Aceşti indezirabili se adunau aici din cele patru colţuri ale lumii – romantici decepţionaţi şi visători inveteraţi, aventurieri înrăiţi şi hoţi – şi rătăceau pe străzile înguste ale bătrânului oraş sau se strângeau în pâlcuri în cele două porturi ale oraşului; când ancora câte un vapor, îl asediau ca pe o fortăreaţă, cu speranţa de a găsi de lucru. Dacă izbuteau să facă rost de ceva bani sau de ceva mâncare, într-un fel mai mult sau mai puţin cinstit, se simţeau cei mai fericiţi oameni de pe pământ.

Marko Marcevski în Insula Tombuctu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oraş cu străzile înguste

Oraş cu străzile înguste
Şi ţigănci cu înflorate fuste
Cu birturi unde dorm lângă pahar
Hoţi de găini şi hoţi de buzunar

Cu bunici care se ţin de şale
Şi cu perdele vechi pe la ferestre
Cu fetele bătrâne, fără zestre
Citind anunţuri matrimoniale

Primarul ce mai dă câte-o amendă
Pentru câinii vagabonzi
Ultimii din pudibonzi
Îşi fac din aură legendă

Orăşel cu străzile înguste
Plin de molii şi lăcuste
Cu birturi unde dorm lână pahar
Cerşetori şi ultimul ţepar

poezie de Ion Untaru din Liziera de salcâmi (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chelnerul mă privea cu nepăsare. Credea, desigur, că sunt un străin fără lucru şi în Alexandria erau mult mai mulţi şomeri decât în oricare alt port şi ca peste tot, şi aici aceştia erau socotiţi ca nefiind oameni.

Marko Marcevski în Insula Tombuctu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când fac rost de ceva bani, întâi cumpăr cărţi; dacă mai rămâne ceva, cumpăr haine şi mâncare.

citat clasic din Erasmus
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

De un singur lucru să fii conştient: dacă nu era nevoie de ceva sau de cineva pe Pământ, pur şi simplu nu exista, căci fiecare vietate are ceva de făcut, ceva de realizat aici.

Cătălin Manea în Totul din Întreg
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiecare persoană vine în această lume cu un destin propriu – are ceva de îndeplinit, ceva mesaj trebuie transmis, ceva muncă trebuie să fie dusă la sfârşit. Nu eşti aici accidental – eşti aici intenţionat. Există un rost în spatele tău. Întregul intenţionează să facă ceva prin tine.

citat celebru din Osho
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

câtă singurătatea poate încăpea într-un om?
încape oare toată singurătatea lumii?
de ce să vorbim despre singurătate ca despre
un lucru exterior, ca despre
ceva ce ne lipseşte dinafară, când ea
vine de cele mai multe ori
dinăuntru,
aşa cum uneori ne simţim
din ce în ce mai singuri
cu cât suntem mai înconjuraţi de oameni.

poezie de Ionuţ Ştefan Blesneag
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Speranţa

Speranţa
pe o filă de suflet
flutură
în cele patru colţuri
analizează
în centrul filei de suflet
îşi retrage aripile
sădeşte
o sămânţă de iubire
încolţeşte
pe o filă de suflet
speranţa
rescrie un destin...

poezie de Iulia Pascaru
Adăugat de Iulia Pascaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă te gândeşţi că dezvoltarea României se făcuse în multe generaţii, iar Carol I modernizase România în 48 de ani de domnie... Aceşti oameni au distrus totul într-o clipă. Orice sau oricine însemna ceva în ţara asta au fost anihilate. Iar acum trebuie să pornim de la zero. La venirea lui, Carol I s-a găsit, totuşi, ceva aici. Existau politicieni, oameni care aveau simţământ patriotic. Toate acestea au fost şterse. Chiar dacă simţi ceva pentru ţara ta, totuşi, e greu să ai o imagine clară. Niciun alt sistem, nici chiar naziştii, nu au făcut aşa ceva aici, poate în altă parte.

citat clasic din Mihai I al României
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zâmbet învelit într-o lacrimă de mamă

Auzi mama
deseori stau aşa cu tâmpla
sprijinită de cele două degete
pe care ni-le ridicam
în semn de jurământ
atunci când
mă întrebai dacă am minţit
sau nu când mai inventam
câte o scuză
la gesturile mimate
pe care ştiu că
nu îţi erau pe plac

ştiu că tu mă priveşti
de acolo de sus şi mai ştiu că
uneori spartura cerului
e mult prea mică
pentru a mă vedea
aşa cum sunt
ştiu că au trecut
mulţi ani de când
te-ai întâlnit cu Dumnezeu
şi de venit înapoi
n- ai mai venit şi
nici semne
nu mi-ai mai dat
deşi ştiai că am nevoie
doar de tine şi nu de bani
şi de alte lucruri pe care
tu le ai iar eu nu...

acolo tu ai de toate mama
şi eu doar câteceva pe aici deşi inflaţia mi-a înghiţit şi
ultimul bănuţ pe care
l-am strâns pentru cadoul
de ziua ta
să ştii că nu pot să ţi-l mai dau şi
ce rost ar mai avea dacă tu
nu eşti niciodată lângă mine...

iartă-mă mama
nu nu asta am vrut ca să-ţi spun...
am vrut doar să te invit de ziua mea care va fi
pe aprilie 4...

spune-i Dumnezeului tău
că ţi-ai lăsat un copil pe pământ şi că
ai vrea
să-i trimiţi un zâmbet
învelit într-o lacrimă de mamă
şi nimic mai mult...

da mama
ştiu că poate ar fi mai bine
să nu îţi spun despre
lipsurile mele de aici şi
să îţi spun doar că
te iubesc
şi că
am îmbătrânit de când
te tot aştept...

nu nu îţi face griji
dacă Dumnezeul tău ar fi cinstit cu mine
te-ar lăsa să-mi trimiţi
cadoul promis chiar dacă
nu va ajunge pe 4 anul ăsta
pentru gest i-aş mulţumi
sau mi-aş împreuna
cele două degete şi
l-aş întreba
când m-a minţit ultima oară...

iartă-mă mama
gestul meu ar fi
unul de dragoste...

poezie de Teodor Dume (4 noiembrie 2022)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

A treia întrebare, anume: dacă fac ceea ce trebuie, atunci ce-mi este îngăduit să sper? Este practică şi totodată teoretică, astfel încât practicul conduce numai ca un fir călăuzitor la soluţionarea problemei teoretice şi, când aceasta se înalţă, a problemei speculative. Căci toată speranţa tinde spre fericire şi este pentru practic şi pentru legea morală exact acelaşi lucru ca ştiinţa şi legea naturii pentru cunoaşterea teoretică a lucrurilor. Speranţa ajunge în cele din urmă la concluzia că ceva (care determină ultimul scop posibil) există, fiindcă ceva trebuie să se întâmple, pe când ştiinţa ajunge la concluzia că ceva (care acţionează în calitate de cauză supremă) există, fiindcă ceva se întâmplă.

Immanuel Kant în Critica raţiunii pure
Adăugat de Avramescu Norvegia - Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

speranţă (vezi şi nădejde)

Speranţa e ceva cu pene

Speranţa e ceva cu pene
Care-îşi face cuib în inima-încercată
Şi care cântă-o melodie nerostind cuvinte,
Fără-a conteni vreodată.

Glasu-i e dulce-n vreme de furtună –
Şi cumplite-ar trebui să fie-acele uragane
În stare s-alunge micuţa pasăre,
Care alină atâtea fiinţe umane.

Am auzit-o-n cele mai înfrigurate locuri,
Pe cele mai învolburate mări –
Dar niciodată când m-am aflat la ananghie
Nu mi-a pretins nici mulţumiri, nici dări.

poezie celebră de Emily Dickinson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aici, pe pământul acesta, sfinţit de jertfe mari şi de preţioase amintiri, se ridică azi Turnu Severin, unul din cele mai însemnate porturi ale României, oraş apusean, cu clădiri frumoase...

Alexandru Vlahuţă în România pitorească, Turnu-Severin
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se înţeleg unii cu alţii

deşi nu vorbesc nici o limbă
graiul lor şi-l regăsesc
doar în vis aceşti oameni cenuşii
într-un oraş cenuşiu în care şi-au pierdut
trecutul odată cu trecerea oceanului
cumpără cârnaţi într-o zi friguroasă
apoi se întorc la banda rulantă
nimeni nu se gândeşte la ceva
doar mâinile lor trăiesc în bucata
de mecanică pe care i-o repartizează
banda în cele zece ore de muncă
fabrica este la fel de zgribulită în fiecare zi
noaptea dorm tun fără vise
un somn chinuit de emigrant
se înţeleg între ei, deşi nu vorbesc
nici o limbă de pe acest pământ

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primul lucru pe care trebuie să-l ştiţi este faptul că sunt o curvă. Şi n-o spun cu superficialitate. Al doilea lucru e faptul că locuiesc în Londra. Nu e un oraş ieftin. Ca majoritatea prietenilor mei, m-am mutat aici, după universitate, cu speranţa de a-mi găsi o slujbă. Dacă nu una bine plătită, măcar una interesantă sau populată exclusiv de bărbaţi chipeşi şi buni de însurătoare. Dar astfel de posturi sunt rare pe pământ. Prostituţia înseamnă o muncă permanentă, dar nu solicitantă. Cunosc o mulţime de oameni. E drept, aproape toţi sunt bărbaţi, iar pe cei mai mulţi dintre ei n-o să-i revăd niciodată.

Belle de Jour în Aventurile intime ale unei prostituate de lux londoneze
Adăugat de Morticia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jackie: Hei, poate ar fi mai bine dacă ar spune fiecare câte ceva despre sine. Încep eu... îmi plac fardurile şi dietele. Şi lui Steven îi plac chestiile negre şi aruncatul obiectelor în geamuri.
Broke: Bine, eu am fost şefă de promoţie, particip la maratoane şi meditez copii la latină.
Kelso: Păi, eu am aruncat cu ouă în şeful promoţiei din clasa mea, într-un alergător de maraton - o, şi în nişte copii de la ora de latină.
Hyde: E chiar amuzant.
Brooke: Şi cum v-aţi cunoscut?
Jackie: Michael şi cu mine am fost împreună vreo trei ani.
Hyde: Apoi i-am furat-o eu.
Brooke: Stai puţin - ce ai spus?
Kelso: Nu, nu, nu ai fi putut să o furi dacă eu nu aş fi înşelat-o primul.
Brooke: Ia stai puţin.
Kelso: E... sună mult mai rău decât a fost în realitate. Am înşelat-o numai cu sora lui Eric, iar cu celelalte fete am fost atunci când eram certaţi pentru că o enervasem cu ceva. Dar niciuna din ele nu erau surori, în afară de cele două care erau surori.
Hyde: A adus vorba de cele două surori. Grozav.
Brooke: Cred că am făcut o greşeală. Mai bine plec.
Kelso: Nu, Brooke, aşteaptă... am fost cu multe tipe, cu multe... multe... multe de tot.
Jackie: Asta nu te ajută deloc.
Kelso: Uite ce e, lasă-mă să o iau de la început... poate că nu suntem cuplul perfect, dar eu te plac cu adevărat. Cred că ne-a fost sortit să avem acest copil împreună.
Brooke: Michael, unor oameni le este sortit să se cunoască într-un tren sau la Paris, nu într-o toaletă la un concert Molly Hatchet. (Brooke se ridică şi pleacă.)
Kelso: Soartă. Amice, nu folosi niciodată într-o ceartă un cuvânt pe care nu eşti sigur că îl înţelegi.

replici din filmul serial Anii '70
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Patronul "Lampioanelor chinezeşti" privea drept înainte. Mi s-a părut că se întunecă la faţă, de parcă îl chinuia ceva. "E drept că e greu să fii departe de ţara ta – mi-am spus – dar e şi mai greu, poate, să fii fără patrie, ca acest om."

Marko Marcevski în Insula Tombuctu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bastardul: Să vină oastea toată din cele patru colţuri
A lumii înarmată, şi o vom înspăimânta:
De îi ţara credincioasă nu are nici o teamă.

replicile de final din piesa de teatru Regele Ioan, Actul V, Scena 7, scenariu de William Shakespeare (1596), traducere de Scarlat Ion Ghica
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să creezi, să scrii cea mai bogată muzică de pe pământ, să realizezi ceea ce a visat Beethoven (singurul care contează, de altfel), să ai succes, să ai bani – ei!, pe urmă?! Toate astea nu valorează prea mult... Altceva visez eu; să poţi găsi ceva ultim, ceva fundamental şi neschimbător, în acest Univers al formelor.

Mircea Eliade în Huliganii
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dansul vremurilor fără rost

Aşa era prin vremea aceea -

tările se adunau în sufletul lumii
şi dănţuiau, şi dănţuiau,
până când rostul acelei lumi
începea să se învârte, si să lumineze.

Danemarca însă,
ştia că acolo e ceva putred...

poezie de Octav Bibere
Adăugat de Kitzy Bush
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am intrat după tehgheaua din cârciumă. Pe o sofa lată, acoperită cu piele de tigru, sta lungit un bătrân cu barbă albă şi cu faţa prelungă. Fuma dintr-o narghilea şi număra nişte mătănii de chihlimbar. Boabele mari şi galbene sclipeau şi se loveau între ele cu un sunet plin. Faţa bătrânului era împodobită cu o barbă lungă, încărunţită de vreme. De sub fesul lui, înfăşurat cu un turban, ieşea un smoc de păr alb ca neaua. Pe buzele-i veştede juca un zâmbet prietenos. M-a privit cu ochii lui blânzi şi visători şi m-a poftit, în bulgăreşte, să mă aşez. Apoi, scoţând un nor de fum, m-a întrebat de unde ştiu bulgăreşte. I-am răspuns că sunt bulgar.

Marko Marcevski în Insula Tombuctu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!