Moartele cerului
Ades vre-o cometă apare'n constelații
De care însăși luna rămâne eclipsată
Și care împreună cu coama ei perlată,
Transportă'n alte ceruri umanele-admirații.
Dar când din fundul nopții revine iar spre soare
Ne-apare despuiată de gloria-i divină,
Profetică fantomăce scutură'n lumină
Intensul frig ce-aduce din neagra depărtare.
Ni se urăște apoi întoarcerea-așteptând.
E oare sfărâmată în goana-i, semănând
Cu stele căzătoare imensa ei orbită?
Sau, dusă de menia-i în haosul acel
În care nu pătrunde al sorilor apel
Neantului și pacei rămase'nlănțuită?
poezie de Gabriel Donna din revista "Orion" (1907)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre Soare
- poezii despre transporturi
- poezii despre timp
- poezii despre stele căzătoare
- poezii despre noapte
- poezii despre negru
- poezii despre moarte
- poezii despre lumină
- poezii despre constelații
Citate similare
Literații se ocupă deseori cu cerul și nu există în toate literaturile un poet care să nu fi vorbit de soare, de lună, de stele etc. Din nefericire, vorbesc totdeaua de lucruri pe care nu le cunosc; se mulțumesc cu nume care sună frumos și puțin le pasă dacă acel nume e al unei stele, sau constelații, al unei planete sau comete, ba pun la cale evenimente astronomice care nu s-ar putea întâmpla niciodată.
citat celebru din Victor Anestin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre vorbire
- citate despre timp
- citate despre stele
- citate despre poezie
- citate despre planete
- citate despre nefericire
- citate despre mulțumire
- citate despre literatură
- citate despre frumusețe
Când marea...
Când marea turbează de valuri împinsă
Și-și scutură coama de spume și vânt,
Cînd nori-alung ziua din lumea cea plânsă,
Când tunete cânt,
Atunci printre nouri, prin vânt și prin unde
O rază de aur se toarce ușor
Și-n fundul sălbatec al mărei pătrunde
Prin vânt și prin nor.
Ce caută raza din ceruri venită,
Din galbena steauă ce-aleargă prin cer,
Ce caută-n mare, în noaptea-i cemită
Und' razele pier?
În fundul cel umed al mărei turbate,
În lumea-i noptoasă, în sânu-i de-amar,
Lucește o steauă în piatră schimbată,
În mărgăritar.
E-amantul a stelei ce palidă trece
Și-aruncă prin nori a ei rază de nea,
E-amantul căzut dintre stele, ce rece
În mare murea.
poezie celebră de Mihai Eminescu (1869)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre stele, citate de Mihai Eminescu despre stele, poezii despre vânt, citate de Mihai Eminescu despre vânt, poezii despre schimbare, citate de Mihai Eminescu despre schimbare, poezii despre plâns, citate de Mihai Eminescu despre plâns, poezii despre nori, citate de Mihai Eminescu despre nori, poezii despre galben, citate de Mihai Eminescu despre galben, poezii despre aur sau citate de Mihai Eminescu despre aur
Uneori suntem legați de amintiri
Uneori suntem legați de amintiri
și nu există foarfece care să poată tăia
acele fire rezistente.
Sau frânghii!
Vezi podul de colo, de lângă Casa Artiștilor?
Câțiva pași înainte de acel pod
jandarmii au împușcat mortal un muncitor
care mergea în fața mea.
Aveam atunci doar doăzeci de ani,
dar ori de câte ori trec pe lângă acel loc
amintirea revine.
Mă ia de mână și mergem împreună
spre portița cimitirului evreiesc,
prin care am fugit
din fața puștilor.
Anii au trecut cu pași tremurători, șovăitori,
și eu împreună cu ei.
Ani în zbor...
apoi timpul s-a oprit.
poezie de Jaroslav Seifert, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre zbor, poezii despre poduri, poezii despre amintiri, poezii despre muncă, poezii despre existență sau poezii despre artă
În strălucirea nopții
În strălucirea nopții e vis și armonie,
Când greierii mei cântă o tristă simfonie,
Când luna se revarsă cu blânda-i alinare
De mituri și legende ascunse-n depărtare,
Din care oameni fac înlănțuiri divine,
De mult de tot create și-apuse pânʼ la mine.
E liniște afară și-n gândurile mele,
Pe cer e-o mare-albastră în infinit de stele,
Ce-și ard în veșnicie sfioasele lumini,
Când simt că ochii mei de încântare-s plini,
În strălucirea nopții mă pierd ca-n alte dăți,
Cu taina ei de-acuma și din eternități.
poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre tristețe, poezii despre ochi, poezii despre muzică sau poezii despre infinit
Dacă prelungești linia ce trece prin β, α și γ din constelația Vulturul în sus, spre nord, la o mică depărtare dai peste una dintre cele mai mici constelații, Săgeata, care e alcătuită numai din stele mici, dar cari în adevăr formează o săgeată îndreptată spre stelele Vulpei Mici.
Victor Anestin în Cum să înveți stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Victor Anestin despre stele, citate despre constelații, citate de Victor Anestin despre constelații, citate despre vulturi, citate de Victor Anestin despre vulturi, citate despre superlative, citate de Victor Anestin despre superlative, citate despre adevăr sau citate de Victor Anestin despre adevăr
Steaua β din constelația Leul, numită și Denebola, e albăstrie. Steaua γ e gălbuie și privită cu luneta e dublă și anume: cea mare e gălbuie, cea mică e albăstruie. În apropiere de steaua γ e radiantul, adică punctul dinspre care ne vine în noiembrie un roi de stele căzătoare, cari nu sunt în realitate decât sfărămăturile unei comete. În noiembrie 1833 și în noiembrie 1866 s'au înregistrat adevărate ploi de stele căzătoare ce veneau dinspre acel punct al cerului. Bine-nțeles, în luna noiembrie, constelația Leului nu se vede seara spre sud, ci dimineața, spre răsărit.
Victor Anestin în Cum să înveți stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre stele căzătoare, citate despre lei, citate despre seară, citate despre realitate, citate despre ploaie, citate despre lunetă, citate despre galben sau citate despre dimineață
Copiii universului
În proză sau în vers
Despre univers
Pot zice că-i pervers
Alte ori invers
Câte stele muribunde
În galaxii rotunde
Peste tot și peste unde
Universul le ascunde
Multiplică taine
Ascunse sub haine
Bizare sau faine
Apoi din loc în loc
Fără echivoc
Se nasc stele de foc
Din ample ecuații
Formează constelații
Peste generații
Din constelații mii
Formează galaxii
Cu alură de copii.
poezie de David Boia (8 ianuarie 2018)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vestimentație, poezii despre versuri, poezii despre proză, poezii despre poezie, poezii despre naștere, poezii despre foc sau poezii despre copilărie
Luna de pe cer
Îți promit că ies la noapte, sus pe cer
Să caut luna, ce se ascunde-n nori
Și, dintre mii de aștri călători
O să ți-o aduc, golită de mister.
Din razele pe care le va geme
O să îți țes o scară fermecată
Pe care să te urci, frumoasă fată,
Spre alte înălțimi ce-or să te cheme
De va fi timp, pe-acolo prin înalt
Îți voi culege și un buchet de stele
Să înțelegi, uitându-te la ele,
Că ești de necuprins, că ești de neuitat
Din luna de pe cer, și stele, și comete
Luminei care ești o să-i aduc lumină
Și poate că atunci, firească și deplină,
Iubirea mea va ști o clipă să te-mbete
poezie de Constantin Cucu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre promisiuni, poezii despre iubire, poezii despre frumusețe sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Craiul nopții
Dorul,
craiul nopții mele
îmi aprinde tainic stele.
Într-un ochi de peruzea
mi-nflorește
dragostea
și-ntr-o rază de lumină,
luna galeșă mi-anină
visele
care așteaptă
mângâierea înțeleaptă.
Dorul,
craiul nopții mele
bântuie printre perdele
și prin falduri de mătase
doar parfum de crin
rămase.
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvențe în alb și negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înțelepciune, poezii despre dor sau poezii despre crini
Revărsate ceruri în risipă de stele
Revărsate ceruri în risipă de stele
străluceau pe deasupra mâhnirii. Decât în pernă
plângi mai bine în sus, către cer. Aici, chiar în preajma
celui ce plânge, a chipului care
adulmecă-mprejurul lui, începe
cosmosul care te exaltă. Cine oprește,
când tu într-acolo vrei să ajungi,
revărsarea? Nimeni. Doar numai dacă
te-ncumeți deodată să lupți cu puternicul impuls
al acelor constelații spre tine. Respiră.
Respiră-ntunericul pământului și din nou
privește în sus! Din nou. Ușor și fără chip
s-apleacă spre tine adâncul de sus. Chipul
mistuit în noapte dă feței tale spațiu.
Din Poeziile către noapte
poezie de Rainer Maria Rilke din Poezii (1906-1926), Desăvârșite, traducere de Alexandru Philippide
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre spațiul cosmic sau poezii despre astronomie
Vesperală
Femeia care mi-a vorbit aseară
De constelații fixe
Și stele căzătoare
Avea figura lungă și verde ca o pară
Și ochii negri-galbeni ca un adânc de mare...
Femeia care mi-a vorbit aseară
De lucruri mici și fără importanță
Avea în glas căldura soarelui de vară
Și-n gând accentuate propuneri de-alianță...
Femeia care mi-a vorbit aseară
Avea idei frumoase, dar bizare...
Spunea că "plopii fără soț" sunt vorbe de ocară,
Și toți Luceferii din cărți sunt stele căzătoare...
Femeia care mi-a vorbit aseară
(Și care o să-mi vorbească viața toată)
A fost odată Mamă,
Dar a rămas Fecioară...
Și Fiul ei nici astăzi n-are Tată!...
poezie celebră de Ion Minulescu
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire, poezii despre virginitate, poezii despre viață, poezii despre verde, poezii despre tată, poezii despre soț sau poezii despre prezent
În luna martie observați cum constelațiile de iarnă apun din ce in ce mai devreme, în timp ce dinspre est răsar altele noi. Alte stele, alte zone de cucerit. La mijlocul ți sfârșitul primăverii observați cum Ursa Mare (Carul Mare) se vede din ce în ce mai bine, adică din ce în ce mai sus pe cer. Tot cu ajutorul acestuia puteți identifica alte constelații. Porniti de la oiștea Carului Mare, adică cele trei stele care formează un arc. Mergeți după curbura arcului și dați de steaua Arcturus, mult mai strălucitoare decât ele. Arcturus face parte din constelația Bootes sau Văcarul pe românește.
citat din Adrian Șonka
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre sfârșit, citate despre primăvară, citate despre iarnă, citate despre ajutor sau citate despre România
Pe unde ești?
Pe unde ești, iubito, pe care-a lumii parte,
Ne vede, oare, luna, odată pe-amândoi?
Privim aceleași stele, suspini și tu în noapte,
Țintind cu ochii triști spre visul de apoi?
Pe unde ești, iubito, pe ce tărâm de basm,
Pe unde-ți umblă pașii, ce flori ți se supun?
Mai știi să pui în vorbe acel entuziasm,
Acel fierbinte patos ce mă făcea nebun?
Pe unde ești, iubito, prin care emisferă,
Din ce-ți mai faci cununa? Din flori de portocal?
Ce-ți dăruiește timpul, iar clipa ce-ți oferă,
Ai mai umplut, ca mine, cu lacrimi un pocal?
Pe unde ești, iubito, te mai apasă dorul,
Sunt mările albastre sub arzătorul soare?
Trecutu-i muribund, pe moarte-i viitorul,
Privesc pe geam afară, începe o ninsoare...
poezie de Ion Apostu
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viitor, poezii despre portocale sau poezii despre ninsoare
O stea ... căzătoare
O piatră de mormânt îmi este gândul,
Din gânduri mi-am alcătuit mormântul,
Din sute de idei mi-am construit giulgiul,
Iar din tristeți mi-am terminat sicriul.
M-am îngropat în răsărit de soare
Când nimeni nu era pe afară,
Doar eu, o mică și neînsemnată vietate,
Îmi răcoream picioarele în moarte.
Am colindat cu umbra spiritului luna,
Am poposit apoi la fiecare stea
Și aș fi vrut să vă opresc pământul,
Căci nimeni nu a plâns la moartea mea.
M-am înfrățit în absolut cu Universul
Să născocim în doi o nouă stea,
În care să nu punem gânduri,
Iar eu să zac pe veci în ea.
*
Mi-am amintit fără să vreau trecutul,
Când ți-am văzut în praf de stele chipul,
Și-n ziua când lucram un colț de stea
Am hotărât să-ți vizitez ținutul.
Dar clipele se transformaseră-n ore
Și zilele se preschimbaseră-n ani,
Iar eu călătorisem mii de ani
Când am ajuns să văd din nou pământul.
De sus, din cerul plin de stele,
Am căutat să-ți văd iar chipul,
Dar fiindcă nu te-am mai găsit,
De întristare, m-am aruncat în mare.
poezie de Vasile Șerban din Drumul spre cer (2023)
Adăugat de Vasile Șerban
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gânduri, poezii despre zile, poezii despre trecut sau poezii despre sfârșit
Când doi oameni se iubesc, se naște o stea, care se va transforma într-una căzătoare atunci când iubirea lor se stinge. Dar oare câți ochi rugători vor privi căderea acelei stele și își vor pune o dorință. Dorința unei iubiri, a unei noi iubiri care va da naștere la alte stele. Doar dragostea poate face să se ivească o stea, acea stea care iluminează acea dragoste. Când ne uităm la cer, ne uităm la iubire, și când doi îndrăgostiți număra stelele, realizează că nu sunt singuri.
Lusiana Drăgușin (19 iulie 2010)
Adăugat de Lusiana Drăgușin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre iubire, citate de Lusiana Drăgușin despre iubire, citate despre naștere, citate despre dorințe, citate de Lusiana Drăgușin despre dorințe, citate despre lumină sau citate de Lusiana Drăgușin despre lumină
Lumini și umbre
"Lumini și umbre" ar putea să pară
descrierea lui Rumi a iubirii
cuprinsă-n astrolab, dar legea firii
e însăși existența ei. Stelară?
Au, oare, toate stelele lumină?
Le paște, oare,-o soartă-atât de sumbră
pe cele care s-au născut în umbră
să-și plângă neiubirea în surdină?
E greu de descifrat cum de apare,
se naște, crește peste timp sau moare,
apare-n altă parte și mai mare,
valsează între umbră și lumină,
vioaie, fragedă și libertină.
O fi trecut și pe la mine, oare?
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Oare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vals sau poezii despre legi
Strigăt mut
Strigăt către pământ
stea căzătoare pe trupul meu
adiere de vânt,
o clipă.
Lumină spre cer...
de ce-mi vi
existență efemeră
furată de zări străine?
De ce?
Să-mi rupi ființa la plecare
lăsând între noi
neputința zilelor trecute
degeaba?
Ființă cu neputință de schimbat,
soarta mi-e să privesc,
spre cer
spre alte stele
pe care
nu mi le doresc
și să strig către El
strigăt mut
de pământ reavăn
mirosind...
a stea căzătoare.
poezie de Dorel Lazăr
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dorințe
Când timpul
Azi când timpul
E limitat cu noi
Și noi limitați în timp
Prin comparații și analogii
Cu dorințe și cu aspirații
Cu speranțele din noi
Până departe în așteptări
Acum când timpul ăsta șui
Este puțin aproape infim
Și total insuficient
Să căutăm o rezervă concludentă
Din alte emisfere
Fie ele și cerebrale
Din alte universuri
Fie chiar imaginare
Pe canale de lumină
Să accesăm din timpul virtual
Care poate fi acel infinit
La care să ajungem
Pe care să-l prindem
Care să ne ajungă
Care să ne prindă
Să ne fie de prisos
În final fără de sfârșit.
poezie de David Boia (29 decembrie 2016)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre limite sau poezii despre imaginație
Cântecul ploii spre asfințit
fantomele de zi la braț
cu arătările nopții
s-au așezat lângă mine tiptil
și patul scârțâia groaznic,
iar mâna mi-a rămas încremenită
în mângâierea lor
în ochi mi-au crescut deodată priviri infirme
firave abia ce mai pâlpâiau
mioape aduceri aminte
după cum am aflat mai târziu
ochii mei sunt ferestrele cerului
prin care ne vom arunca la asfințit
la fel am mai aflat
cum au fost îngropați copacii
copac în copac
apoi zece câte zece în alt copac
până a rămas un singur copac
căruia i-am dat foc spre înserat
îngerii lumină
au tot licărit în noapte
ca niște stele căzătoare
și se tot prăbușeau unul după altul
încât nici nu ne mai pasă
ploaia crește adânc în noi oceane
pe care încă mai plutesc mesaje
de pe vasul cu care ne întoarcem din timp
și care la rândul său
habar nu avea unde urma
să se înece
hei, știu o ușă cu vedere la soare!
poezie de Petre Ioan Crețu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ploaie, poezii despre creștere, poezii despre copaci, poezii despre îngeri, poezii despre seară sau poezii despre oftalmologie
Regim... sechestru
Umflați de bani, putere chioară
Uitând de lumea din prejur.
Își strâng recolta dintr-o seară
Iar totul li se pare pur.
Rămas în umbră, văd afaceri
Ce alții nici că bănuiesc
În jur se dau mereu petreceri
Și prostii stau doar ei plătesc.
O lume nu prea minunată
În care și eu m-am născut.
Credeam că ea va fi schimbată?
Dar revine iute spre trecut.
Un scârțâit se mai aude
A unui suflet părăsit.
Acolo soare nu pătrunde,
Și pleacă-n ceruri liniștit.
O fi cumva ciumat pământul?
Om fi lăsați să chinuim?
Sau toate le va duce vântul
Și noi degeaba mai trăim.
Priviți în jur... știu n-aveți voie,
Dar ochii îi puteți deschide.
Pleacă corabia lui NOE
Dar chiar pe toți nu ne cuprinde
Vom fi aleși de bună seamă
Cei drepți vor merge în pământ.
Cei care nu au mamă
Conduc... și n-au nimica sfânt.
poezie de Ioan Cojocariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre recoltă, poezii despre suflet, poezii despre sfinți sau poezii despre sfințenie