV-a: "Adio, Proxima!" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
To Kuny: De fapt, comandante, dacă mă gândesc bine, ți-am mai oferit un sfat, nu de mult, pentru că tu mi l-ai cerut. Se pare însă că nu ai ținut cont de ceea ce ți-am spus atunci.
Lucian: Păi, aveți dreptate, deși am încercat să fac așa cum mi-ați sugerat dumneavoastră; în cele din urmă, spre rușinea mea, n-am reușit. Am greșit...
To Kuny: Aha, văd că înțelegi, știi despre ce e vorba... Nu-ți face griji, nu te judec, nici nu te condamn. Dacă ai acționat greșit, asta e... S-a întâmplat, nu-i nici o nenorocire. Deci, te simți mai bine acum? Ești mai calm?
Lucian: Da, oarecum...
To Kuny: Dar nu în totalitate. Off, tinerețea asta... Sper că totuși înțelegi că acum domnișoara consilier are dreptate, nu tu și știi de ce este așa.
Lucian: Da, sigur, înțeleg.
To Kuny: Foarte bine. Vezi tu... Pentru mine e destul de clar de ce ai reacționat astfel. Dar nu și pentru ea. Eu știu că o iubești, doar tu însuți mi-ai spus acest lucru, însă ea nu știe. Dacă nu cumva i-ai spus deja, între timp.
Lucian: Nu, nu i-am spus nimic...
To Kuny: De ce nu încă? Ce aștepți?
Lucian: Păi, am încercat, nu doar o singură dată, dar, atâta timp cât ea-mi refuză categoric cererea de prietenie, nu văd ce rost ar avea.
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
To Kuny: Dar, băiete, gândește, gândește logic! Ce dacă se plimba cu tânărul Kelso prin parc? Atâta timp cât nu i-ai spus că o iubești, nu poți avea nici o pretenție asupra ei. E liberă să facă orice dorește; nu ți-e nici măcar prietenă, ci doar colegă. Nu uita acest amănunt!
Lucian: Așa e, aveți dreptate. Știu foarte bine asta, dar...
To Kuny: Gelozia... Gelozia nu-i bună la nimic, băiete, nu-ți este de nici un folos! Ar trebui să știi acest lucru, doar ești un băiat isteț! În ceea ce-l privește pe Sid Kelso, nu-l privi ca pe un rival, pentru că nu ai motive! El ține mult la tine, la prietenia ta!
Lucian: Știu... Mă scuzați, vă rog! Am să încerc să nu mă mai gândesc la ei.
To Kuny: Nu asta este cea mai bună soluție; să nu te gândești la ei! La care "ei"?! În primul rând, nu există nici un "ei", nu face această greșeală! Există poate doar în mintea ta, întunecată acum de gelozie... Domnișoara consilier s-a plimbat doar cu acest tânăr simpatic, într-o seară de duminică, ceea ce nu înseamnă nimic altceva! S-au plimbat doar, atâta tot! Pricepi, Luci?! E destul de clar pentru tine?
Lucian: Așa este... Dar, vă rog, să nu mai discutăm despre asta!
To Kuny: Off, băiete... Sunt de acord. Să nu mai discutăm despre asta, deși nu asta ar fi soluția cea mai bună. În cazul ăsta, te-aș ruga să încerci să fii atent, câteva clipe măcar.
Lucian: Sigur, domnule. Voi încerca!
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
To Kuny: Deci, să începem, comandante... Primul lucru ar fi să mă prezint; după cum v-a spus colegul vostru, mă numesc Preda Victor și sunt de pe Terra, ca și voi. În plus, după cum ați constatat deja, sunt tatăl colegei voastre, Lia. Frații ei, copiii domnului Virgil Stancu, Ly, respectiv Nick, se numesc, de fapt, Lucia Stancu și Viorel Stancu. Să vă spun acum și despre proaspătul meu ginere, cel pe care credeți că-l cunoașteți toți foarte bine, Lucian.
Lucian: Nu, Victor, te rog! Nu le spune! Nu-mi face asta!
To Kuny: Dragul meu, tot adevărul. Iar dacă este vorba despre tot, atunci să fie tot! Nu mai putem ascunde nimic! Iar asta face parte, inevitabil, din adevăr. Să vă spun, deci, despre ce este vorba, dragi tineri... Iată-l! El este Lucian, colegul, prietenul, comandantul vostru, devenit de curând, ginerele meu. Îl știți destul de bine, sau vă înșelați doar. Evident, el este Lucian... Acesta-i prenumele său, indiscutabil... Deci, Lucian, dar nu Enka, cum îl știți voi, ci... Simionescu!
Alex: Poftim?! Ăăă... Simionescu?! Așa ați spus, domnule?!
To Kuny: Cu siguranță, da, așa am spus.
Nistor: Adică, vreți să spuneți că... Șefu' este... Adică, el...
To Kuny: Da, Nis. Șeful tău este fiul domnului director al Institutului vostru, domnul Traian Simionescu, bunul meu prieten, Traian...
Nistor: Uau... Pricep acum! Deci, de fapt, de asta îl considera dânsul mereu... Adică...
Lucian: Da, Nis... Am înțeles aluzia ta. Am înțeles ce vrei să spui! De ce nu continui?! Poate ai dreptate...
Nistor: Șefu', eu nu... N-am vrut să spun nimic rău!
Lucian: Nici n-ai spus nimic rău. Într-adevăr, poate doar din cauza asta mă considera dânsul mereu favoritul dumnealui... Preferatul, protejatul, sau oricum vreți să spuneți voi!
To Kuny: Nu te grăbi cu concluziile, comandante! S-ar putea să te înșeli; acesta ar putea fi doar unul dintre motivele sale, pentru care te considera astfel. Cu excepția acestuia, ar putea exista o mulțime de alte motive. Iar eu, care l-am cunoscut destul de bine pe Traian, te pot asigura că n-ar fi procedat niciodată așa cum crezi tu.
replici din romanul Proxima, Partea a-IV-a: "Adio, Proxima!" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: Poate aveți dreptate. Voi încerca să...
To Kuny: Nu poate; sigur am dreptate! Și nu încerca doar! Fă așa cum ți-am spus!
Lucian: Nu știu dacă voi reuși...
To Kuny: Sigur vei reuși, comandante! Mai ales tu, un băiat isteț. Poți, dacă vrei. Nu există "nu știu" sau "nu pot", ci doar "nu vreau". Dar asta e cu totul altceva.
Lucian: Așa-i, aveți dreptate. Și dom' director m-a avertizat clar, cu seriozitate, înainte de plecarea în misiune, că, fiind comandantul, nu trebuie să mă las pradă sentimentelor, că trebuie să le țin sub control, că nu-mi pot lăsa judecata întunecată de asemenea gânduri și că va fi foarte, foarte dificil.
To Kuny: Inteligent acest domn director.
Lucian: Desigur, foarte.
To Kuny: Și ținea cu adevărat la tine.
Lucian: Într-adevăr, ținea. Mă considera preferatul dumnealui... Uneori acest lucru mă stânjenea, dar, orice aș fi spus, în sinea mea eram mândru de faptul că acest domn mă considera într-un fel, nu doar elevul dumnealui preferat, ci chiar un prieten adevărat, cum deseori mi-a dovedit. Și întotdeauna mă sfătuia numai de bine în momentele mai dificile, îmi era alături, necondiționat.
To Kuny: Îți lipsește acest domn?
Lucian: Recunosc, uneori, da, chiar îmi lipsește, destul de mult. Sfaturile dumnealui, faptul că-l știam mereu dispus să mă ajute, un punct de sprijin pe care mă bazam în caz de nevoie... Singur e prea dificil. Uneori cedez presiunii.
To Kuny: Dacă-mi permiți, comandante, m-aș oferi eu să-i țin locul acestui distins domn, atât cât s-ar putea...
Lucian: Poftim?!
To Kuny: Ai auzit bine, comandante! Dacă dorești, mă poți considera prietenul tău, sprijinul de care uneori ai nevoie, când te simți depășit de situație; eu mă ofer voluntar... Cred că oricând îți pot da un sfat util.
Lucian: Desigur, domnule. Mi-ar prinde bine, într-adevăr.
To Kuny: Atunci, ne-am înțeles. Așa rămâne, comandante! Voi fi prietenul tău, în momentele mai dificile și nu numai, așa cum acel domn director îți era pe Terra.
Lucian: Păi... Nu știu ce să zic. Mă surprinde, dar, sincer, vă mulțumesc, domnule.
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
To Kuny: Să reluăm, deci... Ești de acord cu mine că are acest drept, de a se plimba oricând, cu oricine, nu doar cu tine și că nu este obligată să-ți raporteze ție ce face în timpul ei liber, sau să-ți dea explicații referitoare la aceste lucruri?
Lucian: Da, domnule. Așa este. Aveți dreptate.
To Kuny: Bun. Până aici ne-am înțeles. Mai departe... Ar fi cazul să pricepi că nu trebuie să te deranjeze faptul că ea se plimbă și cu altcineva, nu doar cu tine.
Lucian: Desigur. Înțeleg perfect asta. Dar mă deranjează, enorm!
To Kuny: N-ar trebui, sau chiar dacă te deranjează, nu dovedi acest lucru, păstrează pentru tine ceea ce simți, prefăte că totul e-n ordine, pentru că altfel dai de bănuit.
Lucian: Dar nu pot pretinde că totul ar fi în ordine! Nu mă pot preface!
To Kuny: Păi, ar trebui să poți, pentru că altfel, acest comportament al tău, aduce a gelozie. Începi să pari gelos, băiete și nu cred că e bine. Nu e bine deloc!
Lucian: Uff... Dar... Nu doar par gelos! La naiba! Chiar sunt gelos! Foarte gelos! Gelozia mă roade cumplit, mă chinuie, nu-mi dă pace... Fierb... Clocotesc... Simt că explodez și alta nu!
To Kuny: Și cum îi poți explica ei acest lucru? Ce-i poți spune? Cum îți poți justifica acest comportament? Cum va interpreta ea reacția ta? Ce va crede?
Lucian: Nu știu.
To Kuny: Păi, vezi, nu te-ai gândit la consecințe.
Lucian: Nu, nu m-am gândit. Deloc! La nimic! La naiba! Nu mai pot gândi logic... Îmi pierd raționamentul, totul; complet...
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: Și chiar aveți de gând să mă convingeți că dumneavoastră sunteți într-adevăr un locuitor al Proximei?! Mă scuzați, vă rog, cu siguranță n-am să vă cred, însă am să vă dau ascultare! Deci, n-am să insist asupra subiectului. Deși știți foarte bine care-i părerea mea despre actualii locuitori ai Proximei. Sunt ferm convins că ei sunt artificiali, ceea ce, în nici un caz n-aș putea afirma despre dumneavoastră, Nick sau Ly... În fine, dacă mă rugați dumneavoastră, n-am să abordez această temă, cel puțin deocamdată. Pentru că nu vreau să vă supăr. Promit!
To Kuny: Prea bine, comandante! Crede-mă, e mult mai bine așa. Acceptă lucrurile așa cum sunt, nu le răstălmăci, nu încerca să intri în amănunte, nu are nici un rost. Te complici în detalii care nu-ți sunt de folos. Bun. Deci, asta a fost tot, comandante! Acum te las să te odihnești.
Lucian: Un moment. Mai stați puțin! Scuzați-mă, vă rog, nu v-am întrebat până acum dacă doriți să vă servesc cu ceva...
To Kuny: Nu, mulțumesc, dragule, nu te deranja pentru mine.
Lucian: Nu-i nici un deranj, domnule. Mi-e foame, aș mânca ceva și ar fi mai plăcut să nu servesc singur o gustare ușoară, de seară.
To Kuny: Bine, comandante! Dacă insiști, de acord! E plăcut în compania ta.
Lucian: Doriți cumva și puțină cafea?
To Kuny: Cafea, la ora asta? Nu, mulțumesc, dragule! Aș vrea să mai și dorm la noapte.
Lucian: Așa e, aveți dreptate. Nu m-am gândit... Așteptați-mă numai puțin!
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: Hmm... Și crezi că e bine să continui cu aceste lecții, cu Sid?
Lia: Evident. De ce nu?
Lucian: Și ce-ai să faci dacă el se va îndrăgosti de tine?
Lia: Cine?! Sid?!
Lucian: Da, el. De ce te miri?! Crezi că n-ar fi posibil?
Lia: Nu știu. Însă nu cred că el ar comite o asemenea imprudență.
Lucian: Să presupunem că totuși o va face. Cum te vei descurca în această situație?
Lia: Nu știu. Chiar nu m-am gândit la această posibilitate.
Lucian: Dar ea există! Așa că gândește-te mai bine, înainte ca acest lucru să se întâmple. Nu va aduce nimic bun, pentru că el n-are nici o șansă cu tine!
Lia: De unde știi tu că nu are?! De ce ești atât de convins?
Lucian: E simplu: El e de aici, iar tu ești de pe Terra. Nu cred că tu vei dori să rămâi aici, iar el nu te va putea însoți pe Terra, în nici un caz, niciodată!
Lia: De ce nu?! Nick ne va însoți!
Lucian: Nick e diferit. Cu el e cu totul altceva.
Lia: Nu s-ar zice. Amândoi sunt de aici.
Lucian: Te rog... Doar nu vrei să mă convingi că ar fi așa. Și sper că nu crezi cu adevărat acest lucru. Dar i-am promis domnului Kuny că n-am să insist asupra acestui subiect delicat, legat de originea membrilor familiei sale.
Lia: I-ai promis?!
Lucian: Da, pentru că dânsul m-a rugat insistent și nu vreau să-l supăr. E un om deosebit. Totuși, asta nu înseamnă că aș crede altceva. În fine! Nu mai vorbesc despre asta, doar așa am promis... Era însă vorba despre Sid. Și ar fi mai indicat să renunți la aceste lecții, ca să eviți eventualele probleme, ce s-ar putea ivi.
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
To Kuny: Dar hai să-ți spun de ce te-am căutat de fapt, deci, motivul pentru care mă aflu acum aici. Comandante... Mă auzi?! Comandante... Pe unde-ți umblă mintea, Lucică?!
Lucian: Ah, scuzați-mă, vă rog, domnule, n-am fost atent.
To Kuny: Am remarcat. La ce te gândeai?
Lucian: Poftim?! Nu, la nimic... Nu contează! N-are importanță.
To Kuny: Haide, băiete! Sunt prietenul tău, deci, poți să-mi spui despre ce e vorba, poate te voi ajuta cu ceva. Se observă că te frământă totuși ceva, deși, de moment ce fiul meu s-a împăcat deja cu dulcea sa soțioară, ar trebui să fii foarte liniștit, mulțumit. Se pare însă că mai e altceva ce nu-ți dă pace. Am sau n-am dreptate?
Lucian: Păi, da, dar... Nu e ceva serios! N-ar trebui să mă luați în seamă.
To Kuny: Eu nu te-aș lua în seamă, dar tu nu-mi dai voie, pentru că ești neatent. Și aș vrea să vorbim, dar așa nu se poate! Hai, spune-mi ce ai pe suflet, Luci! Sunt un bun ascultător. Așa că...
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
To Kuny: Cum rămâne însă cu cealaltă problemă? La ce concluzie ai ajuns?
Lucian: Ah, nu-mi amintiți... E mai bine să nu mă gândesc. Tocmai uitasem...
To Kuny: Prin urmare, se pare că n-am reușit să cădem de acord asupra nici uneia dintre problemele discutate.
Lucian: Poate că totuși, într-o mică măsură...
To Kuny: Da, poate. Oricum, mi-ai dat de gândit.
Lucian: Și dumneavoastră mie.
To Kuny: În orice caz, comandante, propunerea mea rămâne valabilă. Deci, oricând ai vreo problemă, de orice fel, poți veni la mine; te voi primi cu drag și voi încerca, pe cât posibil, să-ți fiu de ajutor. Voi fi prietenul tău, aici, pe Proxima. Să nu uiți niciodată asta.
Lucian: Mulțumesc, domnule. Apreciez acest lucru.
replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: N-o lua chiar așa...
Lia: Atunci cum? Cum altfel? Spune-mi tu, expertule! De fapt și tu ai condus-o pe Sonya, te-ai plimbat cu ea prin oraș, sigur nu doar o singură dată și nu numai cu ea. Și nici măcar nu te-ai limitat doar la atât, la o simplă plimbare, ca mine. Vrei să adaug ce altceva ai făcut?
Lucian: Ce vrei să spui cu asta? Sună a acuzație!
Lia: Iar ție nu ți-a cerut nimeni niciodată explicații!
Lucian: Off... Ce greu e! Nu ne înțelegem.
Lia: Într-adevăr, nu ne înțelegem deloc. Însă doar din cauza ta! Te întreb din nou, ce vrei de fapt?
Lucian: Nimic! Tu ce crezi?
Lia: Luci, sincer, nici nu știu ce să cred când e vorba despre tine. Vreau doar să înțelegi că dacă m-ai salvat, asta nu-ți dă drept de proprietate asupra mea, deci, nu presupune că ar trebui să vorbesc numai cu tine, să mă plimb numai cu tine, să mă conduci doar tu, mereu... Și din nou repet: Fac orice vreau în timpul meu liber!
Lucian: Desigur. Ai perfectă dreptate.
Lia: Și atunci... Care-i problema?
Lucian: Nici una! Dar de ce tocmai cu Sid?
Lia: De ce te deranjează acest lucru? Ai ceva împotriva lui?
Lucian: Nu mă deranjează deloc. Și n-am nimic împotriva lui. E prietenul meu. Doar că... Eu...
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: Păi, dacă insistați... Nu știu dacă ar trebui să vă spun... În fine, n-am nimic de pierdut. Deci, e vorba despre...
To Kuny: Presupun că despre colega ta, frumoasa domnișoară Lia.
Lucian: Cum de v-ați dat seama?
To Kuny: Ah, dragule, crezi că era atât de dificil?! Voi, tinerii ăștia... Mereu aveți acest gen de probleme. Deci, ce-i cu domnișoara?!
Lucian: Păi, după ce-am părăsit apartamentul fiului dumneavoastră, m-am plimbat prin oraș, de aceea am întârziat și ați fost nevoit să mă așteptați. Iar într-un parc, m-am întâlnit cu ea. Dar nu era singură. Era împreună cu... Sid!
To Kuny: Sid?! Asta te deranjează atât de mult?
Lucian: Da... Eu... Nu știu... N-ar trebui să mă deranjeze, dar... Când i-am văzut împreună, în acel parc...
To Kuny: Off... Dragostea asta! Vă sucește mințile la toți! Văd că și tu ești gelos, din cauza domnișoarei. Și te mai mirai de fiul meu...
Lucian: Nu, tocmai, că nu mă miram deloc, pentru că... Îl înțeleg perfect!
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: Tu unde mergi, Victor?
To Kuny: Afară, cu voi. E cumva interzis?!
Lucian: Nu, bineînțeles... Cum o să fie interzis?! Scuză-mă, te rog, Victor, mă miram doar, atâta tot.
To Kuny: De mirat, vă puteți mira oricât doriți voi, comandante, că eu tot voi ieși cu voi, indiferent că-mi permiteți sau nu acest lucru.
Lucian: Eh; să nu-ți permitem... Tatăl tău e foarte glumeț, iubito!
replici din romanul Proxima, Partea a-IV-a: "Adio, Proxima!" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nistor: Șefu'...? Șefu', cine se duce acum în navă, să-l schimbe pe Dick?
Lucian: Hmm... Ah, în navă... Atâta timp cât nu eu voi fi acela, nu mă interesează cine.
Alex: Mă duc eu. Dar vreau să știu ce vom face de dimineață. Căutăm în continuare roboții, ne întâlnim undeva, veniți toți la bordul navei, sau cum rămâne stabilit?
To Kuny: Dimineață veniți toți la mine în birou, să vedem dacă Pavel va răspunde în vreun fel mesajului meu.
Alex: Bine, domnule! Vom veni.
To Kuny: Lucian, tu ai auzit? Comandante! Lucică...
Lucian: Hmm... Poftim?! Ai spus ceva, Victor?
To Kuny: E clar, n-ai priceput o iotă... Ești complet aerian, comandante! Am zis să veniți de dimineață la mine în birou.
Lucian: Ah, bine...
replici din romanul Proxima, Partea a-IV-a: "Adio, Proxima!" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: Dom' director, să știți că...
Traian: Luci, ești un băiat isteț; în plus, matematician: Rezolvă cumva!
Lucian: Păi, da, dar...
Traian: Stop! Până aici! Nu mă interesează aceste amănunte banale, lipsite de orice sens. Din partea ta nu vreau să aud nici un "dar". N-ai nici o scuză. Ți-am spus destul de simplu și clar: Rezolvă! Și atât. Ce nu pricepi?
Lucian: Înțeleg, dom' director.
Traian: Bine, mai vorbim noi, în curând.
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu (2010)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: Ia loc, te rog! Doar nu ești pedepsit.
Mihai: Mda... E drăguț aici, la tine!
Lucian: Mihai, rezervele noastre sunt toate la fel, cel puțin din punct de vedere al dimensiunilor, nu există nici o diferență între ele.
Mihai: Știam asta. Dar nu la dimensiuni mă refeream. Îmi place cum ai aranjat-o. E foarte plăcut. Ai creat o atmosferă... intimă! Plăcută!
Lucian: Păi... Ce să-ți spun?! Am încercat să-mi fac șederea aici cât mai plăcută, confortabilă. Dar hai să abandonăm subiectul ăsta! Nu cred că mi-ai cerut să venim într-un loc mai retras, doar ca să discutăm despre confortul sau aspectul rezervei mele.
Mihai: Asta așa este.
Lucian: Atunci, care-i problema? Ai vorbit cumva cu ea? Ți-a spus?!
Mihai: Să vorbesc?! Despre ce?! Și cu cine?
Lucian: Cum adică despre ce și cu cine?! Cu Ly, bineînțeles! Despre originea ei terestră. Ți-a spus cumva adevărul?
Mihai: Ah, nu... Despre asta credeai că ar fi vorba?! Nu, îmi pare rău, n-am reușit să discut cu ea despre acest subiect. Iar ea nu mi-a spus încă nimic din proprie inițiativă, deci, n-am adus deloc vorba despre așa ceva. Nici n-am încercat măcar.
Lucian: Nu?!
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
To Kuny: Bună seara, comandante! Te așteptam...
Lucian: Domnule Kuny?! Dumneavoastră sunteți?
To Kuny: Chiar eu. Te surprinde vizita mea?
Lucian: Drept să spun, da. Nu mă așteptam să vă găsesc aici la ora asta; nu știam că veți veni. De ce nu m-ați anunțat, nu v-aș fi lăsat să mă așteptați. M-aș fi grăbit, să ajung mai repede...
To Kuny: Ușurel, comandante! Relaxează-te! Nu te agita atâta. Nu te aștept de prea mult timp și nu te-am anunțat, pentru că nu era nevoie, așa că, liniștește-te! Am venit să vorbesc ceva cu tine.
Lucian: Ceva?! Ah, dacă e vorba despre ceea ce s-a petrecut mai devreme între Nick și Maria, mai mult din cauza mea, să știți că a fost doar o mică neînțelegere, care s-a lămurit total între timp. Fiul dumneavoastră s-a împăcat deja cu blondina și m-a asigurat că nu este supărat pe mine. Și aș vrea să vă conving și pe dumneavoastră, dacă se poate, că n-am avut nici o clipă intenția de a-l supăra. Adică... Ea e colega mea, țin foarte mult la ea și n-aș fi putut să...
To Kuny: Liniștește-te, dragul meu. Nu de asta mă aflu aici, nu despre asta doream să discutăm, dar dacă tot ai adus vorba, hai să abordăm și acest subiect. Știu foarte bine ce s-a petrecut. După ce v-a văzut îmbrățișați, fiul meu a ajuns fără să-și dea seama chiar la mine în birou. Am observat că era foarte tulburat și l-am întrebat ce s-a întâmplat, iar în cele din urmă mi-a povestit totul, deși inițial nega că s-ar fi întâmplat totuși ceva. Am încercat să-i explic că nu avea dreptate, că nu putea fi așa cum credea el în acele momente, că nu avea motive să fie gelos. Știam eu că trebuie să fie o neînțelegere la mijloc, doar mi-ai dovedit în repetate rânduri că se poate avea încredere în tine. Și știu că s-au împăcat; l-am urmărit pe fiul meu după ce a părăsit biroul meu, cu ajutorul aparaturii, evident.
Lucian: Deci, știți...
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lia: Deci, Luci, ce era atât de important, încât nu suferea amânare?
Lucian: Cu excepția faptului că te iubesc și că ți-am găsit jurnalul, iar astfel am reușit să aflu că, de fapt și tu ții la mine?
Lia: Păi, da; cu excepția acestor amănunte... Poți trece peste ele?!
Lucian: Cred că da; pot.
Lia: Atunci, spune-mi!
Lucian: Păi... Nu știu cum sau cu ce să încep.
Lia: De preferință, cu începutul.
Lucian: Cu începutul?! Bună idee. Păi, să vedem... În cazul ăsta, ar trebui să stabilesc exact care ar fi începutul. În mare parte, e vorba despre domnul To Kuny.
Lia: Ah, despre dânsul...
Lucian: Da, întocmai, despre dânsul. Ți se pare interesant sau nu?
Lia: Bineînțeles că e interesant!
Lucian: Încă vrei să pleci în oraș sau nu?
Lia: Luci, vezi bine că stau aici, cu tine, așa că spune-mi o dată!
Lucian: Desigur... Deci... Luna trecută, de 1 aprilie a fost ziua dumnealui, iar datorită tabloului în care i-am pictat chipul, mi-am amintit vag unele lucruri referitoare la dânsul; ți-am povestit atunci, imediat. Însă, în plus față de atunci, mi-am amintit multe alte amănunte. Spre exemplu, numele dânsului; pe când atunci îi știam doar inițialele, P. V. Acum îi știu întreg numele.
Lia: Serios? Și care ar fi acesta?
Lucian: Victor... Preda Victor!
replici din romanul Proxima, Partea a-IV-a: "Adio, Proxima!" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: Dar cred că ne-am abătut de la subiect. Adică, nu despre ea intenționam să discutăm.
Sid: Știu, dar n-aș vrea să fii supărat pe mine din cauza ei.
Lucian: Nu sunt supărat, Sid. Atâta timp cât nu-mi dai motive întemeiate, nu văd de ce aș fi.
Sid: Asta-i bine. Pentru că vreau să rămânem prieteni. Mi-ar displăcea să nu mai fim.
Lucian: Sigur. Și eu vreau același lucru, Sid. Dar trebuie să înțelegi că mi-e destul de greu să știu că-ți petreci o bună parte din timp împreună cu ea, doar voi doi, în lipsa mea, după cum am înțeles.
Sid: Ea a insistat, serios. Eu am vrut s-o refuz, dar n-am reușit.
Lucian: Bine, nu te trăgeam la răspundere. Și să nu interpretezi greșit cuvintele mele. Vezi tu, în mod normal, dacă am fi fost pe Terra și aș fi văzut-o pe fata de care sunt îndrăgostit plimbându-se în compania altuia, ca să nu amintim de lecții de dans date de ea acelui individ și în condițiile în care respectivul ar ști sigur ce simt eu pentru ea, cu prima ocazie ce mi s-ar fi ivit, l-aș fi bătut măr pe tipul respectiv, chiar dacă după aceea poate aș fi regretat gestul, mai ales că eu nu sunt deloc violent din fire, ci, desigur, destul de calm. Însă, în asemenea situații, cu greu mă stăpânesc; de obicei, îmi pierd controlul cu ușurință și crede-mă, nu iese nimic bun de aici.
Sid: Deci, ai vrea să mă bați?
Lucian: Nu, nu... Deloc! Pe tine, nu... Cum să vreau așa ceva, Sid? Doar ce ți-am spus să nu mă înțelegi greșit. Pe tine prefer să te știu drept prieten, deși...
Sid: Deși ți-e greu.
Lucian: Exact. Văd că pricepi repede.
Sid: Nu tocmai. Dar încerc. Oricum, știu sigur că și eu vreau să fiu în continuare prietenul tău.
Lucian: Da, sigur. Atunci să nu lăsăm nimic să strice relația de prietenie dintre noi. Și... Sid, nu-mi pot permite să-ți cer să nu te întâlnești cu ea deloc, dar dacă, așa cum susții, ții totuși la prietenia mea, te-aș ruga să nu te implici prea mult, într-o relație cu ea. Înțelegi, sper, ce vreau să spun. Te rog doar; nu-ți impun nimic, pentru că n-am acest drept. Iar acum hai să abandonăm acest subiect!
Sid: Bine.
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Traian: Și cu domnișoara cum a fost? Ai impresionat-o sau nu?
Lucian: Ea susține că nu, eu nu știu ce să cred... Sigur e doar că mi-a refuzat prietenia.
Traian: I-ai cerut să-ți acorde prietenia?
Lucian: Măcar atât; dar m-a refuzat categoric.
Traian: Poate te-ai grăbit puțin cu propunerea asta.
Lucian: Nu, deloc; o cunosc pe domnișoara...
Traian: Știu foarte bine de când o cunoști; sau ai uitat cumva?
Lucian: Nu, domnule, n-am uitat nimic. I-am mai propus de vreo câteva ori același lucru de când o cunosc, dar m-a refuzat de fiecare dată...
Traian: Pricep... Și chestia asta te deranjează, te întristează, nu doar problema cu mama ta.
Lucian: Eu n-am spus nimic de acest gen.
Traian: Nici n-ar fi nevoie. Și acum, la culcare! Ar fi cazul să te mai și odihnești, comandante.
Lucian: Pot merge în navă; am acolo rezerva mea.
Traian: Nu; ce navă?! Dar dacă te-ai săturat de cămăruța asta, hai cu mine! Îți pun la dispoziție întregul meu apartament; important e ca tu să te simți cât mai bine.
Lucian: Dom' director, mi-e bine și aici.
Traian: Hai, Luci! Mai faci câte o mică schimbare de decor. Iar în rezerva ta din navă vei sta destul, după 27 iunie...
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ly: Dar chiar Lia mi-a spus că ar fi rău și periculos, deci...
To Kuny: Se referea la cu totul și cu totul altceva, dar are dreptate; tu nu poți înțelege! Tocmai de aceea ai interpretat totul greșit... Scumpo, hai să pornim totuși înapoi, spre navă, împreună!
Ly: Nici nu mă gândesc!
To Kuny: Bine... Cum vrei... Dar hai să-ți spun ceva, care sper că te va ajuta să înțelegi; deci... Dacă tot e să consideri pe cineva drept "rău", atunci, doar eu pot fi acea persoană.
Ly: Tu, tati?! Rău?! Ce vrei să spui?
To Kuny: Da, draga mea, eu. Sau uiți cum eram înainte de a fi plecat de pe Terra?! Un deținut evadat. O persoană privată de libertate. Un pușcăriaș. Un fugar... În plus, un răpitor, doar v-am răpit pe voi doi, pe tine și pe fratele tău, din sânul familiei voastre și v-am luat cu mine, obligatoriu, fără aprobarea nimănui... Deci, da, eu pot fi considerat drept un tip rău, foarte rău. Nu și comandantul misiunii!
Ly: Dar, în cazul tău, a fost vorba doar despre o greșeală, o neînțelegere. Eu știu că nu-i adevărat, că nu poți fi așa.
To Kuny: Greșeală sau nu... Asta e irelevant! Eu pot fi considerat drept un element rău, negativ. El... Ce-a făcut atât de rău? Să vedem... Te-a sărutat doar... Eh, desigur, n-a fost foarte frumos din partea lui, știind că ești iubita colegului său de echipaj, Mihai, dar... Asta nu-ți dă dreptul să-l judeci și să-l clasifici drept un tip rău, periculos... Frumos, da, poate. Cum i se spune printre colegi?! Ah, da; Don Juan... Asta explică chestia cu sărutul... Dar nimic mai mult! E un băiat minunat, cu un suflet de aur și un caracter ireproșabil!
Ly: Cum poți să spui așa ceva, tati?
To Kuny: Am discutat în multe rânduri cu el și am avut ocazia să constat cu cine am de-a face. Nu mă înșel în privința lui. Deci, te rog, hai înapoi la petrecere și n-o mai supăra pe Lia! Rămâi cu ea în cameră și n-o mai cicăli! Pricepe că Lucian nu-i un tip rău, în nici un caz! Și n-ar face niciodată ceva care să-i pună viața Liei în pericol. Nici ei, nici altcuiva! Trebuie să înțelegi asta.
Ly: Off, tati... Nu știu... Mi se pare atât de dificil! Cum să înțeleg?!
To Kuny: Încearcă măcar, scumpo! Acum hai înapoi, în nava lor! Te rog!
Ly: Bine, pentru că insiști... O să rămân la petrecerea lor. Cât despre Lia, evident că aș vrea să mă-nțeleg cu ea, dar...
To Kuny: Nu! Fără "dar", scumpo! Bine?!
Ly: Bine, tati.
To Kuny: Așa te vreau, draga mea.
Ly: Dar tu tot nu ești rău, în nici un caz!
To Kuny: Nici comandantul lor, scumpa mea. Nici el.
replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!