Culori stem
Ce simplu-i peisajul lumii;
doar câteva culori perene
de-albastru, verde, cafeniu
și gri, că-n rest liliachiu
e doar frugal în flori, petunii,
cum roșu-i când se sparg din vene
și vinețiu e nor năvalnic...
cum goldu-i aurul, de falnic.
Ce simplu, e făcut din tonuri
de nuanțe sacre, demodate,
ce doar subtil... melanj se fac
în floare, fructul din copac,
înmiresmând de gust palate
le parfumând 'n extazic, drog
din flori ce în amor se rog
reginele să-și facă tronuri
de miere... sângele din must.
Natura-i liniște, în simbol
ne pictând mintea-n acuarele;
spectral ușor în game largi
lăsând labili, vicleni fiori
de roșu, galben semn de rele,
sau suav etericul din fragi...
Ne-a lăsat oare să fim sol
de-amestec, mâzgălind culori?
Negrul îi e doar o închipuire,
ascuns făcut ca să ascundă;
pare-un final nedeslușit,
maia din care naște fire
făcută numai ca să plângă
ecranul ultim, de sfârșit
... ce în natură-i doar o dungă
între minus, plus infinit...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 2 comentarii până acum.Citate similare
Ciulini
... ciulini, atât de mulți ciulini
se pretind floare, țepi în flori
pe câmpul glod, prin prunduri cu arini
uscați, că apele au secat culori,
s-au dus pe alte albii, seci
odată, ce-s acum râvnite,
cum pașii când le dai poteci
și bănci la trupuri ostenite...
nu doar să înțepi, sânge să curgă,
să poți, vampir, doar tu să "mânci"
până și țarna, ziua amurgă,
cât a rămas, cum câmp în stânci
și să nu dai nici strop, ascuns
de atât arid, avid de avere,
doar tu să sorbi în de neajuns,
până ce cu-alți ciulini vei piere...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (23 aprilie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trei culori
Trei culori cunosc pe lume
Ce le știu ca sfânt odor,
Sunt culori de-un vechi renume
Amintind de-un brav popor.
Cât pe cer și cât pe lume,
Vor fi aste trei culori,
Vom avea un falnic nume,
Și un falnic viitor.
Roșu-i focul vitejiei,
Jertfele ce-n veci nu pier
Galben, aurul câmpiei,
Și-albastru-al nostru cer.
Multe secole luptară
Bravi și ne-nfricați eroi
Liberi să trăim în țară
Ziditori ai lumii noi.
Iar când fraților m-oi duce
De la voi și-o fi să mor
Pe mormânt atunci să-mi puneți
Mândrul nostru tricolor.
cântec, muzica de Ciprian Porumbescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inițiator?!
... începe oare început sau totu-i doar un ciclu;
cum mobila din lemnul de copac nu-i din semințe
născute-n luminișuri dintr-un putregai de foste ființe
și Dumnezeu ce-n joacă ne-a făcut, o să mai facă... e arbitru?!?
... și cel ce-ncearc-avid să strângă, fals să se delimiteze,
nu-i oare om ce-ncearcă să devină un popor
dintr-un amestec de-alte și-alte nații, un migrator...
că doar așa, nu-i un incest... și face lume, timp să-ncânte?!?
... și dacă cultivăm mereu, ne educăm unii pe alții genii
ce-nsămânțăm câmpii, cernoziom și apoi trăim din grâne...
oare n-om fi pământ așa cum ni se spune?...
că singuri ne săpăm culcuș final în cripte, de milenii!?!
... și câine, ce numim domesticul cu crez, că îi dăm casă,
nu-i doar sublim prieten, ci-i prietenia-n sine?!?...
că o deține, ne-a domesticit pe tine și pe mine,
în mai uman, mai răbdător, mai sincer!... lui, de noi îi pasă!?!...
... e oare cum Big Bang nedeslușit, amăgitor
în început ce n-are început din alt sfârșit
ce mintea nu concepe, din taboo ce-am încropit...
șă-și creadă singură neștiința de a tot-începător?!?...
... și-atunci ce simplu-i de-nțeles ce pare infiorător;
nu-i totul de la sine "inventat" ca o spirală ce se-nvârte
pierzând capăt și punct, căci nu le-avem, trăim pe unde scurte...
și-i prea pretențios, neacoperit... să ne-ncropim în creator?!?...
... sau poate idealu-i adevăr întâmplător
dintr-o iluzie că împreună, cu credință-n noi,
creeăm cu toții; vii, pe cei ce au fost, vor fi... și toți cei de apoi,
un univers în paralel?!... N-am fi realul inițiator?!?...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (22 martie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cutia cu acuarele [The paint box]
Am avut o cutie
Cu acuarele vii, desfătătoare.
Am avut o cutie
Cu culori calde, reci, strălucitoare.
N-am avut roșu pentru răni și sânge,
Nici negru pentru orfanul care plânge.
N-am avut alb pentru al morților chip,
Nici galben pentru arzătorul nisip.
Dar am avut o cutie
Cu acuarele vii, desfătătoare.
Am avut o cutie
Cu culori calde, reci, strălucitoare.
Portocaliu, pentru viață și-ai bucuriei fiori,
Verde, pentru mugurii ce dau în flori,
Albastru, pentru cerul senin și luminos,
Și roz pentru odihnă, vis frumos.
Am avut o cutie
Cu acuarele vii, desfătătoare,
Și-am pictat pacea pe o pânză mare.
poezie de Tali Shurek, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trei culori
Trei culori cunosc pe lume
Ce le țin ca sfânt odor,
Sunt culori de-un vechi renume
Amintind de-un brav popor.
Cât pe cer și cât pe lume,
Vor fi aste trei culori,
Vom avea un falnic nume,
Și un falnic viitor.
Roșu-i focul vitejiei,
Jertfele ce-n veci nu pier
Galben, aurul câmpiei,
Și-albastru-al nostru cer.
Multe secole luptară
Bravi și ne-nfricați eroi
Liberi să trăim în țară
Ziditori ai lumii noi.
Iar când fraților m-oi duce
De la voi și-o fi să mor
Pe mormânt atunci să-mi puneți
Mândrul nostru tricolor.
poezie celebră de Ciprian Porumbescu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Taxi
Doar un pic de răgaz, așteptare, la gară, școală, avion...
Se oprește mașina în galben, taxiul,
Ce înghite, în niciunde ducând râvnitul să umple pustiul,
Lăsând golu-n spate... Himera ce-a fost pe peron.
Doar el știe câți oare, câte întâlniri, ori dorințe se adună
Și câte trasee sortite, ori nu, le rescrie din scrise
Și împliniri, poate ajută mai iute să treacă din vise...
Un simplu gelos de taxi, ce-ar vrea numai el grăbiții să-i strângă, de mână...
Urgența, misterul ascuns, dorința așteptată, plătită înainte... arvună.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (17 noiembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Floare
Pastel din humă, răsărit petale
În culori de vis ce nu poți reproduce,
Mânjind de-o frumusețe eternă
Pământ sau cer, ce altfel ar fi goale
Și lumea-ntreagă nu s-ar reproduce...
... O himeră.
O hrană a sufletului de dulceață
Din gâzele-mbătate-n fin nectar,
Sublim ingredient de fine simțuri
Dintr-o planetă-nfiorând în colț de gheață
Sau un umed tropic... ingerând un insectar
... Capcană-n zimțuri.
Cupă-n venin cu gust parșiv de drog
În miresmi de crin sau laurul mortal,
O catifea cu imitații crunte ale teamei
Să n-o atingi, s-o scuturi, să-i iei rod...
Se-ngemănează-n fioros de "look" de animal
... Cu otrava zeamei.
În final scurt, ce-i vine efemerei,
Își joacă eternul rol al actului "self sex";
Să-nsămânțeze câmpul, muntele-n culori,
Ne producând gratuitatea ființei Terrei...
În fond pe-a noastră, componenții de-un index
... Cu ea trăind și tu... ca să nu mori.
Este sublimul frumuseții algoritmic remultiplicat
Dintr-un străfund de timp imemorabil, fără dată,
Ce pururi, sigur a perpetuat mirosuri, gust, fiori,
Într-un reciclu minunat de flori, de flori, de flori...
Te însoțind din primul plâns, al tău... la al altora... când mori.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (18 februarie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Conjugare
Parcă-s trecut compus, fusesem,
fără să știu că voi fi fost,
de atâtea ori, simplu anost
parcurs... ce nu mi-l alesesem.
Că timp era doar viitor,
nesigur, nesfârșit ce-o fi;
multe culori, lipsind doar gri...
ca cerul cu albastru nor.
Căci este, nu se mai sfârșea,
aninat zilnic de-o oglindă,
de tot uitat... uitând să prindă,
din tot ce-a fost, ce nu era.
Restrâng mereu din conjugare,
de timp, ce n-ar avea sfârșit;
tot loje, doar un pic lipit,
cu mine... în curs de întâmplare.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (14 martie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Odă florilor și culorilor
Mă strânge-o tâmplă, și-ncă una
Și am să-mi alung cu flori furtuna
O, Doamne, bunule ceresc
Mă las-atunci când fi-va să pornesc
Să-mi iau cu mine toate florile
Să-mi lumineze-n beznă, dorurile
Și lasă-mă în lumea drepților
Din adormită viaț-a morților
Să plec cu salbe din petala lor
Să nu simt, Doamne, al miresmei dor
Să nu devin un suflet pustiit și gol
Să-mi pun pe cap, cununa florilor
Că ai să-mi iei la schimb lumina ochilor
Dar fie, Doamne, voia ta cea dreaptă
Că tu m-ai plămădit
și-ți sunt în mâini, unealta
Mai știu că nu-mi va fi greu nici așa
Că tu m-ai învățat să văd culori cu inima
De n-am să văd cu ochii
c-așa-i lăsată rostuirea
N-am să mă plâng de asta
cum este-a lumii firea
Eu vin când zici în lumea ta cea dreaptă
Doar dă-mi, te rog, culori
pe suflet lasă-mi-le pată
Vreau roșu, galben, verde, vreau nuanță
Te rog, doar lasă-mi dreptul la creanță
C-ai răspândit culoare-n fiecare floare
Și le-am simțit în viață binecuvântare
De cer prea mult, te rog, atunci mă iartă
Dar vina n-am că-n flori e-o colorată artă
E arta pe care, tu Mărite, ai creat-o
Pe care-n lumea vie cu respect, am adorat-o
Și să nu-mi spui, Doamne, că nu e nevoie
Că știu că n-am să mor de bunăvoie
Nu cer, o Doamne, mult prea mult
Vreau doar culori în suflet să-mi ascult
Să mă-nvelesc cu tot ce mi-e mai sfânt
Să-mi fac din flori, un giulgiu ca veșmânt
Să nu mă lași în negru doar
Că îmi va fi, Prea Bunule, amar
În lumea celor ce nu mai cuvântă
Tu lasă-mă să-mi duc culoarea sfântă
Și am să vin desculță fără să crâcnesc
Dar lasă-mă în roșii flori să mă-nvelesc
Vreau pete, de culoare vie
Vreau flori când nu va fi să-mi fie
Îmi plâng în brațe toate florile
Ascultă-ne acuma, și-mi iartă rugile
din lacrimi dulci și picături de rouă
Dar știu că, după moarte, încep o viață nouă.
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Proculegere
Să vă gândiți, suflet curat,
La cei ce au pierit în an,
Ce nou venit n-au apucat
Și-au vrut... Ajunși etern alean!
Să vă iubiți mai mult, imens,
Să uitați că există ură...
Doar un amor să fiți, intens
Pân' la ultima... picătură!
Să fiți mai drepți, în tot onești,
La nimeni rană să nu fiți...
Sursa de gânduri îngerești
Și pe dușmani să-i reuniți!
Să fiți o rază în culori,
Tristețea să o înveseliți...
Murdar să însămânțați cu flori
Și fruct uman să răspândiți!
Să știți, să învățați să dați
Când o-ți uita că e și "nu-i"
Nu doar surorilor, la frați...
Să nu uitați cuvânt "oricui"!
Să nu uitați în veci credință,
Crezul că binele-i divin
Și nume își schimbă suferință...
Doar s-o împărțim, câte puțin!
Să nu uitați vor fi ani, ani
Peste milenii, peste noi
Și vor fi poate-n veci castani
Și-n infinit spălat de ploi...
Să lăsați la copii avut,
Cum ați avut tezaur pur
Și, azi să fie un început
De-o lume nouă... Zi "Mă jur!"!!!
Suntem doar rând, al nostru tur...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (1 ianuarie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Conștiință teluriană
Nu știu planeta de e verde, cafeniu-galben, ori albastră,
Cu alb, de unde și-a înmuiat culori și cine a stat șevalet,
Cum de pictează mii și mii și, pentru ce e ca o glastră...
Să încânte ce, pe cine oare, unde a luat lecții de estet?
La ce-i servește policromul și din ce-și face ea culori,
Cum i-a dat gând, ori de la cine, să se încânte intrinsec
Din felurite figurine, să-și toarne veșnicu' în comori,
Ce pare fad, amorf... pământ, când toate mor pe rând, se trec.
Cum, unde, cum se plămădește păienjeniș de atâtea fapte
Și când și de ce oare ele și-au făcut între ele alei
Și, cum de timpul nu contează, de parc-au răsărit din noapte
Toate de-a gata, un perfect, ce îl distrugi... de pui, de ei.
Oare de ce e atât frumos și de ce oare pare unul
În haosul imaculat de atâta calcul, să se ascundă...
Să mor și eu atât de prost, din figurine, om, nebunul
De-atât amar, că tot mă întreb: "E totu' un meci... și-a câta rundă?"
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (5 mai 2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Numai tu
De câte ori te văd, mă rog
Să fi a mea măcar o dată
Și-apoi să-ți fiu într-una drog...
Ca-n visul de femeie, fată.
Mă doare când te văd de mână
Cu altul și-aș pica-n genunchi;
Încovoiat în semilună
Ți-aș face stelele mănunchi.
În șoapte -să m-auzi doar tu-
În poezii, sufletu-aș pune...
Aș și uita cuvântul "nu"
La tot ce-mi ceri... Doar tu mi-ești nume!
Te-aș stânge-n brațe zi de zi
Și nopțile ți-aș face zbor!
Ți-aș fi culori de colibri
Și-n înger te-aș purta... amor!
Mi-aș da o viață; ca să știu
Că-i numai una ca și tine...
M-aș vrea mereul tău vis viu;
Să mă strivești în rugăciune...
... Să mă cobor din supernove
Să-ți explodez lângă picioare!
În palme să mă citești slove
Și să m-arunci... dacă te doare!!!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Genom
Am țara în mine, îs țară eu,
Drapel, cu tot, de curcubeu.
Mă țin lipit de toți, o vamă,
Întegru dintr-un tată, o mamă,
Pictați de timp, pe același loc
Roșind pământ de busuioc
Printre un galben crud de spice,
Înțepând cer, să se ridice
Se picurând albastru-n pâini,
Storcând din glod crăpate mâini
Să scoată aur în culori,
Diverse, între poieni de flori
Păscute de zimbri, de ciute,
De miere urs pom să sărute.
Curat mă spăl în apa mării,
Vapor mă urc pe Omul zării,
Dansez pe Dunărea Albastră
Și-am Basarabia fereastră...
Sunt tot o ușă larg deschisă,
Un primitor; ura-i proscrisă!
Doar dragoste-s rămas să mor...
Să-mi apăr țară... Îs un popor!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (26 martie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amor... prin definiție
Un înțeles de dor
pentru orice,
un aparat de zbor
făcut să vindece.
Frugal păcat
îmbietor,
un contemplat
mistuitor.
Neîndurător
sfredel de suflet,
chinuitor
lipsit de cuget.
Endomorfină
sorbită nesătul,
epinefrină,
scoțând din suflet nul.
O binecuvântare
de fior
în curs de derulare...
Înfiorător!
Apăsător
de suav,
delir ușor...
Un fin enclav.
Neperimat etern
e singurul decor,
eschivă la infern...
Sublimul de amor!!!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (25 martie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Apus
... efilat se strecoară o rază dup-o pleoapă de nor, fir minuscul
ca o band-alburie de ceață prin volute de jar mișcătoare în tonuri
și fundalu-explodează de-un grena înroșit ca o aplică pe bolta-n cutremur
ce se stinge-nspre negru, până raza-i doar punctul micronic, rubinul tiarei de tronuri...
mă privesc ochi-n ochi c-o oglindă arămie licărind de fiori, c-un mic tremur...
este-n sânge crepuscul!...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (13 octombrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plouă cu flori
N-aveam nevoie de cuvinte
Ploaia se topește -n flori
Un zâmbet un suflet cuminte
Atingerea de mâini ne dă fiori
Doar c-o privire m-ai sedus
Fermecător parfum de floare
Și dorul meu a fost răpus
Sărutul petalelor la floare
Plouă cu zâmbet de copil
Prin părul tău gălbui de aur
Ești înflorită ca luna lui april
Ochii visători un nou tezaur
Gândul zboară fără cuvinte
Doar ochii-ti vorbesc te iubesc
Pătrunde și sapă prin munte
Luminița prin tunel o zăresc
Sufletele noastre se ating
Intr-o explozie de culori
În mijlocul cerului se stâng
Plouă cu vise și iubire de flori
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Glastral
Sunt seva din vaza ce-n floare mă îmbeți
Și dragul, intens cu-apă proaspătă 'ndoi
Să țină nestins ce se arde în noi doi,
Știut în ascuns, negăsit de profeți.
Îți pătrund capilare prin tija tăiată,
Că n-am vrut pe alei să te-adulmece alții,
Să țin tot eu loc de duhovnicii, abații
Ce-n mantii ascund cât te vor, neîntinată.
Doar am, peste dor, o teribilă teamă
Că totul în veșted o zi se sfârșește
Și inima în lacrimi te adapă, păzește
Culori să nu-ți piară, să împiedice dramă...
Doar gând, să nu sec, trup îmi face să geamă!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (16 august 2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vă invit
Mi-am clădit o scară...
Doar vă invit,
Nu vă promit
O viață mai ușoară.
Am coborâș în mină...
Doar vă invit,
Nu vă promit
Petrecere-n lumină.
Ofertă am pe tavă...
Doar vă invit,
Nu vă promit;
Dreg inimă bolnavă.
Sunt prin natură fan...
Doar vă invit,
Nu vă promit
Să n-aveți lipsă ban.
Sunt filantrop din fire...
Doar vă invit,
Nu vă promit
S-aveți veșnic iubire.
Am școli pentru deștepți...
Doar vă invit,
Nu vă promit
Neantul să-l vedeți.
Vi se oferă totul,
Intrarea-i gratuită,
Obținerea-i plătită...
Doar inventați... efortul!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (17 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zori de Mărțișor
E ziua când exultă amor
Răsfrânt în raze noi de soare
De-un ghiocel, sărut în floare
La piept de inimi... Mărțișor!
E întâi, din nou nebunul dor
Când lumea iar perechi se împarte
Să-și jure că nimic desparte
Gând pus pe-un vis... De Mărțișor!
E martie, el, sfredelitor
Trezit din gheț, sol revenirii
La caldul pârg, dând rod iubirii
Prinsă-ntr-un fir... De Mărțișor!
E, în aer parcă doar fior
Ce zboară între bărbați, femei.
Cu precădere e ziua Ei
Căci lumea... Ei, e-un mărțișor!
E-un simbol EA... Ce toți o vor,
E EA, renașterea la mor,
E-un feminin, răscolitor...
Și eu, m-anin pe-un piept... O ador!
EA, ne-a dat lumea... Mărțișor!!!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (1 martie 2017)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Negrul
E negrul lipsa de culoare
Sau e intensul la extremă;
Un interzis pastel de floare,
Blestem, simbol de anatemă?...
Sumbrul e gând de nepătruns
Întrezărit în zămislire
Sub masca de călău ce-n smuls
De cap dă suflet nemurire?...
Întunecat în ochi de orb
Se caută pierdut de creier
Să zboare în înțelept de corb
Să-și cânte nopțile de greier?...
Închis în mantii monahale
Se pedepsește corp în schisme
Din grotele neanderthale
Se prevalând de erotisme?...
Lugubrul domină creații
-Abis adânc extraterestru-
Doar sfâșiat arar lumină
De-o stea sau faclă de pedestru!?...
... Slujește-n roba nedreptății
Și-n toga de arhiereu
Și-n mirele fatalității?
Negrul e arsul Prometeu!?...
Și de predomină, el, negrul,
Tot ce există, nu se știe;
Nu-i oare absolut integrul,
Sursa de tot, culoarea vie?!?...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (27 martie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!