Lia acceptase, spre bucuria comandantului; o putea din nou conduce până acasă; seara trecută ratase această ocazie. Urcară amândoi în maşina albastră, care ieşi în curând pe poarta Institutului, unde se opri, pentru o scurtă discuţie cu body-guarzii. Petre şi Adi pricepură rapid cum se prezenta situaţia şi merseră împreună cu colegii lor, body-guarzii Liei, Florin Neamţu, zis "Nemilosul" şi Bogdan Trană, zis "Temutul", în maşina acestora.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maşina albastră a directorului opri în faţa Institutului. Cei doi body-guarzi se pregătiră să coboare, dar glasul lui Lucian îi opri; rămaseră în maşină, pe bancheta din spate, privind nedumeriţi cum el, Lucian, cobora. De ce? Habar n-aveau! El însă ştia ce avea de gând. O observase pe domnişoara Petra Neţoiu, "Ucigaşa" şi se îndrepta spre ea. Petra surâse; îi convenea propunerea şi rămase să aştepte sosirea colegilor săi, în timp ce Lucian îi explică portarului tot ceea ce trebuia să ştie. Portarul pricepu şi fu de acord, doar nu era să se împotrivească; n-ar fi avut motive. Prin urmare, rămânea doar ca toţi să sosească, iar Petra să-i anunţe că puteau să intre în Institut. Mai întâi vorbi cu body-guarzii lui Nistor – Cosmin Vântu, zis "Uraganul" şi Jean Pistol, zis "Glonţul" şi ai Liei – Florin Neamţu, zis "Nemilosul" şi Bogdan Trană, zis "Temutul", pe care-i zări prin apropiere; noroc că aceştia patru nu plecaseră încă.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Florin: Mă numesc Florin Neamţu, zis Nemilosu', iar el este Bogdan Trană, zis Temutu'. Nu vă speriaţi de noi, vă rugăm, ne aflăm aici doar pentru a vă asigura protecţie, nu pentru a vă face ceva rău, ci pentru a vă feri de rele. Desigur, nu am luat această hotărâre din propie iniţiativă, ni s-a spus să avem grijă de dumneavoastră.
Lia: Ah; da, ştiu... Am aflat despre decizia directorului nostru. Mă miram doar; adică, nu mă aşteptam să se treacă la dispoziţiile dânsului atât de repede. Dacă este nevoie de prezenţa dumneavoastră, am să înţeleg totuşi...
Bogdan: Nu noi am decis acest lucru, domnişoară.
Lia: Îmi puteţi spune Lia... Şi chiar trebuie să mă însoţiţi acum? Nu merg decât până acasă, cu un taxi.
Florin: Nu-i nevoie, domnişoară... adică, Lia... Nu trebuie să luaţi un taxi, vă ducem noi cu maşina noastră.
Lia: Ah, ce drăguţ...

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Domnul şi doamna Stancu îi salutară pe director, pe profesorul Manea, pe ceilalţi părinţi şi pe colegii fiicei lor; de abia după aceea se îndreptară spre ieşire. "Merge împreună cu părinţii ei?!" îşi zise Lucian în gând, privind spre trapa navei, pe care familia Stancu tocmai ieşise; îşi continuă ideea, tot în gând: "Probabil că dânşii îl cunosc pe individul respectiv; desigur, asta ar explica de ce tatăl ei mi-a cerut mie să stau departe de ea, să n-o fac să sufere, favorizându-l astfel pe tipul ăla. Hmm... Rămâne de văzut, stimate domn..." Lia şi părinţii ei coborâseră deja treptele navei; încă se aflau pe rachetodrom; habar n-aveau de ce solicitase fiica lor această învoire. Părinţii Liei se urcară în maşina proprie, iar ea se îndreptă spre poarta Institutului, unde aşteptau cei doi body-guarzi, Florin Neamţu şi Bogdan Trană. Ceilalţi rămăseseră pe puntea principală a navei albastre; dintre toţi, doar lunganul părea necăjit; în minte îi răsuna doar numele "Adela, Adela..."

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian era îndrăgostit de fiica dânsului, deci, cum să... Dar în loc să se debaraseze de acea promisiune absurdă, o întărise, din nou, în faţa domnului Virgil Stancu. Îngândurat, Lucian porni maşina. De ce oare repetase promisiunea aceea absurdă faţă de tatăl Liei, Virgil Stancu, când ar fi putut foarte uşor să scape de acel angajament? Tăcut, opri maşina albastră în faţa casei sale, pentru ca body-guarzii săi, Petre şi Adi, să coboare. Aceştia, văzându-l îngândurat, nu-l întrebară nimic; doar îl salutară înainte de despărţire.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iar maşina albastră opri în dreptul casei domnişoarei consilier, sau mai nou... domnişoara Barbie. Puţin mai în spate oprise maşina body-guarzilor, din care Petre şi Adi ieşiseră, pentru a merge cu Lucian acasă. În timp ce comandantul misiunii îşi lua rămas bun de la frumoasa-i colegă, din casă ieşi tatăl acesteia, domnul Virgil Stancu, deci, părinţii ei nu se culcaseră până la acea oră, rămăseseră să-şi aştepte fiica. Prin urmare, deşi n-ar fi dorit, tânărul comandant nu avea cum să evite o întâlnire cu tatăl colegei sale. Lia îşi sărută tatăl, iar Lucian îl salută respectuos. Petre şi Adi ocupaseră deja bancheta din spate a maşinii albastre, rămânând în aşteptarea comandantului.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Papagalul se aşeză pe umărul lui şi astfel porniră amândoi spre ieşire, însoţiţi de Mihai şi părinţii lui. În curând se despărţiră, Lucian şi Rikky urcându-se în maşina albastră, urmaţi îndeaproape de cei doi body-guarzi, Petre şi Adi, iar cei din familia Ristea, Mihai şi părinţii lui, întorcându-se în casă. Maşina albastră porni, dar nu pe drumul spre casa comandantului, ci într-o altă direcţie. În curând se opri în faţa unui bloc înconjurat de mai mulţi poliţişti, gardieni şi jandarmi.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alex şi Lucian plecară, fără a mai aştepta să fie însoţiţi de cineva până la ieşire, pentru că tatăl şi fiica, ambii medici, erau ocupaţi. În curând, cei doi tineri se aflau în ascensorul blocului, reparat şi modernizat, care-i coborî rapid 13 etaje, până la parter. Afară, la datorie, erau aşteptaţi de Petre şi Adi. Lăsând motocicleta "Ucigaşei" acolo, Alex şi Lucian intrară în maşina albastră, pe locurile din faţă. Tânărul comandant porni maşina spre casa colegului său. Maşina albastră opri în curând în dreptul casei geneticianului. Cei doi body-guarzi rămaseră în interiorul vehiculului albastru, în aşteptarea celui căruia-i asigurau protecţie în afara Institutului.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Seara, la plecare, acuzatul o conduse din nou pe frumoasa reclamantă brunetă, domnişoara consilier, până în faţa casei ei, cu aceeaşi maşină albastră a directorului; pe drum, cei doi nu-şi vorbiră deloc, deşi body-guarzii nu se aflau pe bancheta din spate, ci în cealaltă maşină, care o urma pe a directorului. Dar probabil că nici nu ştiau ce să-şi spună unul altuia, temându-se că dacă ar vorbi, n-ar putea ocoli subiectul legat de Comisie, de reclamaţie, iar acesta nu era deloc un subiect interesant, deci, preferau să tacă. Din când în când, privirile li se mai întâlniră involuntar, cu toate că Lucian era foarte atent la drum, la trafic, însă ori de câte ori îi întâlnea chipul plăcut, Lia îşi amintea de enorma ei greşeală, cu reclamaţia şi regreta; dar tăcea... Lucian opri în dreptul casei ei. Ieşi şi-i deschise portiera. Îi sărută galant mâna, rostind protocolar: "La revedere, colega"; nu părea supărat pe ea, deşi avea un milion de motive. Se urcă înapoi, în maşina directorului, iar după ce urcară şi body-guarzii, porni maşina spre casă.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Blondul Iulian Enka îşi ridică privirea albastră spre soţia sa, însă nu spuse nimic; chipul îi era încă răvăşit de o tristeţe ce nu părea să-l părăsească în curând. Nu dură mult până ce maşina albastră a directorului opri lângă celelalte trei existente în curtea reşedinţei familiei Enka. Lucian coborî; nu părea surprins de prezenţa celorlalte autovehicule. Îi recunoscu pe body-guarzii blondinei şi-i salută. Evident, nu încăpea îndoială că şi Petre şi Adi îi cunoşteau pe cei doi.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maşina albastră a directorului, urmată de alta, opriră în dreptul casei reclamantei. Din prima maşină coborî chiar domnişoara consilier Lia, căreia Lucian îi spuse doar "Noapte bună, colega!", deschizându-i amabil portiera şi zâmbindu-i. Apoi îşi reluă locul la volan şi porni maşina de abia după ce urcară cei doi body-guarzi, Petre şi Adi, cu care se înţelegea de minune. Află de la ei, în drum spre casă, că erau invitaţi la Comisia Disciplinară a Institutului, chiar şi ei, pentru a da nişte declaraţii, deşi nu ştiau pentru ce. Lucian îi lămuri că din cauza lui erau chemaţi, iar cei doi body-guarzi se mirară să afle acest amănunt, dar îl asigurară de sprijinul lor, atât cât se putea.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Diana: Luci... Cine sunt oamenii aceia din curte?
Lucian: Body-guarzii noştri, mamă.
Diana: Cum?! Şi de ce stau acolo? Nu intră în casă?
Lucian: I-am invitat, dar dacă nu vor, nu-i pot obliga.
Diana: Nu; cum să obligi oamenii... Şi totuşi, să stea aşa, acolo... Ce ciudat! Şi maşina aia albastră... Luci, cu ce-aţi venit acasă?
Lucian: Cu maşina directorului, mamă, bineînţeles.
Diana: Cum ai putut?! Ţi-am interzis...
Lucian: Lasă, mamă...
Diana: Ah; şi am uitat, din cauza şedinţei, să vorbesc despre chestia asta cu directorul, dar mâine n-o să uit din nou.
Lucian: Îţi pierzi timpul de pomană, mamă!
Iulian: Ai venit cu maşina directorului, fiule? Ce interesant! Ah, de n-ar fi toţi reporterii ăştia, poliţia, body-guarzii voştri... Aş admira în voie maşina aia... Scuze, domnişoară; bună seara!
Maria: Bună seara, domnule.
Lucian: Salut, blondule.
Iulian: Luci... Haideţi dincolo!

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: Mă scuzaţi, vă rog, domnilor, dar nu s-ar putea să ne lăsaţi singuri? Suntem cu maşina directorului, în interiorul ei, deci ce ni s-ar putea întâmpla?
Adrian: Regret, dar acestea sunt dispoziţiile pe care le-am primit de la şefii noştri, care au încheiat un acord în acest sens chiar cu directorul Institutului; noi doar ne facem datoria. Deci, de acum încolo, până pe 27 iunie, vă vom însoţi peste tot pe unde mergeţi în afara Institutului, prin oraş.
Lucian: Dar noi mergem acasă.
Geo: Ne pare rău, tot vă vom însoţi, până în momentul în care veţi ajunge acasă.
Lucian: Grozav!
Marius: Puteţi porni maşina.
Lucian: Ştiam... Ascultaţi, vă rog, măcar, dacă tot n-avem încotro, să facem cunoştinţă: Mă numesc Lucian Enka.
Petre: Ştim; sunteţi comandantul misiunii... Petre Mocanu, zis Neîndurătoru'. Şi colegul meu, Adrian Pleşa, zis Naşu', la dispoziţia dumneavoastră, oricând. Iar pentru domnişoara, Marius Stâncă, zis Uriaşu' şi Geo Drăguşin – Tăcutu'.
Lucian: Îmi pare bine de cunoştinţă. Am să vă spun Petre şi Adi, dacă tot vom petrece un timp împreună. Mie-mi puteţi spune în toată această perioadă Luci, nu altfel...
Petre: Cum doriţi.
Lucian: Şi-mi puteţi vorbi cu "tu".
Petre: Bine; dacă tot eşti atât de drăguţ, atunci, te rugăm, atât pe tine, cât şi pe domnişoara... Câteva autografe?!

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înţelegându-se cu body-guarzii asupra modului de deplasare, două maşini ieşiră din curtea casei comandantului misiunii; deocamdată, încă mai era comandantul misiunii, până la pronunţarea definitivă a deciziei Comisiei Disciplinare. În prima maşină, albastră, elegantă, modernă, se aflau Lucian şi Mihai, în cealaltă, cu care venise tânărul informatician, se aflau cei patru body-guarzi. Maşina lor o urmă îndeaproape pe cea a directorului. Şi astfel merseră până acasă la Mihai; se opriră nu în curte, ci la poartă, dincolo de cordonul format din poliţişti, jandarmi şi gardieni care păzeau non-stop casa campionului. Coborâră toţi pasagerii celor două maşini, dar numai Lucian şi Mihai se îndreptară spre poarta casei. Lucian nu se putu împotrivi invitaţiei tânărului său coleg de a intra numai puţin, deşi parcă el nu dorea; totuşi îl urmă...

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Diana Enka îşi însoţi fiul, în luminile blitz-urilor, ceva mai rare decât în ziua precedentă, până în dreptul maşinii albastre. Cei doi body-guarzi o salutară respectuoşi, apoi ea intră în maşină, în faţă; body-guarzii, pe bancheta din spate. Lucian porni maşina. Întrucât pe străzi erau mulţi poliţişti, nu întâmpină probleme din partea oamenilor. Mama lui, Diana Enka se simţea cam ciudat în această maşină, a directorului Institutului. Nu incomod, ci doar ciudat! Era pentru prima oară când urca în maşina albastră. Privi spre locul şoferului, ocupat în acel moment de fiul ei şi se mai linişti, chiar dacă în spate stăteau doi necunoscuţi, porecliţi "Neîndurătorul" şi "Naşul", body-guarzii fiului ei. Totuşi, prezenţa lui Lucian îi oferea un sentiment liniştitor.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lia: Interesant! Ai putea aranja acelaşi lucru şi pentru mâine seară?
Lucian: Bineînţeles; dar cu o condiţie.
Lia: Care?!
Lucian: Să-mi permiţi şi mâine seară să te conduc până acasă, tot cu maşina directorului.
Lia: Bine, de acord.
Lucian: Ia te uită! Dacă ştiam că vei fi de acord atât de uşor, îţi puneam altă condiţie: Aceea de a-mi accepta prietenia.
Lia: În cazul ăsta, ai fi pierdut; ar trebui să-ţi fie clar că aş fi preferat compania celor doi body-guarzi.
Lucian: "Nemilosul" şi "Temutul"... Ar fi de preferat compania lor decât prietenia mea?
Lia: Da! Măcar poreclele lor exprimă clar ceea ce sunt ei; în cazul tău, "Don Juan" – nu e foarte relevant. Dar dacă te rezumi la partea cu condusul acasă, poţi avea şanse; numai dacă nu cumva ai pe altcineva în vedere pentru seara următoare...

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stela putu remarca faptul că directorul rezolvase în mod eficient problema body-guarzilor, regăsindu-l pe Şerban Fulger, zis "Tunetul", alături de Costel Frunză – "Violentul"; vechii ei body-guarzi. Şi se linişti, ştiindu-l pe body-guardul bolnav în apropierea ei. Cât despre Petra Neţoiu, "Ucigaşa", ea încă-l aştepta pe genetician, alături de Ovidiu Băloi, "Cocoşul". Alex ieşi ultimul din nava albastră, ferindu-se din nou de colegii săi; deocamdată scăpase din vizorul acestora. Va putea însă păstra secretul despre "Ucigaşă" până pe 27 iunie? Asta era cam dificil. Ajuns în afara Institutului, ştia că pe el îl aşteptau două persoane, lângă o maşină. Din cauza ploii, urcă grăbit; la fel şi cei doi. "Ucigaşa" era la volan. Înainte de a porni maşina, se întoarse spre Alex, fixându-l cu privirea ei, oarecum fioroasă, cu acel chip băieţos.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lia: Ziceai că o să mă scapi de body-guarzi.
Lucian: Da; în schimb, am să-ţi cer o favoare.
Lia: Favoare?! La ce te-ai gândit?
Lucian: Vreau să te rog să-mi permiţi să te conduc până acasă, cu maşina directorului; încă mai am cheile de la dânsul, mi le-a lăsat până pe 27 iunie. În plus, scap rapid şi de body-guarzii mei...
Lia: Să mă conduci până acasă? Nu cumva mă confunzi; cred că altcuiva doreai să-i faci această propunere... Spre exemplu, poate colegei noastre Maria, domnişoara blondă.
Lucian: Nu! Ce vrei să spui, de fapt?!
Lia: Doar n-ai de gând să susţii că ieri n-ai condus-o pe ea, cu aceeaşi maşină?
Lucian: Nu, n-am să te contrazic; dar cum aşa, mă urmăreşti?
Lia: Nici gând; v-am văzut ieri, nu ştii? Aţi trecut pe lângă mine.
Lucian: Aşa-i; n-ai vrut să vii şi tu cu noi.
Lia: Poate aş fi fost în plus; v-aş fi încurcat.
Lucian: Tu nu ne-ai fi încurcat deloc; de acest aspect s-au ocupat cei patru body-guarzi care ne-au însoţit tot drumul.
Lia: De ce n-ai scăpat şi de ei?
Lucian: N-am vrut.
Lia: Dar acum, de aceştia, cum şi de ce ai de gând să scapi?
Lucian: Hai cu mine!

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Condusă de Lucian, maşina îşi continuă drumul spre oraş. Nu-i luă mult timp să ajungă în locul indicat de Alex. Zărindu-i pe cei doi pe trotuar, opri maşina şi coborî grăbit, împreună cu Petre şi Adi, îndreptându-se spre locul accidentului. Petra îl vedea pentru întâia oară pe Lucian în persoană, de aproape, deşi la întuneric. El îl salută scurt pe Alex, apoi îi sărută mâna domnişoarei body-guard. Deşi era întuneric, "Ucigaşa" rămase plăcut impresionată de prezenţa lui, iar colegii ei o priviră îngrijoraţi.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iată cum o nouă zi se apropia de sfârşit. După vizita "Ucigaşei", Lucian nu renunţă la ceea ce devenise deja un obicei pentru el, acela de a o conduce pe domnişoara consilier până acasă. Ce dorea să spună prin asta? Lia nu se lăsă copleşită de vorbele lui, deşi nu-l prea înţelegea; de ce ar prefera-o pe ea Dorei, mai ales după ce-l reclamase Comisiei Disciplinare?! "E cam ciudat Don Juanul nostru..." se gândi Lia, în timp ce maşina albastră opri în dreptul casei ei...

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dora îşi pipăi obrajii, parcă nevenindu-i să creadă că Don Juan chiar o sărutase şi porni visătoare spre cabinetul ei. Iar el, Lucian, cum să nu fi fost mulţumit, doar aflase, din surse foarte sigure, de la cea mai bună prietenă a Liei, domnişoara Dora Bercea, un amănunt foarte important pentru el: domnişoara psihiatru Lia, consilierul misiunii, bruneta cu chip angelic, de păpuşă, cea care-i pusese de mult inima pe jar, nu avea şi nici nu avusese vreodată un prieten, un iubit, care să-i zădărnicească lui cu ceva planurile de a o cuceri în următorii 13 ani de misiune. Aflase că, cel puţin în acest sens, avea cale liberă spre inima ei... Era un prim pas, deloc lipsit de importanţă, din punctul lui de vedere. Ajunse la maşina albastră fără a înţelege câtuşi de puţin ce se petrecuse în nava albastră, cu directorul şi nici nu se mai chinui cu încercarea de a găsi o explicaţie. Se urcă la volanul maşinii, ieşi pe poarta Institutului, iar de afară îi luă pe cei doi body-guarzi, Petre şi Adi, continuând drumul spre oraş.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!