La 26 iulie 1864, zi în care bătea o briză puternică de miazănoapte, un iaht minunat înainta cu toată viteza pe apele Canalului de Nord. Pe arborele artimon fâlfâia steagul Angliei; în vârful cartargului cel mare, pe un alt steguleţ, fluturau iniţialele E. G., brodate în aur şi cu semnele ducale. Iahtul se numea Duncan şi aparţinea lordului Glenarvan, unul din cei şaisprezece pairi scoţieni din Camera Lorzilor şi totodată membrul cel mai distins al Royal-Thames-Yacht-Club-ului, club cu mare faimă în întreg Regatul Unit.

Jules Verne în Copiii căpitanului Grant
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toate faptele în legătură cu această apariţie misterioasă, consemnate în diferite jurnale de bord, se potriveau destul de bine între ele în ceea ce priveşte structura lucrului ori fiinţei aceleia din mare, viteza incalculabilă a mişcărilor sale, puterea uimitoare cu care înainta, vitalitatea rară cu care părea înzestrată.

Jules Verne în 20.000 de leghe sub mări
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!

Regretul meu cel mai mare este că nu am consideraţie din partea literaturii franceze.

Jules Verne în Interviu pentru presa britanică (1893)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Duncan, iaht recent construit, navigase într-o călătorie de probă la câteva mile depărtare de golful Clyde şi se pregătea tocmai să se înapoieze la Glasgow; insula Arran se vedea la orizont, când marinarul de veghe semnală un peşte uriaş care se zbenguia greoi pe urmele iahtului.

Jules Verne în Copiii căpitanului Grant
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-adevăr, Mendelssohn s-a dezvoltat mai repede decât Mozart, pentru că a compus admirabilul octet în mi bemol la vârsta de şaisprezece ani şi uvertura "Visul unei nopţi de vară" la şaptesprezece, eclipsându-l în această privinţă pe Mozart - şi pe oricare compozitor din istoria muzicii - la o vârstă echivalentă... La fel ca şi Mozart, putea să facă orice. A fost unul dintre cei mai buni pianişti ai vremii, cel mai mare compozitor (a început să dirijeze înaintea lui Liszt şi Wagner) şi probabil cel mai mare organist. Dacă ar fi vrut, ar fi putut deveni şi unul dintre cei mai mari violonişti. Avea un auz perfect, o memorie prodigioasă. În plus, era un mare umanist - un om foarte cultivat, care ar fi repurtat succese strălucite indiferent de domeniul spre care s-ar fi îndreptat. Dar nu a ajuns să îndreptăţească speranţele iniţiale. Un anumit conservatorism, o inhibiţie emoţională l-au împiedicat să se propulseze în vârful ierarhiei. Muzica lui, în privinţa căreia a manifestat întotdeauna o mare exigenţă, s-a transformat din ce în ce mai mult într-o serie de gesturi politicoase şi corecte pe măsură ce a înaintat în vârstă.

Harold C. Schonberg în Vieţile marilor compozitori (2008)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rusiei (pamflet)

Despre voi se duse buhul.
Spune glia-mi şi văzduhul,
De la munte pân' la mare:
Noi am dat Ştefan cel Mare
Şi-Alexandru zis cel Bun,
Un alt minunat străbun;
Voi, din neamul cel pricaznic,
Voi aţi dat Ivan cel Groaznic.

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire (10 iulie 2016)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

În clipa când din discul însângerat al soarelui nu rămase decât o fâşie, se auzi o lovitură de tun de la bordul canonierei Santa-Fe şi în vârful brigantinei steagul Republicii Argentina se înălţă, fâlfâind în bătaia vântului.

Jules Verne în Farul de la capătul lumii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alexandru cel Mare

Mulţi pe lume Alexandru s-au numit sub sfântul soare,
Însă unul, numai unul, fu cinstit şi cu "cel Mare".

Mulţi eroi au fost pe lume, curajoşi, figuri abile,
Însă unul, numai unul, l-a-ntrecut chiar pe Ahile.

Mulţi purtat-au multe lupte, pe pământul necuprins,
Însă unul, numai unul, fost-a-n toate neînvins.

Mulţi făcut-au multe-n lume, unele sunt şi-azi misteriu,
Fără frică, ca un fulger, el creat-a un imperiu.

Mulţi unit-au multe-n lume – lucruri, oameni, minţi, talente,
El, sub sceptrul său de aur, a unit trei continente.

poezie de George Budoi din Elogii (20 iulie 2017)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timp de câteva clipe, cât stătuse în faţă cu Phileas Fogg, Passepartout îl măsurase repede, dar cu atenţie, pe viitoru-i stăpân. Un bărbat ca de patruzeci de ani, chipul distins, frumos, statura înaltă, părul blond, favoriţi, fruntea întinsă, fără urme de încreţituri la tâmple, palid, dinţi minunaţi. Părea să fie înzestrat cu ceea ce fizionomiştii numesc "calmul în acţiune", facultate comună tuturor acelora care fac mai multă treabă decât zgomot în jurul lor. Flegmatic, cu piviri clare, el era tipul caracteristic al acelor englezi cu sânge rece, pe care îl găseşti aproape pretutindeni în Regatul Unit.

Jules Verne în Ocolul Pământului în 80 de zile
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Ziua cea mai frumoasă? Astăzi.
Obstacolul cel mai mare? Frica.
Lucrul cel mai uşor? Greşala.
Greşala cea mai mare? Renunţarea.
Rădăcina cea mai rea? Egoismul.
Distracţia cea mai bună? Munca.
Înfrângerea cea mai urâtă? Descurajarea.
Profesioniştii cei mai buni? Copiii.
Nevoia dintâi? Comunicarea.
Fericirea cea mai mare? Să fii util.
Misterul cel mai profund? Moartea.
Defectul cel mai mare? Întristarea.
Sentimentul cel mai urât? Ura.
Cadoul cel mai frumos? Iertarea.
Traseul cel mai bun? Calea dreaptă.
Senzaţia cea mai plăcută? Pacea interioară.
Gestul cel mai frumos? Zâmbetul.
Medicamentul cel mai bun? Optimismul.
Satisfacţia cea mai mare? Datoria împlinită.
Puterea cea mai mare? Credinţa.
Lucrul cel mai frumos din lume? Iubirea.

poezie celebră de Maica Tereza
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arborele de pâine se deosebeşte de ceilalţi prin trunchiul său drept şi înalt de patruzeci de picioare. După vârful frumos rotunjit şi format din frunze mari, multilobate, un naturalist putea lesne să vadă că are în faţa sa un "artocarpus", arbore ce creşte atât de bine în insulele Mascarene unde a fost plantat.

Jules Verne în 20.000 de leghe sub mări
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dintre blocurile răspândite pe Podişul Orgal trebuia ales unul, a cărui orientare să ofere cel mai bun adăpost împotriva vântului de sud-vest, care începea să pişte.

Jules Verne în Castelul din Carpaţi
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!

În anul 1872, casa cu numărul 7 din Saville-row, Burlington Garden – casă în care Sheridan a murit în 1816 – era locuită de unul din cei mai deosebiţi membri ai Reform-Clubului din Londra. Deosebit şi remarcat, deşi se părea că el îşi dă silinţa să nu atragă atenţia nimănui.

Jules Verne în Ocolul Pământului în 80 de zile
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!

Klaus cel mic trebuia să are toată săptămâna pentru Klaus cel mare şi să-i împrumute calul pe care-l avea, pe urmă Klaus cel mare îl ajuta cu cei patru cai ai lui, dar numai o dată pe săptămână, şi anume duminica. Ce mai pocnea din bici Klaus cel mic mânând cinci cai! O zi întreagă, toţi erau ca şi cum ar fi fost ai lui!

Hans Christian Andersen în Klaus cel mic şi Klaus cel mare
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se ştie de ce β din Lira variază. Cauza variabilităţii lui Algol din Perseu e alta. Ca şi β din Lira, Algol e format din doi sori. Cel mai mic e numai vreo trei sferturi cât cel mare şi de vreo cinci ori mai luminos decât Soarele nostru; el se învârteşte în jurul celui mare în aproape 3 zile. Când ajunge, pentru noi, în dreptul soarelui cel mare şi strălucitor, începe încetul cu încetul să-l acopere, să-l eclipseze şi eclipsa aceasta ţine vreo nouă ore. După ce trece dincolo, soarele cel mare şi strălucitor îşi recapătă din nou strălucirea de mai înainte. Însă şi cel mic e luminos, dar faţă de strălucirea celui mare, cel mic pare obscur. Aşa e cu petele soarelui, care ne par negre ca cerneala, cari în realitate sunt cu mult mai luminoase decât cea mai puternică lumină electrică de pe Pământ.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A acţiona din raţiune nu este altceva decât a săvârşi acele acţiuni care rezultă din necesitatea naturii noastre. Dacă suntem conduşi de raţiune, din două bunuri îl vom alege pe cel mai mare, iar din două rele pe cel mai mic. Dacă suntem conduşi de raţiune, vom dori un bine mai mare viitor mai mult decât pe unul mai mic prezent şi un rău mai mic prezent decât pe unul mai mare în viitor.

Baruch Spinoza în Etica
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

A izbucnit în râs

în camera întune
coasă lângă el stătea şi el
întins pe o laviţă
se gândea la infernul
lui dante şi la cercul
cel de-al şaptelea cerc unde
s-ar fi trans
format într-un mără
ciniş din care s-ar fi
hrănit cu poftă harpii
le şi vezi făpturi
înaripate fiinţe înaripate
cu cap de fecioară
oare capul lui scotea tâmpenii (!?)
râsul stră
bătea camera în lung şi-n lat
o străbătea cu viteză mare

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vremurile de îmbogăţire nemăsurată, de prăbuşire în cea mai înspăimântătoare ruină, de nesfârşite mizerii trecuseră. Nu mai existau căutătorii de aur, nici măcar în acea parte a Columbiei engleze, Caribù, care se află mai la nord de teritoriul Washington şi unde mii de mineri năvăliseră prin anul 1863.

Jules Verne în César Cascabel
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!

Locurile de pescuit nu sunt oare cele mai rele din lume, cu teribilele uragane pe care Polul le trimite să bântuie pe câmpiile Americii de Nord? Anevoioasă şi plină de pericole era meseria de pescar!

Jules Verne în Un bilet de loterie
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!

Filozofia lui Hector Servadac semăna cu banii de buzunar ai unui gascon, care are totdeauna câţiva bani în pungă, iar în privinţa stomacului, toate apele Garonei ar fi putut trece prin cel al căpitanului, fără să-l tulbure câtuşi de puţin.

Jules Verne în Hector Servadac
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe întinderea Venezuelei, un fluviu mare, desenat minuţios, descria un elegant semicerc şi purta pe tot parcursul numele magnific de Orinoco, atât la prima lui curbură, unde îşi vărsa apele în el un afluent, Apure, cât şi la a doua, unde Guaviare şi Atabapo i le aduceau pe cele din Cordiliera andină.

Jules Verne în Minunatul Orinoco
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!